Astronomii care utilizează Telescopul Spațial Hubble au identificat o pitică albă – un nucleu stelar extrem de dens – care pare să fi „înghițit” o lume înghețată, similară cu planeta pitică Pluto. Această descoperire are implicații semnificative pentru probabilitatea existenței planetelor locuibile în afara sistemului nostru solar, conform Reuters.
Pitica albă se află în Calea Lactee, la aproximativ 255 de ani-lumină de Pământ, o distanță considerată relativ mică în termeni cosmici. Masa sa este de aproximativ 57% din cea a Soarelui. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, echivalentul a 9,5 trilioane de kilometri.
Piticele albe sunt printre cele mai compacte obiecte din univers, deși nu ating densitatea găurilor negre. Stelele cu o masă de până la opt ori mai mare decât a Soarelui sunt destinate să devină pitice albe. Acestea își epuizează hidrogenul, combustibilul lor principal, iar gravitația le determină să se contracte și să-și expulzeze straturile exterioare în stadiul de „gigant roșu”, lăsând în urmă un nucleu compact – pitica albă.
Soarele nostru este, de asemenea, programat să devină o pitică albă peste miliarde de ani. Deoarece stelele de dimensiunea Soarelui sunt considerate rare în Univers, la fel sunt și piticele albe. Estimările actuale indică faptul că doar 8 din cele 100 de sisteme stelare apropiate de Soare conțin o pitică albă. Cea mai apropiată, Sirius B, se află la doar 8,6 ani-lumină de sistemul nostru solar.
Pitica albă studiată este o rămășiță a unei stele care se estimează că a avut o masă cu 50% mai mare decât a Soarelui. În starea sa compactă actuală, diametrul său este aproximativ egal cu cel al Pământului, însă masa sa este de aproximativ 190.000 de ori mai mare decât a planetei noastre.
Anterior, astronomii au documentat cum piticele albe, prin forța lor gravitațională intensă, consumă – sau acumulează, în termeni științifici – corpuri cerești precum planete, sateliți și asteroizi. Acest proces este detectat prin identificarea materialului de pe suprafața piticelor albe, material compus din elementele obiectelor înghițite.
Cercetătorii au descoperit acum o amprentă chimică în această pitică albă, sugerând că obiectul absorbit nu era predominant stâncos, ci înghețat. Ei suspectează că efectele gravitaționale ale piticei albe au fragmentat o lume asemănătoare cu Pluto, iar fragmentele rezultate au căzut apoi pe suprafața sa.
„Pitica albă a acumulat probabil fragmente din crusta și mantaua unei lumi înghețate, asemănătoare cu Pluto”, a declarat Snehalata Sahu, cercetător postdoctoral în astrofizică la Universitatea Warwick din Marea Britanie și autor principal al studiului publicat luna aceasta în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
„Dacă nu întreaga planetă Pluto, atunci ar fi vorba de un fragment desprins dintr-o lume asemănătoare lui Pluto, în urma coliziunii cu un alt corp. Oricum ar fi, odată ce acest corp se apropie suficient de pitica albă, aproximativ la o distanță comparabilă cu dimensiunea Soarelui, gravitația puternică îl va distorsiona mareic, iar în cele din urmă se va crăpa și se va dezintegra”, a adăugat Boris Gänsicke, astrofizician la Universitatea Warwick și coautor al studiului.
Sursa https://www.hotnews.ro
