Perioada comunismului este sinonimă, de cele mai multe ori, cu ateismul. Cel puțin în structurile statului, de la nomenclaturiști la organizații de tineret.
Dacă interdicțiile din comunism au deteriorat profund mediul urban, nu la fel se poate spune despre lumea satului, acolo unde s-a mai păstrat filonul creștin și tradițional, nu de puține ori cu riscuri enorme.
Un botoșănean din Hlipiceni dă mărturie despre o astfel de lume. George Șpaiuc povestește despre tatăl său, care ”era meșter nu numai în ale fotografiei, ci și în ale picturii”.
”Desena cu ușurință și grație, din creion sau culori, tot ce vedea și-i plăcea! Doar că nu avea prea mult timp și pentru desen, alerga din sat în sat și din comună în comună cu aparatul de fotografiat, pentru a face rost de bani și a-și crește și purta prin școli, astfel, copiii!”, povestește George Șpaiuc.
Suportul pentru desene – ocazionale sau ”la comandă” – era destul de divers: hârtie de desen, lemn, foi de placaj, coperți de carte, pe pereți...
„...iar tata, căci despre el vreau a vă spune acum, a desenat cândva, în plin avânt comunist, și pe toate tablele de scris de la cele două Școli din Victoria!”, povestește botoșăneanul.
Un gest care astăzi pare minor devine, în acea perioadă, unul de adevărat eroism. Și asta pentru că, pe fiecare tablă din cele două școli, scria ”Hristos a Înviat”.
”Nu a pictat orice, ci, cu cretă colorată, în verde, roșu, galben, albastru, mov, crenguțe îmbobocite și înflorite, de primăvară, deasupra cărora, sub razele unui soare suav, plin de lumină, a scris în aceleași culori: ”Hristos a Înviat!” Muncă migăloasă, erau câteva clase și fiecare cu tabla sa, dar mai ales credință și însuflețire, dorința moștenită din străbuni de a spune tuturor, cu bucurie și prețuire, în public și nu pe ascuns că: Hristos a Înviat!”.
Din fericire, curajul ”artistului”, deși nu a trecut neobservat, nu a avut urmări.
”Tata nu a pățit nimic! Și, dacă ar fi pățit ceva, cu siguranță și-a asumat riscul încă din timpul în care picta pe table vestea cea mare, a Învierii! Ideea e că toți credeau și pe atunci în Învierea lui Hristos, chiar dacă nu o și mărturiseau pe față! Nu era casă în care să nu se ciocnească ouă roșii, să nu se mănânce cozonac sau pască! Martori oculari au declarat, după decembrie 1989, că însuși cuplul Ceaușescu avea ouă roșii și pască de Paști!”, conchide George Șpaiuc, întâmplare fiind împărtășită pe grupul Hlipiceni.
(Foto: Facebook / Grupul Hlipiceni)
Urmărește-ne și pe Google News
