Sfinții Mucenici Serghie și Vah: povestea credinței neclintite, comemorată și la Botoșani

Persecuțiile creștinilor sub Maximian

Sfinții mucenici Serghie și Vah au trăit în timpul împăratului Maximian, între anii 286 și 305, perioadă marcată de persecuții împotriva creștinilor.

Cei doi au ocupat funcții importante în armata romană, Serghie fiind „primicer”, iar Vah „secundicer” în cadrul Școlii Centiliilor, o structură de elită a armatei.

Deși tineri, au fost apreciați de împărat pentru abilitățile lor, însă credința lor creștină i-a pus în pericol. Descoperiți că refuză să se închine zeilor păgâni, au fost pedepsiți public, fiind lipsiți de însemnele militare și umiliți în fața cetății.

Refuzul lor de a renunța la credință a dus la transferarea lor în cetatea Varvalisa, unde au fost supuși la chinuri grele. Potrivit tradiției, „pentru nevoința voastră veți lua cununile biruinței de la Domnul Iisus Hristos”, li s-a vestit de către un înger.

În urma torturilor, Sfântul Vah a murit, iar Sfântul Serghie a fost decapitat. Cei doi au devenit simboluri ale curajului și credinței pentru creștinii din toată lumea ortodoxă.

Simboluri ale curajului și credinței ortodoxe

Capetele sfinților au ajuns în țara noastră prin grija domnitorului Neagoe Basarab, fiind depuse inițial la Mănăstirea Curtea de Argeș. Ulterior, în 1949, au fost mutate la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, unde sunt cinstite și astăzi.

Deși Sfinții Serghie și Vah sunt considerați ocrotitorii Olteniei, credincioșii din Botoșani, Iași, Suceava și Vaslui îi pomenesc în fiecare an, rugându-se pentru tărie în fața încercărilor. În bisericile din județ, slujbele dedicate lor adună numeroși enoriași, mai ales în această perioadă.

Comemorarea sfinților rămâne un moment de reflecție pentru comunitate, amintind de importanța credinței și a solidarității în fața greutăților.