Stresul oxidativ este un proces biologic bine documentat, măsurabil la oameni, care e implicat în îmbătrânire și în apariția unor boli cronice. Vestea bună, susținută de studii recente, este că nivelul stresului oxidativ poate fi influențat prin intervenții concrete de stil de viață, cu efecte notabile asupra markerilor biologici.
Stresul oxidativ reprezintă, de fapt, un dezechilibru între radicalii liberi produși de organism și antioxidanții care ar putea să-i neutralizeze. Radicalii liberi sunt molecule instabile, generate în mod natural în timpul metabolismului, mai ales atunci când celulele folosesc oxigenul pentru a produce energie.
În mod normal, corpul dispune de mecanisme eficiente de protecție – enzime antioxidante și alți compuși – care mențin un nivel scăzut de radicali liberi. Dezechilibrul apare atunci când producția de radicali liberi crește excesiv sau când mecanismele de apărare sunt depășite, ducând la deteriorarea progresivă a celulelor.
Un exemplu relevant este un studiu publicat în mai 2025, care a analizat efectele fumatului asupra organismului. Cercetătorii au arătat că fumătorii cronici au niveluri semnificativ mai mari de markeri ai stresului oxidativ și ai inflamației, asociați cu disfuncție vasculară și modificări ale componentelor sangvine (hemoglobină, hematocrit, trombocite). Concluzia este clară: stresul oxidativ este un mecanism prin care fumatul accelerează degradarea biologică și crește riscul de boli cardiovasculare.
Consumul de alcool este, de asemenea, un factor care crește nivelul de stres oxidativ: metabolismul alcoolului generează specii reactive de oxigen, care copleșesc apărarea antioxidantă și contribuie la îmbătrânirea accelerată a pielii și la procese inflamatorii, inclusiv neoplazice, potrivit unui studiu publicat în 2025 în revista „Molecules“.
Pe lângă fumat și alcool, poluarea, lipsa somnului, unele dezechilibre metabolice și chiar stresul psihologic cronic sunt factori documentați care favorizează stresul oxidativ.
Radicalii liberi nu sunt, prin definiție, nocivi. Ei joacă un rol important în apărarea imună – ajută celulele imunitare să ucidă agenții patogeni prin „atacuri oxidative“ – și în transmiterea semnalelor dintre celule. Problema apare atunci când acești radicali sunt produși în exces sau când organismul nu mai reușește să îi neutralizeze eficient.
În aceste condiții, radicalii liberi pot deteriora structuri esențiale ale celulei – membrane, proteine și ADN. Aceste leziuni nu provoacă neapărat simptome imediate, dar se acumulează în timp și contribuie la inflamația cronică și la declinul funcțional al organismului.
Stresul oxidativ nu provoacă simptome specifice și nu ne putem da seama când nivelul este crescut. Efectele sale sunt, de cele mai multe ori, lente și cumulative. În studii observaționale, nivelurile crescute ale markerilor de stres oxidativ sunt asociate cu oboseală persistentă, dificultăți de concentrare, dureri musculare sau articulare fără cauze evidente și o capacitate redusă de adaptare la stres.
La nivelul pielii, stresul oxidativ este corelat cu îmbătrânirea accelerată, prin deteriorarea fibrelor de colagen și elastină, ceea ce se traduce prin pierderea elasticității și apariția mai rapidă a ridurilor. Un factor care crește nivelul de stres oxidativ la nivel cutanat îl reprezintă radiațiile ultraviolete.
Pe termen lung, stresul oxidativ cronic este implicat în mecanismele care contribuie la apariția și progresia unor boli cardiovasculare, metabolice și neurologice. Studiile indică afectarea funcției endoteliale – un pas timpuriu în ateroscleroză –, implicarea în rezistența la insulină și un rol important în procesele neurodegenerative, inclusiv declinul cognitiv. De asemenea, deteriorarea oxidativă a ADN-ului este studiată ca factor care favorizează apariția și dezvoltarea tumorilor canceroase, în special în contextul expunerii cronice la factori pro-oxidativi.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
