Colaborator Energie
Cum a ajuns țara noastră să-și asigure jumătate din necesarul de petrol din Kazahstan, o țară caspică îndepărtată? Putea fi chiar mai rău: să fim dependenți de ruși.
Povestea începe în 2006-2007, când omul de afaceri Dinu Patriciu, pe atunci proprietarul Rompetrol, căuta un investitor pentru a-i vinde o participație minoritară din grupul său industrial, care includea cea mai mare rafinărie din România, Petromidia, și un lanț de 300 de benzinării.
Au fost mai multe companii mari cu care a negociat atunci miliardarul român, una dintre ele chiar Gazprom. Însă până la urmă Dinu Patriciu a decis să vândă companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz, tocmai pentru forța acesteia de a asigura materia primă pentru rafinăria de la malul mării.
Vestea vânzării unei participații de 75% în 2007 a fost surprinzătoare, în condițiile în care înstrăinarea unei cote majoritare însemna că reprezentanții companiei kazahe urmau să dețină controlul companiei. Iar Patriciu era extrem de atașat de afacerea lui.
Într-o discuție cu un grup de jurnaliști, el a povestit că, înainte de a lua decizia de a vinde, s-a urcat în barcă și a stat câteva săptămâni singur pe mare. Apoi s-a dus direct și a semnat contractul.
„Am ales compania din Kazahstan pentru că în acest fel constituim acest pod energetic care este și o alternativa la aprovizionarea din Rusia și în același timp asigura independența energetică a României. Pentru România înseamnă că devine un cap de pod dinspre Est spre Vest”, spunea Dinu Patriciu atunci, într-o emisiune la Antena 3, după cum arată arhivele HotNews.
Ulterior, în 2009, a vândut și restul de 25%, așa cum prevedea acordul inițial.
Aproape 20 de ani mai târziu, decizia de atunci a unui om de afaceri influențează prețul carburanților de astăzi pentru 19 de milioane de români.
Sursa https://www.hotnews.ro
