Îmi pare rău. De data aceasta nu pot fi solidară cu greva profesorilor. I-am înțeles tot timpul, chiar și acum doi ani când s-au gândit să se revolte fix înainte ca fiică-mea să dea Evaluarea Națională. Am zis că bieții oameni au nevoie de mai mult respect, de niște venituri pe măsura efortului pe care îl depun, de niște condiții de muncă decente. Dar azi nu! Nu pot să mai fiu alături de profesori.
Este duminică, 7 septembrie când scriu acest text. Luni, 8 septembrie, începe noul an școlar, iar eu nu știu la ce liceu va merge fiică-mea. De ce nu știu? Nu că aș avea amnezie, ci pentru că am avut curajul (sau nebunia) să încerc să o transfer vara aceasta la o școală mai bună. La liceul la care este acum în următorul an școlar copiii vor învăța în trei schimburi, ora de curs va avea 40 de minute, iar copiii doar 5 minute pauză. Dar stați așa, că asta nu e tot! Într-o clasă cu profil de științe sociale, profesoara de istorie nu a predat în doi ani de zile aproape nimic. Nici elevii, nici părinții lor nu par să aibă vreo problemă cu asta, că oricum vom face cu toți meditații. Este doar un exemplu. În afară de două cadre didactice implicate, și pentru care am tot respectul, restul par să vină la școală ca să aibă unde pleca de acasă.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
