Ploaia a transformat Waterloo într-o mlaștină. În seara de 17 iunie începuse o furtună puternică; ploaia continuând până aproape de dimineață. Ca urmare, terenul argilos din zonă s-a transformat într-o mare de noroi, martorii vorbind despre soldați care dormeau în apă și tunuri care se afundau în pământul îmbibat.
Prin urmare, Napoleon a decis să nu înceapă ofensiva la răsărit și a așteptat câteva ore pentru ca terenul să se usuce cât de cât.
Soldații lui Napoleon și ai Ducelui de Wellington se ciocneau într-una dintre cele mai decisive bătălii din istoria Europei.
În același timp, la sute de kilometri distanță, la Londra, se dă o altă bătălie. Nu cu tunuri și baionete, ci cu obligațiuni, informații și bani, scrie presa elenă.
Și în centrul căreia se afla un om care avea să devină o legendă: Nathan Mayer Rothschild.
Pentru investitorii britanici, Waterloo nu a fost doar o confruntare militară. A fost un pariu pe viitorul țării.
Aproape un sfert de secol, Marea Britanie finanțase un șir aproape continuu de campanii militare împotriva Franței, acumulând o datorie publică enormă, emisă în principal sub formă de obligațiuni (consoluri – consols).
Aceste titluri se tranzacționau cu o primă de risc ridicată, reflectând incertitudinea legată de rezultatul războiului, riscul unei invazii franceze, și posibilitatea ca finanțele publice britanice să se prăbușească sub povara datoriei.
Dacă Napoleon ar câștiga, Marea Britanie s-ar confrunta cu tulburări politice și economice. Dacă ar pierde, Londra ar deveni liderul economic incontestabil al Europei.
Valoarea obligațiunilor guvernamentale britanice depindea direct de rezultatul bătăliei. Problema era că, în 1815, informațiile circulau cu viteza unui cal sau a unei nave. Asta dacă nu te numeai Rothschild.
Nathan Rothschild moștenise însă ceva mult mai important decât banii.
Moștenise o rețea. Cei cinci frați Rothschild își aveau sediul în Frankfurt, Londra, Paris, Viena și Napoli. Schimbau informații prin intermediul curierilor privați, al ambarcațiunilor rapide și al contactelor comerciale care acopereau întreaga Europă.
Într-o eră fără telefoane, fără telegraf și fără agenții de știri, această rețea a funcționat ca primul sistem de informații financiare cu adevărat internațional.
Rothschild-ii știau adesea despre evenimente cu zile înaintea guvernelor, băncilor și concurenților.
Și la Waterloo acest avantaj s-a dovedit a fi neprețuit.
Sursa https://www.hotnews.ro
