La un deceniu de la tragedia din Colectiv, România nu dispune de niciun centru specializat pentru marii arși, în ciuda promisiunilor repetate. Ministrul Sănătății anunță finalizarea primului centru în decembrie, în timp ce alte țări europene, precum Austria și Italia, tratează pacienți cu arsuri grave, inclusiv din străinătate.
Austria, o țară care a preluat constant mari arși din România, nu necesită transferul propriilor pacienți în străinătate. Spitalele din Viena și Graz au tratat victime ale incendiilor, inclusiv din Macedonia de Nord.
Spitalul General din Viena (AKH), unul dintre cele mai mari din Europa, dispune de șase paturi pentru mari arși, completate de facilități similare în alte orașe austriece.
Italia, la rândul său, nu își transferă pacienții cu arsuri grave, ci primește adesea cazuri critice din țări precum Ucraina sau Albania. Cele 17 spitale italiene dedicate arșilor oferă 162 de paturi, dintre care majoritatea sunt constant ocupate.
Cel mai grav incident cu arși din Italia, incendiul din gara Viareggio din 2009, a dus la decesul a 11 persoane pe loc și a altor 20 ulterior, din cauza arsurilor.
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, recunoaște lipsa de încredere a publicului în capacitatea României de a trata pacienții cu arsuri la standarde înalte. Acesta a declarat că „s-a vorbit foarte mult în acești 10 ani. Tocmai acesta este motivul pentru care nu avem, pentru că doar s-a vorbit”.
Trei centre pentru mari arși, promise acum 11 ani, sunt în construcție prin intermediul unui împrumut de la Banca Mondială, în Timișoara, Târgu Mureș și București (pentru copii). Lucrările au început efectiv între 2022 și 2023.
Centrul din Timișoara ar putea fi operațional în primăvara anului viitor, în timp ce celelalte două sunt estimate a fi gata la sfârșitul anului 2026 (Târgu Mureș) și, respectiv, în prima parte a anului 2027 (București, pentru copii).
Rogobete subliniază că, deși construcția a avansat în ultimii trei ani, nu există o explicație pentru întârzierea din primii șapte ani de la Colectiv. Centrele sunt proiectate după modelul celor din Franța, iar echipele medicale au urmat stagii de pregătire la Paris.
Primele promisiuni pentru construirea centrelor de arși în România datează din 2014, cu un an înainte de Colectiv, când o Hotărâre de Guvern prevedea patru astfel de unități: două în București, una în Timișoara și una în Târgu Mureș.
Un al doilea centru pentru adulți în București, la Spitalul „Bagdasar-Arseni”, a fost abandonat în 2020, în favoarea unei unități funcționale pentru arsuri de complexitate medie.
Anual, aproximativ 10.000 de pacienți se prezintă la urgențe cu arsuri în România, dintre care 4.000 necesită internare. Între 1.400 și 1.500 de cazuri sunt de severitate medie și mare, necesitând îngrijiri prelungite și recuperare specializată. Numărul de decese cauzate de arsuri este de circa 200 pe an.
Comparativ, în Spania, peste 1.300 de pacienți cu arsuri ajung anual la urgențe, cu un număr de decese între 50 și 80 pe an.
Monica Althamer, navigator de pacienți și fost secretar de stat în Ministerul Sănătății, a declarat că „Raportul arată că putem îngrozi și țările care au conflicte armate cu numărul nostru de pacienți cu arsuri. Sunt foarte mulți, anual”.
Althamer, implicată în sprijinirea victimelor Colectiv încă din primele zile, consideră că nici cele trei centre în construcție nu vor fi suficiente pentru numărul mare de pacienți cu arsuri din România. Ea subliniază necesitatea campaniilor de informare și educație, având în vedere numărul mare de arsuri prin electrocuție, în special în rândul copiilor și adolescenților.
„Nicio țară nu face sute de paturi pentru arsură severă. De asta când apelăm la Belgia, Germania, Austria – țările care ne ajută cel mai des cu transferurile internaționale – de foarte multe ori nu găsim locuri libere. Pentru că sunt puține peste tot în lume”, a adăugat Monica Althamer.
