Serviciile centralizate de management, serviciile IT, suport financiar, juridic sau de resurse umane – așa-numitele servicii intra-grup – sunt esențiale pentru funcționarea multor companii multinaționale. Totodată, acestea se numără printre cele mai disputate subiecte în relația cu autoritățile fiscale și reprezintă una dintre cele mai sensibile zone ale prețurilor de transfer.
În iunie 2026, OCDE a lansat cea mai amplă revizuire din ultimul deceniu a Capitolului VII din Liniile directoare privind prețurile de transfer, dedicat serviciilor intra-grup. Inițiativa reflectă transformările profunde ale modelelor de afaceri ale marilor grupuri internaționale în perioada post-BEPS: dezvoltarea centrelor regionale de servicii, digitalizarea accelerată a companiilor și administrațiilor fiscale, precum și extinderea huburilor globale de tehnologie. Obiectivul declarat al OCDE este modernizarea și clarificarea regulilor privind serviciile intra-grup, prin alinierea lor la principiile actuale de analiză economică și prin reducerea controverselor fiscale.
Documentul de consultare a fost deschis comentariilor publice în iulie 2026, iar observațiile primite urmează să fie discutate într-o reuniune publică în noiembrie 2026. Mesajul de fond indică o schimbare de accent: valoarea unui serviciu trebuie demonstrată, nu doar presupusă. Existența unui contract și a unei facturi nu este suficientă; companiile trebuie să poată proba activitățile efectiv prestate, beneficiile concrete obținute și valoarea adăugată pentru entitatea locală.
Pentru mediul de afaceri din România, acest mesaj nu este o noutate. Este, mai degrabă, o confirmare internațională a unei practici pe care autoritățile fiscale române o aplică deja, uneori chiar dincolo de ceea ce cere în mod rezonabil standardul OCDE. Și tocmai aici stă întrebarea care merită pusă: acolo unde ANAF a mers, în ultimii ani, „înaintea” Ghidului, vorbim despre o rigoare justificată sau despre o povară de probă excesivă pusă pe umerii contribuabilului?
Ce se schimbă la nivel de OCDE
Revizuirea nu modifică principiul fundamental al valorii de piață, ci urmărește aplicarea sa la modelele de afaceri actuale – centre regionale de servicii partajate, huburi globale de IT, centre de date și soluții de inteligență artificială. Principalele direcții sunt:
România era deja „înaintea” Ghidului – dar cu ce preț?
Gradul ridicat de atenție acordat serviciilor intra-grup în România este ilustrat chiar de datele recente publicate de ANAF. În perioada iunie 2025 – mai 2026, inspectorii au analizat tranzacții cu servicii intra-grup de peste 199,1 miliarde de lei, la 152 de contribuabili selectați pe baza analizei de risc și au stabilit obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei. Din această sumă, peste 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit, iar ajustările de prețuri de transfer au generat aproximativ 179 de milioane de lei impozit pe profit suplimentar, adică aproape 46% din totalul impozitului pe profit suplimentar stabilit. Aceste rezultate sunt compatibile cu orientarea ANAF către zonele cu risc ridicat și cu consolidarea analizei de risc bazate pe date.
Cifrele arată o administrație fiscală tot mai activă. Problema, în practică, nu este atât exigența în sine, firească într-un mediu post-BEPS, cât modul în care este aplicată. De prea multe ori, sarcina probei devine, practic, imposibil de satisfăcut: se solicită dovezi granulare, entitate cu entitate, pentru servicii centralizate în mod firesc la nivel de grup, iar documentele puse la dispoziție sunt respinse ca „insuficiente” fără o analiză efectivă a conținutului lor.
Sursa https://www.hotnews.ro
