Bolile de inimă pot evolua ani la rând fără niciun semn vizibil, până când un vas de sânge se blochează și apare infarctul. Însă, un episod atât de grav ar putea fi evitat prin câteva investigații simple, cum ar fi măsurarea tensiunii arteriale, analize de sânge pentru colesterol sau ecografia cardiacă, investigație rapidă și neinvazivă care arată cum funcționează inima. Când există suspiciuni privind depuneri pe artere, medicul poate recomanda investigații mai avansate, precum angio-CT-ul cardiac, o tomografie computerizată care evidențiază arterele inimii și depunerile de calciu ori grăsime de pe pereții lor.
Tehnologiile actuale permit detectarea plăcilor arteriale, evaluarea inflamației sistemice și calcularea precisă a riscului cardiovascular pentru următorii zece ani.
American Heart Association recomandă primele teste încă de la 20 de ani. Altele devin importante mai târziu, după 40 sau 50 de ani, când riscul de boală crește. Fiecare analiză are un moment optim și trebuie repetată la intervale regulate. Iată, mai jos, cele mai importante teste pentru inimă și momentul potrivit să le faci.
Măsurarea tensiunii arteriale rămâne testul cel mai simplu și mai important pentru sănătatea cardiovasculară. Acestă investigație rapidă și neinvazivă măsoară forța cu care sângele apasă pereții arterelor. Aparatul înregistrează două valori: presiunea sistolică (atunci când sângele este împins de inimă în artere) și presiunea diastolică (momentul în care inima se relaxează între bătăi).
Se recomandă ca primele măsurători să fie făcute în jurul vârstei de 20 de ani. Dacă valorile sunt în limite normale, o verificare anuală este suficientă. Noul ghid al American Heart Association și American College of Cardiology (2025) menține aceleași praguri de referință:
Obiectivul pentru persoanele cu hipertensiune este menținerea tensiunii sub 130 mmHg, prag care reduce riscul de infarct, accident vascular și declin cognitiv.
Pericolul tensiunii crescute constă în absența simptomelor și mulți oameni trăiesc ani de zile cu hipertensiune fără să știe. Valorile crescute pot duce la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale, de multe ori, fără niciun semnal de avertizare prealabil.
Profilul lipidic este un set complet de analize care arată cum circulă grăsimile în sânge și cât de expuse sunt arterele riscului de blocaj. Testul include patru valori importante: colesterolul total, LDL (așa-numitul colesterol „rău”), HDL (colesterolul „bun”) care protejează vasele de sânge, și trigliceridele, un alt tip de grăsimi asociat cu formarea plăcilor. Un profil dezechilibrat accelerează depunerile pe artere și crește riscul de infarct și accident vascular cerebral.
Analiza este recomandată tuturor adulților începând cu vârsta de 20 de ani, chiar dacă nu există simptome. Dacă nu ai factori de risc, o verificare la 4–6 ani este suficientă. În schimb, la cei cu antecedente familiale, obezitate, diabet sau hipertensiune, testarea trebuie făcută mai devreme și mai des.
Odată cu înaintarea în vârstă, controalele devin mai frecvente. Bărbații între 45 și 65 de ani și femeile între 55 și 65 de ani ar trebui să-și repete profilul lipidic anual sau la doi ani. După 40 de ani, medicii folosesc și ecuații de calcul pentru a estima riscul cardiovascular pe 10 ani, combinând valorile colesterolului cu tensiunea, vârsta, sexul și alți factori.
Un nivel crescut al glucozei în sânge crește riscul de rezistență la insulină, prediabet și, în timp, diabet de tip 2. Nediagnosticat și netratat, diabetul poate afecta inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și creierul, ducând inclusiv la infarct sau accident vascular cerebral.
Analiza glicemiei arată concentrația de zahăr din sânge, principala sursă de energie a organismului provenită din alimentație. Pe lângă glicemia simplă, medicii folosesc deseori și hemoglobina glicată (HbA1C), care reflectă media nivelului de glucoză din ultimele trei luni. O valoare de 6,5% sau mai mare confirmă diagnosticul de diabet.
American Diabetes Association recomandă testarea glicemiei la toate persoanele de la 45 de ani în sus. Analizele pot fi făcute și mai devreme dacă există factori de risc precum exces ponderal, hipertensiune, valori mari ale colesterolului sau istoric familial de diabet. Dacă rezultatele sunt normale, repetarea la fiecare trei ani este suficientă, dar persoanele cu risc crescut au nevoie de monitorizare mai frecventă.
Indicele de masă corporală (IMC) se calculează pe baza greutății și înălțimii și oferă o estimare a grăsimii corporale. Circumferința taliei arată câtă grăsime s-a acumulat în jurul abdomenului, un indicator important al riscului cardiovascular.
Excesul ponderal, în special cel abdominal, favorizează apariția bolilor de inimă, a accidentului vascular cerebral, a fibrilației atriale și a insuficienței cardiace. De aceea, aceste două măsurători simple sunt nelipsite în cadrul controalelor medicale de rutină.
Un test extrem de simplu, dar cu valoare clinică tot mai recunoscută, este măsurarea circumferinței gâtului. Se face cu o bandă de măsură plasată chiar sub mărul lui Adam și durează câteva secunde.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
