Încă de când copilul meu era grupa mare la grădiniță am simțit presiunea școlii. „Ce ne facem?”, mi-am întrebat soțul într-o bună zi, după o discuție lungă cu un grup de mămici care aveau copii de-o seamă cu al meu. „La ce școală îl înscriem?”. Ne aștepta o decizie grea, din toate punctele de vedere. Habar nu aveam atunci că, pentru școala copilului, voi alege să mă mut cu chirie, în capătul celălalt al orașului, într-un cartier în care nu mai pusesem piciorul de 25 de ani!
De ce mă speriasem așa tare? Toate mămicile de la grădiniță păreau „cu temele făcute” încă de când cel mic era în scutec. Știau învățătoarele de la școlile din cartier, știau ce serii urmează „să prindă”, știau părinți cu copii mai mari la aceeași școală și pe ce stradă trebuie să ai viză de flotant ca să prinzi loc într-o școală mai bună din proximitate.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
