Au fost trei ore emoționante joia trecută la Cinema Unirea, acolo unde s-a consemnat, probabil, evenimentul anului pentru cinefilii botoșăneni. Serge Celibidache, fiul celebrului dirijor Sergiu Celibidache, a prezentat în avanpremieră filmul dedicat poveștii extraordinare a tatălui său.
Cinematograful condus de Viorel Hrițcu s-a umplut până la refuz. 400 de spectatori au ținut să vizioneze ”Cravata Galbenă”, o producție realizată integral în România cu actori de la Hollywood: John Malkovich, Ben Schnetzer, Miranda Richardson, Kate Phillips.
Lungmetrajul de 20 de milioane de euro, o sumă enormă pentru cinematografia românească, prezintă viața demnă tocmai de film pe care a avut-o Sergiu Celibidache, care a refuzat cariera de politician pregătită de tatăl său în favoarea imensei sale iubiri pentru muzică. Și asta cu prețul depărtării definitive de tatăl său, a ruperii de familie pentru decenii bune și a plecării din România.
Nevoit să îi părăsească pe cei dragi de la Iași, a ajuns cu timpul să conducă marile orchestre ale lumii, de la Berlin la Munchen, de la Lima la Buenos Aires, de la Milano la Veneția, de la Stockholm la Copenhaga.
Dar în inima sa un loc aparte l-a avut concertul de la București, pe care l-a susținut la trei decenii și jumătate după plecarea din România, atunci când și-a asumat riscul de a reveni într-o în altă țară față de cea de la care își luase rămas bun.
A revenit în plină dictatură și după peste 35 de ani i-a reîntâlnit pe cei dragi. Nu și pe tatăl său, care încetase din viață cu mai puțin de o săptămână înaintea spectacolului de la Ateneul Român.
Îndrăgostit încă din adolescență de film, Serge Celibidache și-a surprins tatăl în mai multe ipostaze, unele devenind baza câtorva scene din ”Cravata galbenă”.
Șapte ani a lucrat la acest lungmetraj, care a avut nevoie și de un consistent împrumut bancar pentru putea fi turnat.
La finalul avanpremierei a venit în fața publicului și a mărturisit că exigentul său tată nu ar fi fost probabil de acord să îi facă un film biografic. Dar că și-a dorit cu ocazia acestui film să arate lumii și partea frumoasă din România.
Serge Celibidache, regizor
”Am vrut să scoatem esența la suprafață pentru că noi facem o călătorie de 70 de ani. Aveam așa mult material, în primul rând notele mele de când eram copil. Puteam să fac și zece episoade, dar era nevoie să scoatem esența, să arătăm ce înseamnă acest personaj și să construim, să facem un film de două ore, să nu abuzăm și să-l facem prea lung. A fost nevoie de o condensare astfel că niște lucruri au fost sacrificate, nu puteam să mergem în adâncime. Am mers ca pe un cablu, ca și cum am fi făcut echilibristică. La nivelul scrierii scenariului a fost o durere de cap frumoasă, de câteva luni și, bineînțeles, o responsabilitate la mijloc”.
A arătat că, deși uriaș pentru România, bugetul real al filmului, dacă ar fi fost produs la Hollywood, ar fi fost probabil de vreo trei ori mai mare. Chiar și așa a apelat la actori din ”Cetatea Filmului”, explicând că, deși subiectul este dureros, realitatea este că nicio mare casă mondială de film nu riscă o producție de o asemenea anvergură cu actori români în rolurile principale. Și pentru că țintește piața internațională, lungmetrajul este realizat în mare parte în limba engleză.
Date fiind constrângerile bugetare, echipa de producție a trebuit să dea dovadă de creativitate și inventivitate, reușind ”să călătorim în toată lumea rămânând în București sau la 30 de kilometri de București. Deci a fost o provocare fabuloasă. Filmul nu se echilibrează niciodată (cheltuieli vs încasări – n.r.). Și așa va fi dificil, dar măcar l-am făcut”.
Întrebat din public care ar fi fost prima propoziție pe care ar fi spus-o celebrul dirijor dacă ar mai fi fost în viață și ar fi vizionat ”Cravată galbenă”, Serge Celibidache a răspuns că tatăl său era ”foarte critic, nu m-aș fi așteptat niciodată să fiu lăudat, în nici un caz, ci mai mult criticat, m-ar fi acuzat de sentimentalist. Dar la început l-am auzit țipând foarte tare: ce faci tu acolo? Dar de acolo am simți încet-încet că poate validează și el ideea”.
A adăugat că tatălui său îi displăcea să vorbească despre el fiindcă ”a făcut muzică pentru muzică”.
”Nu era încântat să fac eu un film despre viața lui, asta e sigur”, a concluzionat Sergiu Celibidache.
Cel puțin la fel de sigur este însă că filmul a produs emoții profunde în rândul spectatorilor, care la final, când regizorul și producătorul au anunțat că așteaptă întrebări, au preferat în bună parte să își exprime admirația față de ”Cravata galbenă”.
Printre ei s-a regăsit și Marieta Baciu, fosta directoare a Filarmonicii de Stat Botoșani, care a venit în fața publicului și a povestit că a avut privilegiul să îl cunoască în viața reală pe eroul din film.
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
