Pentru o mamă care primește un diagnostic oncologic, lupta și teama se intensifică. Frica ei se extinde acasă, în camera copilului, în rutina zilnică, în momentele aparent banale în care apare gândul: „Dacă nu voi mai fi aici?”. Frica dominantă nu este legată doar de propria supraviețuire, ci și de rolul matern. Ce se întâmplă cu copilul meu? Îl voi traumatiza? Voi mai putea fi aceeași mamă?
Am discutat cu Denisa Holl, psiholog cu formare în psiho-oncologie, despre nevoile reale ale unei astfel de femei din partea familiei sale.
Un diagnostic oncologic produce o ruptură bruscă în viața unei femei. În primele zile, emoțiile nu vin ordonat, ci în valuri: frică, furie, vinovăție, neputință sau, uneori, o stare de amorțeală în care totul pare ireal.
Mintea caută explicații și control, dar alunecă rapid spre scenarii catastrofice, chiar înainte ca tratamentul să înceapă. În tot acest haos interior, familia devine sprijinul principal. Dar poate deveni și o sursă suplimentară de presiune, dacă nu înțelege ce se întâmplă emoțional cu mama. De multe ori, cei apropiați încearcă să ajute spunând „fii puternică!”, „gândește pozitiv!”, „o să fie bine!”. Intenția este bună, dar pentru o femeie care tocmai a primit un diagnostic oncologic, astfel de mesaje pot adăuga vinovăție, noi întrebări chinuitoare: Dacă nu va fi puternică? Dacă nu poate fi optimistă în fiecare zi?
Sursa https://www.hotnews.ro
