Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a descris rezistența companiilor publice la schimbare, inclusiv refuzul de a furniza informații Guvernului, care reprezintă acționarii de drept – cetățenii.
– Doamnă Gheorghiu, dați-ne un exemplu de management defectuos al unei companii de stat sau unde ați întâlnit cea mai mare rezistență.
– Vorbeam chiar de Electrocentrale Grup (n.r. – companie a cărei restructurare a fost promisă Comisiei Europene). Faptul că Ministerul Energiei nu a analizat de zeci de ani funcționarea și rolul acestei companii, sau nu a încercat să o închidă, este o dovadă de proastă gestionare. Această companie, teoretic, activează în domeniul energiei, dar 80% din veniturile sale provin din chiriile unor clădiri. Statul român trebuie să înțeleagă că nu așa se gestionează. Dacă o companie nu își mai îndeplinește obiectul pentru care a fost înființată, trebuie restructurată, închisă sau transformată.
În prezent, avem peste 30 de angajați care se ocupă cu închirierea de clădiri, iar banii obținuți din chirii nu acoperă cheltuielile.
Am observat companii aflate în insolvență de zeci de ani, care continuă să consume bani. Pe hârtie sunt inactive, dar activează în cheltuirea fondurilor. Petrotrans este o companie în insolvență de 19 ani, iar toți banii recuperați s-au dus pe plata lichidatorilor, contabililor și firmelor de arhivare. Din 2014, plătește anual 29.000 de euro chirie pentru o conductă care se presupune că există sub terenul cuiva.
– Remarcați aceste probleme. Care sunt pașii următori și cum se traduce rezistența întâmpinată? De pildă, ați identificat această companie. Ce a urmat?
– După ce am început să analizăm această companie, am inițiat un dialog cu Ministerul Energiei pentru a înțelege situația și cu alte entități din domeniu. Falimentul s-a încheiat în cele din urmă. Iată, dacă cineva se implică, lucrurile se mișcă. Compania stătea așa de 19 ani, din 2007. Cred că este o problemă când o companie rămâne în insolvență atâția ani și nimeni nu o monitorizează.
– Dar nu există și situații în care identificați un responsabil și doriți să faceți o schimbare?
– Schimbarea nu se produce peste noapte și doar prin identificarea unor vinovați. Nu pot spune cine este vinovat, deoarece nu am competențele sau instrumentele necesare. Identificăm un fenomen și încercăm să-l abordăm.
De exemplu, am constatat această metodă cu insolvența în mai multe companii. Am inițiat un dialog cu Agenția de Administrare a Activelor Statului. Aici pot oferi un exemplu de rezistență. Am trimis o solicitare pentru a primi o situație a tuturor companiilor de stat aflate în insolvență pentru care gestionează creanțe. Am făcut acest lucru deoarece, la Petrotrans, timp de șapte ani, închiderea falimentului a fost blocată de această autoritate prin contestarea procesului de lichidare pentru o creanță de doar 6.900 de lei. Mi s-a părut dubios.
Am primit răspunsul zilele trecute, care conținea o istorie a instituției, pe 5 pagini. Mi s-a spus că baza de date este din 2000-2001 și că, pentru o bază actualizată, ar fi nevoie de mult timp. Credeți că această autoritate nu are o bază de date actualizată? Mă îndoiesc. Și dacă nu o are, atunci, într-adevăr, este o problemă care trebuie investigată de organele competente.
– Unde ați dus problema asta mai departe?
– Abia am primit-o. Am dat-o în lucru avocaților cu care colaborez. Voi face o revenire la adresă și o sesizare către Corpul de Control al Premierului.
-De ce a recomandat Guvernul vânzarea accelerată pe bursă a companiilor de stat?
Oana Gheorghiu: Pentru a fi foarte clar: Guvernul nu a făcut o recomandare privind vânzarea accelerată a unor companii de stat. Cabinetul vicepremierului Oana Gheorghiu a efectuat o analiză și a prezentat Guvernului o propunere de analiză a unor companii. Deci, o propunere, nu o decizie, nu o asumare politică, nu ceva ce urma să se implementeze. O propunere și o invitație la dialog cu toți actorii implicați.
Așadar, era o analiză a unor companii care pot fi listate și a unora deja listate, pentru care se propunea o a doua listare.
– De ce să fie listate în regim de vânzare accelerată?
– Deoarece, de la adoptarea PNRR în 2021, pe Jalonul 443, care cere restructurarea sau listarea a trei companii, nu s-a făcut nimic. Absolut nimic. Atunci când am preluat mandatul și am realizat că riscăm să nu îndeplinim acest jalon, am făcut o analiză exploratorie a tuturor variantelor posibile pentru a-l îndeplini. Am identificat companii la care lucrăm deja pentru restructurare, dar mi-am spus că, în situația în care timpul scurt nu ne permite să ne încadrăm într-un calendar de restructurare, ar trebui să luăm în considerare și alte soluții de rezervă. Cele două companii (n.r – Hidroelectrica și Romgaz) pentru care am propus o listare accelerată erau o propunere de rezervă.
Această listare accelerată (n.r. – ABB, vânzare accelerată de acțiuni, prin care un pachet important este plasat rapid către investitori instituționali – fonduri, bănci, administratori de active -, fără procesul lung al unei oferte publice clasice) nu este o vânzare pe ascuns. Este reglementată foarte clar de legislație: se selectează bănci care intermediază vânzarea unor pachete minoritare de acțiuni, băncile identifică potențiali cumpărători, iar aceștia licitează pentru preț. Deci nu este un preț stabilit prin înțelegere și nu Guvernul îl stabilește.
– În orice caz, prețul este mai mic decât în cealaltă variantă de listare, care se cheamă IPO (Initial Public Offering – în română, ofertă publică inițială – este momentul în care o companie intră pentru prima dată la bursă și vinde acțiuni publicului larg, n.r.).
– Poate fi mai mic sau nu. Este ca și cum ai o casă și ai de ales dacă o vinzi așa cum este, fără a mai investi nimic în ea, și poate obții un preț mai mic, sau o renovezi, o cureți, faci îmbunătățiri și o vinzi peste un an, când este frumoasă și câștigi mai mulți bani. Cam aceasta este diferența între vânzarea accelerată și listarea la termen, să zicem, o listare clasică. La o ABB vinzi acțiunile așa cum sunt la momentul respectiv, la prețul pieței. Evident, deoarece nu depui un efort mare, nu listezi către publicul larg, probabil vei obține un preț mai mic.
Listarea la termen, care durează 18-24 de luni, implică și cheltuieli de pregătire a listării, și o serie de pași de parcurs. Și s-ar putea ca atunci când vrei să listezi, să nu ai niciun control asupra prețului. S-ar putea ca într-un an sau doi, când ești gata să listezi, piața să scadă.
Dar scopul nostru nu era să vindem acțiuni, ci să avem o soluție de rezervă. Dacă nu reușim să restructurăm la timp, să putem face acest lucru pentru a nu pierde banii din PNRR. Și, repet, era doar o propunere.
– A fost o listă exploratorie pe care dumneavoastră ați avansat-o pe 16 aprilie. Ați vorbit cu cineva despre ea înainte?
– Evident. Voi explica cum s-a născut această listă exploratorie. Când am venit în guvern, la 1 noiembrie, am încercat să văd ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, de unde preiau. Am avut discuții cu domnul Marian Neacșu (n.r. – vicepremier PSD), cu domnul Oprea (n.r. – Radu Oprea, secretar general al Guvernului, numit de PSD) și cu domnul Țuțuianu (n.r. – Adrian Țuțuianu, la acea vreme secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, numit de PSD), cei care gestionau partea de reformă la nivelul SGG sau la nivel de vicepremier. Și tot ce mi se spunea era că trebuie să alegem trei companii pe care să le restructurăm sau să le listăm.
Am propus eu acel proiect pilot cu cele 22 de companii pe care să le analizăm și, pentru a nu trezi nicio suspiciune, am zis că este mai bine să solicităm miniștrilor ca, din portofoliul lor, să nominalizeze companiile pe care ei consideră că ar trebui să le restructurăm. Zis și făcut, asta s-a întâmplat.
În paralel, am avut o discuție cu domnul Neacșu și m-am dus special să-l întreb dacă PSD este de acord cu listarea unor pachete minoritare ale unor companii de stat, având în vedere că, în programul de guvernare, este asumat acest lucru și că s-ar putea să fie nevoie și pentru jalonul PNRR. Și domnul Neacșu mi-a spus: „Nu excludem asta, dar haideți să veniți cu o listă să o discutăm”. Așa că m-am apucat de treabă.
– Când ați vorbit?
– În februarie. Pe 18 martie am făcut această listă, cu o scurtă analiză, după ce am avut discuții cu mai mulți actori din zona pieței de capital, cu oameni de la bursa de valori, cu fonduri de investiții, cu bănci. Și i-am trimis domnului Neacșu pe e-mail această listă, așa cum am trimis-o și celorlalți vicepremieri. Nu am primit răspuns explicit.
– Deci, înainte de a ieși public, ați vorbit cu domnul Neacșu, a spus că în principiu este de acord, i-ați trimis lista pe e-mail. Astea au fost discuțiile?
– Nu. Am avut discuții și în acest comitet interministerial la care participau reprezentanți ai fiecărui minister implicat. Din noiembrie încoace am avut aproximativ 10 comitete interministeriale, în care discutam proiectul pilot al celor 22 de companii de restructurat și am discutat și despre companiile listabile. Am organizat inclusiv o întâlnire cu Bursa de Valori București, la care a participat AMEPIP (Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice), Secretariatul General al Guvernului și oameni din ministere.
– În cadrul acestor întâlniri în comitete interministeriale, a fost cineva care să se opună vehement listării la bursă?
– Nu, nu a existat nicio discuție de acest fel. Nimeni nu a zis: „Mă opun”.
– Jalonul 443 din PNRR prevede ca cel puțin trei companii de stat să fie listate sau restructurate, companiile făcând parte din domeniul energiei și al transporturilor. Termenul limită este 31 august 2026. Altfel, vom pierde 70 de milioane de euro. Cele trei companii restructurate sunt Tipografica CFR, Telecomunicații CFR și Electrocentrale Grup ELCEN. Companiile acestea nu sunt însă nici de importanță națională, nici companii strategice. Doar asta s-a reușit? Este de ajuns?
– Nu știu să vă spun încă. Noi am trimis propunerile Comisiei Europene și așteptăm o confirmare. S-a întors deja un răspuns cu solicitare de clarificări. Acestea au fost selectate deoarece sunt suficient de avansate sau procesul este suficient de simplu astfel încât să ne încadrăm la 31 august.
Repet, din 2021, de când România și-a asumat să îndeplinească aceste jaloane din PNRR, până în noiembrie 2025, nimeni nu a făcut nimic.
– Această alternativă a vânzării la bursă nu trădează de fapt dificultatea de a identifica trei companii de importanță națională, strategice care să poată fi restructurate până în august 2026? De ce este atât de greu să identifici trei companii care să poată fi restructurate?
– Această alternativă arată ce s-a întâmplat din 2021 până astăzi. Adică, arată că nu s-a făcut nimic. Și atunci, rolul meu era să găsesc soluții. Mie mi se pare că nu este greu dacă există o asumare politică. Pentru că orice restructurare presupune o asumare. Și astăzi dimineață am fost la Ministerul Energiei pentru că avem acolo o restructurare a Electrocentrale Grup și, deși este o companie mică, care ar trebui fără niciun fel de problemă să poată îndeplini jalonul și să poată să fie restructurată simplu, nu este atât de simplu.
– Dați-mi un exemplu concret chiar în situația asta.
– Discutând cu oamenii, ne-am dat seama că Electrocentrale Grup nu are toate actualizările activelor pe care le deține, că nu și-au făcut provizioane pentru litigiile în curs sau pentru sechestre. Aceste lucruri, de obicei, se fac pentru a păstra în afara contabilității, în afara bilanțului, niște probleme uriașe pe care le ai, dar care ți-ar aduce un bilanț și mai mult pe minus.
– Și cine este responsabil atunci când lucrurile acestea se fac?
– Rolul meu nu este să identific responsabili. Acesta este rolul organelor de control și al celor de anchetă. Rolul meu este să găsesc soluții. Eu am venit cu acest mandat de reformă și de a îndeplini jaloanele în PNRR. Și nu pot să vă spun cine este vinovat.
Sursa https://www.hotnews.ro
May 08, 2026
