Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, născut în 1816 în zona Bacăului, este cinstit anual pe 10 ianuarie. Viața sa exemplară a inspirat credincioși din Moldova și întreaga regiune.
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești s-a născut în anul 1816, în zona Bacăului, fiind crescut de mama sa, rămasă văduvă.
La vârsta de aproximativ 20 de ani, a intrat ca frate în mănăstirea Căldărușani, unde a deprins rugăciunea, privegherea, postul și ascultarea. După o perioadă de pregătire, starețul l-a tuns în monahism, dându-i numele Alipie.
Inspirat de poveștile călugărilor bătrâni despre viața monahală din Sfântul Munte Athos, cu binecuvântarea starețului, a plecat la Athos. S-a stabilit inițial la schitul românesc Lacu, unde viețuiau peste 80 de pustnici români.
După 15 ani de nevoință la schitul Lacu, s-a mutat la mănăstirea Esfigmen, unde a rămas patru ani și a primit „schima cea mare”, devenind schimonahul Antipa. Tot aici a fost hirotonit ierodiacon.
În anul 1860, după aproape 20 de ani petrecuți în Sfântul Munte, s-a întors în Moldova, iar apoi a plecat în Rusia, la mănăstirea Valaam. Aici și-a continuat viața monahală, fiind respectat pentru nevoințele sale și devenind părinte duhovnicesc pentru mulți viețuitori ai mănăstirii.
Vestea despre viața sa sfântă s-a răspândit în întreaga Rusie, atrăgând credincioși care veneau să-i asculte învățăturile și să primească binecuvântare.
După 17 ani la Valaam, Cuviosul Antipa a trecut la cele veșnice pe 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani. A fost înmormântat în gropnița mănăstirii.
În urma ședinței din 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a introdus în calendare, iar pomenirea sa se face anual pe 10 ianuarie. În zona Moldovei, inclusiv la Botoșani, credincioșii îl cinstesc ca model de viață duhovnicească și rugăciune.
