Ancheta săptămânii
Tragedia de la Huțani, dezvăluită în presa comunistă doar la anunțurile de condoleanțe: A fost tratat drept un accident de muncă

Tragedia de la Huțani nu a existat și totul a fost doar un vis urât dacă ar fi să ne luăm după presa botoșăneană din acea perioadă. Presă ce însemna de fapt un singur ziar care nu a pomenit ceva despre cel mai mare accident rutier din istoria României.

Care tragedie? ”Industria s-a implantat hotărât și la Săveni”


În urmă cu peste 40 de ani, în plin regim totalitar, la Botoșani nu exista vreo televiziune locală. Despre internet nici nu putea fi vorba atunci, astfel încât ”mass-media locală” se limita doar la ”Clopotul”, care chiar pe frontispiciu avea scris cu majuscule: ”ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI AL PCR ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN”.


Nu exista vreun cotidian, amintita publicație fiind una săptămânală, cu apariție în fiecare vineri.


Accidentul de la Huțani a avut loc pe 29 iunie 1980, într-o zi de duminică, iar primul număr ”Clopotul” de după nefericitul eveniment a fost scos pe piață în vinerea următoare, pe 4 iulie mai exact.


Deși tocmai muriseră 48 de oameni, nicăieri în ziar nu există un articol despre ceea ce se întâmplase pe drumul Botoșani – Suceava.


”În întreg județul, acțiuni hotărâte pentru aplicarea în viață a indicațiilor tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirile din lunile mai și iunie – Noi capacități date în funcțiune”. Acesta este titlul articolului care a deschis ”Clopotul” din 4 iulie și în care botoșănenii sunt informați că, ”odată cu punerea în funcțiune a secției IG Botoșani, se poate afirma cu temei că industria s-a implantat hotărât și la Săveni”, după care se aduc în prim plan ”Finisajul dezvoltării la IT Moldova... și de la Integrata de țesături subțiri tip in”. Textul nu are vreun semnatar.


Are însă articolul apropiat – ”Înaltă recunoaștere internațională a meritelor tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU” – semnat de ”Comitetul Județean Botoșani al PCR”. Este de fapt o odă, începutul fiind definitoriu: ”Împreună cu întregul nostru popor, comuniștii, toți cei ce muncesc și trăiesc pe străvechile meleaguri românești ale Botoșanilor, vă adresează, scumpe și iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, cele mai călduroase felicitări cu prilejul conferirii ordinului «Karl Marx» – expresie elocventă a stimei și prestigiului inegalabil pe care vi l-ați dobândit”.  

 

clopotul home page

 

(Agri)cultură: Mă-nvălui în petale de zefir / Și-aduc partidului iubit prinos”


Botoșănenii care poate că au dat atunci 50 de bani pe ziar în speranța că vor afla informații despre autobuzul căzut în mlaștină, s-au ”delectat” însă pe prima pagină cu articole din aceeași gamă: ”Întreținerea culturilor, furajelor, pregătirea secerișului”, ”Situația prășitului (...) și însilozatului furajelor” și ”Avem țara pe care au visat-o strămoșii”. Ultimul titlu făcea parte din seria ”2050 – Aniversarea creării primului stat dac centralizat și independent”, o invenție a istoricilor comuniști demontată după revoluție.


”Clopotul” avea pe atunci opt pagini și nici în interiorul ziarului nu se făcea vreo referire la groaznicul accident ce avusese loc în urmă cu mai puțin de o săptămână.


”Timp la Darabani”, ”Notații la Concești”, ”Icușeni 500”, ”Idei-forță ale dinamismului societății românești – A participa” sunt titluri din paginile 2 și 3, unde încap și două poezii, ”Patriei”, de Costel Zăgan și ”Prinos” de Aurel Câmpeanu.


Iată câteva versuri din cea de a doua:


Din dragoste de oameni, conștient,
Puterea în furtună o măsor
Dau tot ce am, mă știu cutezător
Pot face noapte zi pentru prezent.


Privesc și nu mă satur, sunt setos,
Știu prospețimea muncii s-o respir
Mă-nvălui în petale de zefir
Și-aduc partidului iubit prinos.


Ocupați cu Brigada... Diverse?


Printre atâtea elogii se strecurau totuși și ceva critici. De fiecare dată însă  vinovatul era ”pe persoană fizică”, Statul și Partidul nu aveau vreo răspundere. Astfel, pe șantierul din strada Primăverii 33 betonul descărcat din ”cifarom” era împrăștiat pentru că benele erau defecte, iar lăcătușii care trebuiau să le repare lucrau la o scăriță și la un gard. Iar la Cooperativa Agricolă de Producție Broscăuți îngrijitorii vitelor nu purtau halate pentru că ”se murdăresc prea repede”.


În săptămâna de după accident una dintre preocupările de la ”Clopotul” a fost să îi descopere pe botoșănenii care chiulesc de la serviciu. Redactorii ziarului au făcut parte dintr-o ”brigadă” formată din ”activiști ai comitetului municipal de partid, consiliului municipal al sindicatelor, inspectoratului județean de interne”, care a descoperit ”90 de persoane care își părăsiseră locurile de muncă sub diferite motive și consumau băuturi alcoolice în localuri publice”. Vânați au fost inclusiv cei care lucrau în schimbul al doilea și care în arșița zilelor de vară se opriseră la o terasă. Și așa au dat și peste Costică Vizitiu, ”plecat din timpul programului, muncitor la șantierul 1 Botoșani, vinde roșii în piața Grivița.

 

clopotul betivi

 

Un accident provocat de saci îngrămădiți


Culmea este că în amintitul număr din ”Clopotul” este publicat un articol despre un accident mortal provocat tot de supraîncărcarea unui autovehicul. Intitulat ”Tributul lăcomiei”, textul îl are în prim plan pe Dumitru Ciobanu, șoferul unui camion, care ”a mai înghesuit încă doi călători în cabină, iar pe alți trei i-a cocoțat pe saci”. La ieșirea din Albești l-a luat în camion și pe Mihai Axinte, un bărbat aflat în stare de ebrietate.


”Abia a pornit camionul și pe Mihai Axinte alcoolul consumat fără măsură l-a doborât la propriu și la figurat. Căzut din camion pe asfalt a intrat în comă, decedând în drum spre spitalul din Trușești. Regretele lui Ciobanu au fost târzii. Ușurința cu care a încălcat legea, tentat de dorința unui câștig necinstit, i-au adus o condamnare de 2 ani și 7 luni închisoare. Un greu tribut plătit nechibzuinței, prin care un alt om și-a pierdut viața”, se arată în respectivul articol.


Câțiva oameni și saci înghesuiți și un singur deces au fost pare-se mult mai importante decât 48 de vieți pierdute.

 

În comuna unde a avut loc tragedia mai importantă era o condamnare la muncă în folosul comunității


Dacă ținem însă cont de semnatarii unei bune părți a articolelor înțelegem însă că era aproape imposibil ca un text despre cea mai mare tragedie rutieră din istoria României să își facă loc în paginile unui ziar comunist. Și nu ne referim la redactorii angajați, ci la o mulțime de activiști de partid care semnau în ”Clopotul” la acea vreme. Numai în numărul cu pricina îi regăsim pe Nicolae Ureche - vicepreședinte al comitetului executiv al Consiliului Popular Județean, Mihai Condurache - președintele consiliului oamenilor muncii al Întreprinderii Mecanice Botoșani, Mircea Cașcaval - director DGAIA Botoșani, Aurel Dăscălescu – președintele comitetului comunal al organizațiilor democrației și unității socialiste Vorniceni, Lucia Țurcanu - secretar al comitetului comunal de partid, primarul comunei Sulița.


Unul dintre articole era semnat de Constantin Roman – procuror și făcea referire la executarea pedepsei la locul de muncă a lui Ioan Radu. Acesta fusese condamnat la 1 an și două luni de muncă corecțională, ”o formă recentă de reeducare izvorâtă din umanismul societății noastre”.  Unde își executa Ioan Radu pedeapsa? La CAP Vlădeni, comună de care aparține tocmai satul Huțani, unde avusese loc îngrozitorul accident. Nici un cuvânt însă despre evenimentul rutier.

 

Americanii-s de vină!


Mai mult, ”Clopotul” avea și o rubrică întocmită de căpitanul Ioan Rusu exact despre evenimente rutiere. În numărul din 4 iulie se prezenta cazul tractoristului Mihai Corduneanu de la SMA Cucorăni care transporta un grup de elevi în remorcă. Unul dintre ei a vrut să coboare din mers și a căzut, suferind un traumatism cranio-cerebral, starea sănătății fiind gravă. În aceeași rubrică se mai făceau publice două accidente: șoferul unui autobuz a lovit o fată de opt ani, iar un conducător auto din Iași o altă fată, de șapte ani. Evenimentele rutiere au avut loc la Tocileni, respectiv Leorda.

 

clopotul nota politiei

 


Orice s-a întâmplat atunci în Botoșani, în România și în lume a fost mai important decât accidentul de la Huțani. Chiar și faptul că ”Ministerul american al Muncii” a efectuat un studiu din care reieșea că 1,3 dintre tinerii din Statele Unite ale Americii sunt șomeri.


”Școala nu dă tinerilor o profesiune, ne cultivă nici o obișnuință de muncă”, se arată în articolul de închidere al numărului, afirmație pe care o auzim și în 2022, doar că nu despre SUA, ci despre România.

 

Anunț de la fabrica care vânduse anvelopa ce a explodat


Ironia sorții, numărul cu pricina de la ”Clopotul” găzduia însă un anunț pe un sfert de pagină de la Întreprinderea de Anvelope Danubiana din Popești-Leordeni. Unitatea de stat califica tineri prin școala profesională de chimie nr.2, cu sediul la aceeași adresă ca întreprinderea, în meseria de operator la fabricarea și prelucrarea polimerilor. După cum Botoșăneanul a dezvăluit într-un episod precedent al anchetei ”Tragedia de la Huțani”, cercetările efectuate imediat după accident au scos la iveală că anvelopa de pe autobuz, care provenea tocmai de la ”Danubiana”, era aproape nouă și probabil că avea un defect de fabricație.

 

clopotul danubiana

 

Condoleanțele, singurele mărturii din ziar ale accidentului


Și totuși, există un element în ziarul respectiv prin care, indirect, se vestește că a avut loc o tragedie. Sunt mai multe anunțuri de condoleanțe cu referire la ”încetarea fulgerătoare din viață” a mai multor persoane, în care se indică și ”ziua de 29 iunie”, probabil un mesaj codat prin care se transmitea rudelor, prietenelor, colegilor, vecinilor, cunoștințelor că nefericiții au încetat din viață în accidentul de la Huțani, despre care vorbea mai toată lumea, dar despre care nu se scria. Aflăm astfel inclusiv despre ”moartea tragică” a unei mame și a fiului său.

 

clopotul condoleante

 

”S-a încercat cumva o mușamalizare”


Am încercat să discutăm cu câțiva jurnaliști din acele vremuri pentru a afla de ce o tragedie de asemenea proporții nu a încăput nici măcar într-un colț de pagină din ziar.


”S-a scris ceva, dar nu atunci. Adică nu s-a scris pe prima pagină, așa cum se scrie acum, «accident groaznic». S-a scris undeva, pe la «Arca lui Noe» cred (rubrica în care se relatau cazuri furnizate de Poliție – n.r.), despre accidentul de acolo, că a fost un accident grav. Nu s-a scris numărul victimelor, s-a încercat cumva o mușamalizare. Și a fost tratat drept un accident de muncă. Pe vremea aceea nu era ca acum, să îți spună pe loc ce s-a întâmplat”,


Valentin Guraliuc, fost jurnalist la ”Clopotul”.


Își amintește că ziariștii nu au primit atunci date oficiale pe acest subiect și că au aflat ”pe surse” informații de la Huțani. Personal, aflase de la un asistent medical din comuna Vlădeni, căreia îi este arondat satul Huțani. Omul se ocupase de certificatele de deces și i-ar fi spus că s-au completat 47.

 

”Ar fi fost un afront la adresa sistemului în ansamblu”


Oficial, nu a existat o directivă de la Partidul Comunist Român să nu se scrie despre accidentul care avusese loc în urmă cu mai puțin de o săptămână.


”Nu a fost în mod expres, ci era o neștiință mai degrabă. La ora aceea era cel mai teribil accident într-o parte din Europa și era un clasament care i-a speriat pe toți, pur și simplu. N-a fost în mod expres o limitare, ci mai curând o frică față de un dezastru, de un moment uluitor, care a speriat pe toată lumea. Era și enigma aceasta: cum s-a putut ca un autobuz să încapă într-o gaură care nu spunea nimic, nimănui?”,


Traian Apetrei, fost jurnalist la ”Clopotul”.


Și ajungem la ceea ce vă spuneam încă de la începutul acestui serial de investigație: cei aproape 50 de oameni au fost în esență victima unui sistem, de la faptul că autobuzele erau nevoite să circule supraaglomerate pentru că erau prea puține puse în circulație până la piesele care ieșeau prost produse de pe poarta fabricii.


”Dar nu îmi mai aduc aminte cu precizie dacă chiar nu am scris nimic, dar repet, a fost o consternare generală față de proporțiile unui asemenea dezastru și în care toată lumea voia să spună ceva cât de cât sprijinindu-se pe niște date ale cuiva autorizat. Acum accidentele de circulație țin pagina 1, pe vremea aceea nu era moda aceasta să se scoată macabrul. Accidentul era și o imensă nereușită a sistemului, adică a stării șoselelor, a podurilor, a semnalizării, a siguranței rutiere. Ar fi fost un afront la adresa sistemului în ansamblu”,


Traian Apetrei, fost jurnalist la ”Clopotul”.

 

Ați rămas fără subiecte?


Așa cum am constatat în cele trei luni de când scriem despre acest subiect, încă mai există oameni cărora le este teamă să vorbească. Unul dintre aceștia ne-a relatat că un reporter de la ”Clopotul” a început să strângă informații despre accident pentru a publica un articol. Mai ales că în autobuzul tragediei au fost și doi tipografi care au supraviețuit și care povestiseră prin ceea ce au trecut.

 

Doar că acel reporter ar fi primit un semnal clar să nu încerce să publice un asemenea articol pentru că va avea mult de suferit. Iar ”interdicția” ar fi fost trasată direct de un procuror. Un act de disidență ar fi fost imposibil.

 

”Am făcut un calcul la un moment dat, erau 20 de perechi de ochi care se uitau pe un articol după ce era scris”, ne povestește un jurnalist cu state vechi, care susține că articolele erau efectiv ”măcelărite” până ajungeau la forma dorită de partid.

 

Cel care ne-a relatat a cerut ca numele să îi fie păstrat în anonimat.

 

”Răzbunarea” a venit abia după revoluție, în ”Gazeta de Botoșani”, când s-a scris în sfârșit și la Botoșani despre ceea ce s-a întâmplat în acea fatidică zi.

 

”Te întâlneai cu câte trei-patru cortegii funerare pe stradă”


Dincolo de cele (ne)relatate atunci, atmosfera în oraș era un macabră. Își amintește Valentin Guraliuc...


”Era sinistru pentru că i-a îngropat pe toți după trei zile și te întâlneai cu câte trei-patru cortegii funerare pe stradă, unul venea dintr-o parte, altul dintr-o parte”.


Printre cei decedați atunci s-a aflat și Victor Morișcă, muncitor la Tipografia Botoșani, unde se tipărea ”Clopotul”. Un anunț al colegilor la rubrica de ”condoleanțe” dă de înțeles care i-a fost tragicul sfârșit. Destul pentru acele vremuri...

 

clopotul general

 

loading...
Anchetă eveniment: Accidentul de la Huțani, cea mai mare tragedie rutieră din istoria României – VIDEO
Comuniştii de ieri, parlamentarii, consilierii, directorii democraţieide astăzi – cum ridicau osanele lui Ceauşescu liderii politici de dupărevoluţie

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL

download from google playdownload from apple store
Femeia comisar de la Protecția Consumatorilor reținută de procurori este pensionară de doi ani, Parchetul și boala au înjumătățit comisarii de la Botoșani
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor (CJPC) Botoșani funcționează doar cu jumătate din personal după arestarea a doi comisari și îmbolnăvirea șefului. CJPC era condusă de Mirel Rogalschi, care oficial are funcția de comisar șef adjunct, pentru că postul de comisar șef este deținut la nivelul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Nord – Est (CRPC) Iași, căruia i se subordonează și unitatea de la Botoșani.
Îngrijitoare de lux la Spitalul Mavromati: Lefuri în plată de 6.000 - 9.000 de lei
Nu există posturi mai bine sau mai prost remunerate. În România angajatorii sunt cei care provoacă discrepanțele uriașe între mediul privat și cel bugetar.Și se ajunge astfel ca două persoane care prestează practic aceeași activitate, dar în locuri diferite, să aibă salarii diametral opuse, ca valoare.
După 31 de ani, Primăria Botoșani a înregistrat la OSIM „Premiul Național de Poezie Eminescu”: Eminescu este al nostru, al tuturor / Dacă dorește să-l provincializeze, să-l facă de nivel local, să implice și aprozarul nu știu care...
După trei decenii în care manifestările dedicate Zilelor Eminescu au fost organizate de Fundația Culturală Hyperion, de anul viitor organizatorii ar putea fi alții.Primăria municipiului Botoșani, finanțatorul principal al acestor evenimente culturale, a devenit proprietară pe titulatura premiului.
Lichidare până la capăt: S-a scos la vânzare și o cale ferată din ograda orașului - O să vină romii până la urmă să o cumpereGALERIE FOTO
Cabinetul Individual de Insolvență (CII) ”Dascălu Constantin Lulu” continuă încercarea de recuperare a datoriilor SC Termica SA. La 11 ani de la intrarea în faliment a fostei societăți de termoficare a orașului, în patrimoniul acesteia încă se mai găsesc bunuri care pot fi valorificate.
Marea ”pilăreală”: Statul a uitat de concursuri, puzderie de instituții conduse de interimarii cu pile la partid
”Exercită cu caracter temporar”, ”promovare temporară”, ”delegare atribuții”, ”preluare sarcini”, toate aceste expresii sofisticate nu fac altceva decât să ascundă la Botoșani un fenomen care a luat amploare în pandemie. La conducerile a tot mai multe instituții sunt propulsați oameni fără concurs, dar cu carnetul potrivit de partid.
„Omul care mânca două pâini” la companiile orașului, dat afară de la societatea în faliment care a îngropat Primăria în datorii
S-au câștigat și se câștigă bani frumoși la societățile Consiliului Local Botoșani, indiferent de situația lor financiarăDirectorul cu două salarii din termie și-a încheiat contractele de șef și a rămas doar cu statutul de angajat la Modern Calor
TRAGEDIA de la Huțani reprodusă după 41 de ani! Cât de pregătit e Botoșaniul să intervină la un accident de o asemenea amploare? – VIDEO 
Seria articolelor privitoare la cea mai mare tragedie rutieră a României se încheie cu un exercițiu de imaginație. Colonelul Decebal Muraru, inspectorul-șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) „Nicolae Iorga”, a participat alături de Botoșăneanul la acest demers după un salt în trecut, pornind de la momentul în care s-a aflat de accident. 
Afaceri cu șomeri anchetate de Poliție și Agenția de Integritate, angajați de la AJOFM prinși în morișca subvențiilor
Polițiștii botoșăneni desfășoară o anchetă care vizează modul în care mai multe societăți comerciale și o organizație neguvernamentală au încercat, și unele chiar au și reușit, să obțină subvenții de la bugetul de stat și cel european prin Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM).
Femeia aruncată printre cadavre care a înviat la morgă: Mama, tu ai fost moartă și ești vie, ce ai văzut acolo?VIDEO & FOTOGALERIE
Aproape 42 de ani trecuți din ziua accidentului de la Huțani nu au fost nici pe departe suficienți pentru ca Virgina Varvarei, astăzi pensionară, să uite clipele îngrozitoare prin care a fost nevoită să treacă. Povestea acesteia este probabil cea mai tulburătoare dintre toate cele ale supraviețuitorilor pe care Botoșăneanul a reușit să îi găsească și să îi intervieveze.
Loading...
”Șoferii iadului”, vinovații de serviciu în ”epoca de aur”: Mergeai non-stop până picai, mai ațipeai... / Când porneai motorul scotea o fumăraie că autogara nu se mai vedeaVIDEO & FOTOGALERIE
Despre modul inuman, un veritabil atentat la siguranța vieții, în care se circula în perioada comunistă...
Șoferul din autobuzul groazei a murit sub ochii soției și a lăsat orfani trei copii, două amenzi – singurele pedepse pentru 48 de morți
Cea mai mare tragedie rutieră din istoria României a avut eroul său negativ. Pentru că în comunism sistemul nu putea fi decât perfect, cei care greșeau erau doar oamenii. Chiar dacă, atunci când vorbim despre șoferi de exemplu, erau nevoiți să circule cu autobuze vechi, pline de improvizații și cu anvelope noi, dar cu defecte de fabricație.
OMAGIU adus după 41 de ani de la tragedia în care au murit aproape 50 de botoșăneni - Troiță ridicată de Consiliul Județean și Primărie – VIDEO
Seria articolelor realizate de publicația Botoșăneanul despre tragedia care a avut loc la Huțani în urmă cu mai bine de patru decenii se aproapie de final. Atât cât s-a putut în condițiile date, am încercat să călătorim într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat pentru a readuce în atenție accidentul care rămâne pe primul loc în România, în privința numărului ridicat de morți.
Adevărul făcut scrum! Dosarul accidentului de la Huțani TOPIT de Parchet și Poliție – GALERIE FOTO singurele IMAGINI de la tragedia rutieră
Autoritățile au distrus toate dosarele și documentele cu fotografii anexate, declarații de martori, expertize sau rezultate ale cercetărilor penale care au existat în urma celei mai mari tragedii rutiere din țara noastră.Accidentul rutier cu morți colective a avut loc la Huțani pe 29 iunie 1980, când un autobuz s-a răsturnat cu roțile în sus într-o mlaștină, iar în jur de 50 de oameni și-au pierdut viața.
PREMIERĂ: Colonelul Vasile Botezatu, dezvăluiri amănunțite despre ancheta celei mai mari tragedii rutiere a României: Era o situație de război! VIDEO
Jumătatea vieții i-a fost marcată colonelului botoșănean Vasile Botezatu de cea mai mare tragedie rutieră care s-a petrecut vreodată în România, la Huțani – Botoșani.A avut implicare directă în cercetarea ulterioară și, acum, la venerabila vârstă de 81 de ani, își amintește clar modul în care s-a derulat ziua de 29 iunie 1980.
Loading...
Dezvăluiri după 4 decenii: Anvelopa care a explodat era nouă, ”autobuzul morții” avea doar o ușă și transporta oameni pe... motor
A doua zi după accidentul din 29 iunie 1980 de la Huțani s-a constituit o comisie de constatare tehnică a condițiilor în care s-a produs tragedia. Autobuzul a fost scos din apă cu o macara și transportat la garajul IJTL – Întreprinderea Județeană de Transport Local Botoșani.
Televiziunea Română a ajuns la Botoșani pentru cea mai mare tragedie rutieră din România: Sunt încă întrebări la care după 41 de ani nu se știe răspunsul GALERIE FOTO & VIDEO
Seria de articole inițiată de Botoșăneanul despre accidentul rutier care a avut loc la Huțani în 29 iunie 1980, când un autobuz cu circa 85 de persoane s-a răsturnat într-o mlaștină, a readus în atenția publică această tragedie unică în România prin proporțiile sale. Atunci când s-a produs, a fost înregistrat drept cel mai groaznic accident rutier de pe glob.
Dumitru Zmău în fața celei mai mari tragedii din carieră: Erau distruși. Oameni plângeau, țipau, răcneau. O nenorocire ca asta sper să nu mai prind în viața asta - VIDEO
Doar cei care au prins o bucată din comunism își pot aminti cum decurgeau călătoriile între localități sau cele interjudețene. Autobuzele plecau exclusiv din autogări, nu existau firme private, cum sunt în zilele noastre, pentru transportul călătorilor la orice destinație dorită. Nu erau bilete rezervate, aer condiționat sau altele de acest gen.
Pompierul care a intervenit la tragedia de la Huțani: Se scoteau oameni, intra unul, ieșea altul / Când vezi ce ai văzut acolo... nu-ți găsești cuvintele - VIDEO
Pe Liviu Adronic l-am cunoscut prin prisma activităților din ultimele două decenii, el dezvăluindu-și public sufletul sensibil îndrăgostit de cultură. A apărut și s-a poziționat firesc în mijlocul evenimentelor artistice ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna. Puțini cunosc faptul că Liviu Andronic a trăit o zi și o noapte în mijlocul celei mai mari tragedii rutiere care a lovit România. Și care l-a schimbat și pe el, pe viață. Deși, nu a pierdut pe nimeni drag. A preluat însă din durerea celorlalți, a celor care și-au plâns morții.
Eroul care OFICIAL nu există! Gheorghe Podaru, omul care într-o după-amiază de vară a salvat șase oameni din mlaștina de la Huțani: Totul s-a petrecut într-o tăcere de mormântVIDEO & GALERIE FOTO
Ne reîntoarcem în timp, în duminica zilei de 29 iunie 1980, în localitatea Huțani, unde a avut loc cea mai mare tragedie rutieră a României.Gheorghe Podaru a avut o implicare uriașă în partea a doua a evenimentului rutier, în ceea ce s-a înțeles pe atunci a fi misiunea de salvare.
Mărturiile femeii care a supraviețuit celei mai mari tragedii rutiere din România: Șoferul a strigat - ne răsturnăm / Fetițele alea au murit cu garoafele în mânăVIDEO & FOTO
Margareta Hergheligiu avea 27 de ani în anul care avea să marcheze iremediabil sute de oameni din trei județe ale Moldovei și este una dintre puținele persoane care a supraviețuit teribilului accident rutier din 29 iunie 1980.Își amintește fiecare detaliu extrem de clar, iar amintirile încă-i rănesc memoria pentru că, în cei 41 de ani care au trecut de atunci, nu s-a oprit din întrebările adresate Divinității: „De ce am trăit eu și nu unul dintre copiii care se aflau în autobuz? Sau una dintre familiile fericite care se aflau printre călători?”.
Situația de atunci se regăsește, desigur altfel nuanțată, în modul în care mass-media de astăzi a prezentat, și continuă să o facă, pandemia.Un singur punct de vedere. Cel oficial, impus. Peste cincizeci de ani jurnaliștii vor scotoci prin arhive căutând adevărul, astăzi ascuns, dar știut de popor.
25 ianuarie 2022, 14:41
Sondaj
Ar trebui introduse uniformele școlare obligatorii?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„L-a adus într-o bocceluță asistenta care l-a văzut că este bine format, țipă, respiră. Și a coborât două etaje, cât ne despărțeau, să îi oferim îngrijirea necesară. Cântărea 900 de grame și mama nu știa câte luni ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.9429 lei
USD
Dolarul SUA
4.6098 lei
CHF
Francul elveţian
4.8066 lei
GBP
Lira sterlină
5.8083 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.6289 lei
XAU
Gramul de aur
275.5597 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2418 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2579 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2900 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6187 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2001 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6644 lei
Vremea
astăzi
Botosani
27.7 o C
Dorohoi
27.2 o C
Bucecea
27.0 o C
Darabani
26.8 o C
Saveni
27.7 o C
Ştefăneşti
26.3 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.