De 31 de ani, de când există la Botoşani, prin parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, cu organizator principal Fundaţia Culturală „Hyperion-caiete botoşănene” Botoşani şi finanţator parţial Primăria şi Consiliul Local Botoşani, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” - Opera Omnia a trecut, pentru a-şi păstra notorietatea de manifestare de importanţă naţională, prin tot felul de încercări, unele fireşti, de contestare a unor laureaţi de către nemulţumiţii din rândul scriitorilor, altele, cele mai insistente, sâcâitoare pentru administratorii UAT locali, abuzive, din rândul unor „oameni de cultură” botoşăneni, nemulţumiţi că ei nu au fost incluşi de organizatori printre valorile poetice premiate ori decizionale. Or contestaţiile din prima categorie, care au alimentat şi poziţia taberei de pretendenţi locali, persoane fizice sau juridice, fiind de neevitat, orice s-ar fi făcut, celelalte, ce ţin de orgoliile locale, de vanitatea acestora în fond, într-un astfel de proiect de nivel naţional nu aveau cum să fie luate în seamă. Şi de-a lungul celor 31 de ediţii, prin atitudini faţă de intenţiile consecvente de provincializare a acestui proiect, astfel de iniţiative au fost date deoparte, menţinându-se nivelul calitativ, de elită evenimenţială autentică al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, devenit cel mai important premiu literar din România, râvnit de mai toţi poeţii acestei ţări. Acest lucru a fost posibil prin  validarea acestuia de un juriu naţional, format din mari personalităţi ale vieţii culturale din întreaga ţară, critici şi istorici literari de reală importanţă, relaţie consolidată în timp, nu de UAT Botoşani, ci de iniţiatorii acestui premiu.

Toate aceste eforturi ale organizatorilor principali, amintiţi mai sus, până la urmă, fie ca efect al pandemiei prin care am trecut, când s-a lucrat la umbra Covid-ului, fie ca efect al celor care au insistat ani la rând şi au prins momentul de slăbiciune şi neînţelegere a celor din administraţia locală botoşăneană a importanţei naţionale a acestui premiu, au fost date deoparte, anulate şi victoria nemulţumiţilor „oameni de cultură” locali, instituţii de profil fără iniţiative în această privinţă, a fost recunoscută de edilii locali. Şi cum? În timp ce noi, cei care ne-am ocupat de fiecare dată 100% de organizarea evenimentelor de la Botoşani, legate de acest premiu, făceam faţă efectelor pandemiei, organizând online acordarea premiului ultimelor două ediţii, a XXX-a, în iunie 2021, şi a XXXI-a, în ianuarie 2022, cei de la UAT, adică Unitatea Administrativ Teritorială, alias Primăria Botoşani, fără o decizie a Consiliului Local Botoşani în acest sens, au hotărât, prin atitudinea de încălcare a protocolului de parteneriat cu organizatorii principali, să caute alţi parteneri, încălcând astfel o HCL, nr. 281 din 26 septembrie 2019, cât şi regulamentul de acordare a acestui premiu, prin care se stabileau organizatorii şi componenţa juriului pentru cinci ani, 2019- ianuarie 2024, adică până la ediţia a XXXIII-a. Astfel, pentru a-şi asigura proprietatea totală asupra sintagmei şi fondului regulamentar al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”- Opera Omnia şi eliminarea organizatorilor tradiţionali, au cerut anul trecut în luna mai înregistrarea acestui premiu la OSIM, decizie pe care au obţinut-o anul acesta, începând cu data de 20 martie. Prin urmare, fără să fim consultaţi în această privinţă, ca parteneri loiali, adică pe noi cei de la Fundaţia Culturală „Hyperion-caiete botoşănene”, iniţiatorii premiului din 1991, şi pe cei din conducerea Uniunii Scriitorilor din România, organizatorii tradiţionali şi finanţatori parţiali ai premiului, încălcând şi HCL nr. 281 din 26 septembrie 2019, UAT Botoşani, muţeşte, în fond printr-un rapt evident, adică abuz, a cerut la OSIM patentul unui eveniment cultural aflat de 31 de ani în obiectul de activitate al fundaţiei culturale botoşănene, organizatoarea de facto a evenimentului, alături de Uniunea Scriitorilor din România. Şi l-au obţinut. Dacă am fi fost consultaţi, dacă am fi ştiut din timp, nu s-ar fi ajuns, cu siguranţă, aici, la o situaţie care nu mai poate fi reparată.

Totodată înlocuind, tacit, nu prin hotărâre a Consiliului Local Botoşani cum era firesc, ci cu de la sine putere prin Cabinetul primarului, şi organizatorii. Nu se ştie deocamdată cine vor fi aceştia. Dar bănuim. Şi oricum, prin retragerea firească a organizatorilor tradiţionali, amintiţi mai sus şi recunoscuţi pe plan naţional, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”- Opera Omnia va deveni unul lipsit de importanţă, în apanajul unor veleitari sau oportunişti care-şi vor aroga, de la ediţie la ediţie, laurii.

Urmare a acestor decizii a UAT Botoşani, Fundaţia Culturală „Hyperion-caiete botoşănene” Botoşani şi Uniunea Scriitorilor din România, organizatorii tradiţionali, deţinătorii de fapt ai palmaresului acestui premiu, prin organizarea efectivă timp de 31 de ediţii, 100%, cu finanţare parţială a acestui premiu (Primăria şi CL Botoşani finanțând parţial acest premiu abia din 2011, până atunci şi de atunci încolo premiul fiind susţinut financiar de sponsori, de donatori şi de Uniunea Scriitorilor din România!), se retrag din organizare, urmând, sub o altă denumire, pe care o vom stabili cu alt partener credibil, să continue acest premiu cu ediţia a XXXII-a, în timp ce UAT Botoşani, alias Primăria Botoşani, să înceapă cu ediţia I premiul cu titulatura înregistrată la OSIM.

Prin această mişelească atitudine, prin lipsa de transparenţă a deciziilor luate de UAT Botoşani în ceea ce priveşte Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”- Opera Omnia, aşa cum a făcut cu ani în urmă o altă organizaţie botoşăneană prin înregistrarea la OSIM a siglei „Luceafărul”, scoţând din circulaţie o revistă a Uniunii Scriitorilor din România, cu o vechime de peste o sută de ani, edilii botoşăneni, aflaţi vremelnic la cârma administraţiei locale, se dovedesc a fi demolatorii unor proiecte de interes naţional, provincializându-le, ducându-le astfel în derizoriu, în festivism fad. Se vede acest lucru şi prin atitudinea lor faţă de unele instituţii de cultură, cum ar fi Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, aflat de 8 ani în şantier, gata să cadă, şi Filarmonica „George Enescu”, care stă în chirie, instituţii provincializate total, duse într-un anonimat asemănător cu al acelor „oameni de cultură”, care, prin acţiunea lor vanitoasă, vor provincializa şi premiul care a fost de ecou naţional pînă la această ediţie şi care va continua, sub o denumire apropiată de original, în altă parte, cu ediţia a XXXII-a. Tristă realizare a unor ambiţii locale, inconştiente, marcă a nonvalorilor care au ajuns să decidă peste tot în viaţa social-culturală a ţării.

Pe toate le poţi învinge în viaţă, însă prostia nu, niciodată!

P.S. – Domnule primar, Cosmin Andrei, trebuie să fiţi de rea credinţă se ne acuzaţi pentru faptul că juriul a acordat la ediţia a XXXI-a premiul „unei femei”, în urma unei conspiraţii, aşa cum reiese din afirmaţia dvs. din ancheta publicată de ziarul Botoşăneanul. Trebuie să vă reamintesc că am depus la Primărie lista cu poeţii propuşi spre nominalizare în prima decadă a lunii decembrie, deci cu o lună înainte, printr-un comunicat de presă făcut public. Dar cum intenţia de rapt al mărcii era deja veche, din luna mai, dovedeşte lipsa totală de caracter de care aţi dat dovadă în această relaţie de colaborare cu două instituţii de nivel naţional, desconsiderându-le. Oameni ca dvs. n-au ce căuta în funcţii publice!