„Catane”, o comedie inspirată din realitate, prezintă un sat din Apuseni unde locuitorii se declară bolnavi pentru a supraviețui. Regizoarea Ioana Mischie a vorbit despre dreptate, limitele statului și rolul culturii, subliniind importanța umorului și a speranței. Ea atrage atenția asupra unei „etici a supraviețuirii precare” și îndeamnă la colaborare.
Pentru Ioana Mischie (37 ani), „Catane” marchează debutul în lungmetraj. Coproducția România – Italia explorează problemele și soluțiile unui sat uitat, vizitat de o comisie care investighează ajutoarele sociale. Filmările au avut loc într-un cătun din Apuseni, timp de 19 zile, cu Costel Cașcaval, Iulia Lumânare și Cristian Bota în rolurile inspectorilor. Modul în care sătenii „păcălesc” autoritățile ridică întrebări despre stat, comunități vulnerabile, moralitate și etică.
Mischie creează o poveste sensibilă și optimistă, contrastând frumusețea vizuală cu realitatea dură. „Ne confruntăm cu o criză majoră a sensului vieții. Filosofia axată pe bani ar trebui înlocuită cu empatie, umanitate și continuitate”, afirmă regizoarea.
„Catane” este prima producție verde din România, utilizând resurse și decoruri sustenabile pentru a reduce impactul asupra mediului.
„Am acordat o atenție sporită transportului, cazării și hranei echipei și am refolosit creativ obiectele în film”, explică regizoarea.
Ioana își propune să dezvolte o infrastructură verde pentru proiecte cinematografice viitoare, incluzând muzee și magazine care să preia obiectele din film și sisteme de distribuire a hranei rămase.
„Am filmat în comunități depopulate din Apuseni, cu acoperișuri de paie pe cale de dispariție. Vrem să conservăm acest colț de lume și o parte din încasări va fi direcționată către protejarea acoperișurilor de paie”, adaugă ea.
– Într-o Românie afectată de inflație, mai putem vorbi despre moralitate sau doar despre supraviețuire?
– Ioana Mischie: Relația dintre individ și stat are nevoie de „terapie”. Satele în care am filmat sunt depopulate, ridicând întrebări despre o țesătură socială echitabilă și despre ce pot oferi statul și cetățenii unii altora.
Am studiat sisteme sociale diverse și cred că soluțiile există, adesea fără a depinde de resurse financiare. Multe schimbări încep cu o atitudine, o intenție sau o întrebare.
În film, o comunitate a găsit o soluție neortodoxă de a rezista cerințelor unui sistem care nu le oferă sprijin. Nu este ideal, dar este o formă de auto-protecție într-un sistem dezechilibrat.
– Oamenii săraci sunt adesea considerați vinovați pentru situația lor. Poate un film ca „Catane” să schimbe această perspectivă?
– „Catane” este vital pentru că ne poate apropia și reaprinde dorința de ritualuri sociale. Filmul românesc oferă substanță și forță vizionară.
Bogdan Fărcaș spunea: „Filmul românesc este mai bun, mai relevant pentru comunitatea noastră”. Ne poate da de gândit sau ne poate determina să acționăm. Mi-ar plăcea ca clasele sociale să se departajeze după pricepere, nu după venit.
– Ce mai ține oamenii împreună astăzi?
– Cultura ne poate readuce împreună. Fără comunitate și conștiință colectivă, o societate este lipsită de fundament.
În UE sunt 4,5 milioane de scaune de cinema. Dacă fiecare scaun de școală sau spital ar deveni un loc pentru artă, am avea sute de milioane de „scaune”.
În România, cinci județe nu au cinematografe, iar 63% din populație nu are acces la cinema. Ritualurile culturale s-au atrofiat și trebuie reactivate.
Să mergem la film, teatru, să dansăm, să dialogăm împreună. Cultura este o forță unificatoare. Este nefiresc ca PIB-ul pentru cultură să fie doar 0,07%, comparativ cu 3,1% în Islanda.
Comunitățile indigene din Islanda sunt celebrate, în timp ce în România se sting ritualuri culturale unice. Tatăl meu, crescut într-o familie numeroasă, avea un spirit comunitar puternic. Gătitul era un act social, generator de solidaritate. Dacă ne-am considera comunități, nu indivizi în competiție, am greși mai puțin.
– Cum păstrăm empatia când grija zilei de mâine devine permanentă?
– Poate că nu ducem lipsă de inteligență, ci de exerciții de umanitate, mai ales în rândul nomazilor digitali dependenți de ecrane.
Sursa https://www.hotnews.ro
