Dr Ciprian Maxim a transmis un mesaj la un an de la tragedia în care au murit patru cadre medicale, un rezident fiind din Botoșani. Emanuel Mirel Luca era originar din Darabani și a fost găsit mort în apartament.
Redăm mai jos mesajul integral al dr Ciprian Maxim, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
Un an de la tragedia care a zguduit medicina ieșeană: patru vieți pierdute, prea multe întrebări rămase deschise
În primăvara anului 2025, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași a devenit, pentru scurt timp, simbolul unei dureri colective profunde. În interval de aproximativ șapte luni au încetat din viață patru membri ai personalului medical asociat cu Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie: prof. dr. Gabriela Ștefănescu (56 de ani), medic primar gastroenterolog și fost prodecan al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, dr. George Ștefan Tilă (31 de ani, medic rezident în ultimul an), dr. Emanuel Mirel Luca (28 de ani, medic rezident în anul IV) și Cătălin Moraru (54 de ani, brancardier). Două dintre decese – cele ale tinerilor rezidenți – s-au produs la doar două săptămâni distanță, în martie și aprilie 2025.
Cauzele medicale stabilite prin autopsie au fost distincte: o tulburare paroxistică de ritm cardiac cu stop cardiac în cazul prof. dr. Gabriela Ștefănescu (survenit în camera de hotel din București, în timpul unui simpozion național); fibroză chistică (mucoviscidoză) diagnosticată tardiv la adult, cu episod respirator acut, în cazul dr. Tilă; leziuni pulmonare severe, probabil consecutive infecțiilor respiratorii recente (inclusiv COVID-19 și gripă) și tratament preventiv pentru tuberculoză după contact profesional, în cazul dr. Luca; respectiv infarct miocardic în cazul brancardierului Moraru. Conducerea spitalului a afirmat ferm că aceste decese au fost legate de afecțiuni medicale individuale, fără legătură directă cu activitatea profesională, iar speculațiile privind suprasolicitarea nu s-au confirmat în evaluările interne.
Cu toate acestea, coincidența temporală a generat o undă de șoc și suspiciune legitimă în rândul comunității medicale și al publicului larg. Mărturiile rezidenților din aceeași secție au descris programe extenuante: gărzi de 24 de ore urmate adesea de ture suplimentare, perioade de 32–36 de ore consecutive fără odihnă adecvată, volum mare de pacienți, proceduri complexe, expunere la patogeni și lipsă cronică de personal auxiliar. Șefa secției a recunoscut că medicii tineri au continuat activitatea chiar și după episoade infecțioase recente, „pentru a proteja colectivul”. Ministerul Sănătății și Inspectoratul Teritorial de Muncă au demarat verificări, iar cazul a intrat în atenția Colegiului Medicilor, însă până în prezent nu au fost comunicate concluzii publice care să stabilească o cauzalitate comună sau să impună sancțiuni majore.
Aceste tragedii nu reprezintă simple statistici medicale. Ele ilustrează vulnerabilitățile structurale ale sistemului sanitar românesc: un număr mare de locuri în rezidențiat scoase anual, fără o corelare suficientă cu capacitatea reală de supraveghere, formare și protecție a tinerilor medici; programe de gardă care depășesc frecvent limitele legale de odihnă; deficit persistent de personal de suport (asistente, brancardieri, infirmieri); și o cultură organizațională care, uneori, prioritizează continuitatea serviciului în detrimentul sănătății celor care îl asigură. Oboseala cronică, stresul emoțional ridicat și expunerea repetată la infecții pot agrava afecțiuni preexistente sau latente, chiar dacă nu reprezintă singura cauză a decesului.
Un an mai târziu, aceste pierderi rămân un memento dureros. Ele ne obligă să reflectăm nu doar asupra circumstanțelor individuale, ci asupra responsabilității colective: a universităților de medicină care pregătesc mii de rezidenți, a spitalelor care îi integrează, a Ministerului Sănătății care reglementează condițiile de muncă și a societății care beneficiază de devotamentul lor. Protecția sănătății cadrelor medicale nu este un lux, ci o condiție esențială pentru un sistem sanitar funcțional. Screening medical periodic riguros, respectarea strictă a directivelor europene privind timpul de odihnă, creșterea personalului auxiliar și programe reale de prevenție a burnout-ului nu mai pot fi amânate.
Familii au rămas fără fii, soți, colegi și mentori. O comunitate medicală întreagă a fost marcată. În memoria celor patru – prof. dr. Gabriela Ștefănescu, dr. George Ștefan Tilă, dr. Emanuel Mirel Luca și Cătălin Moraru – este necesar ca lecțiile acestei tragedii să se transforme în acțiuni concrete. Un sistem care își epuizează tinerii medici riscă să piardă nu doar vieți individuale, ci și încrederea publicului și capacitatea viitoare de a îngriji pacienții. Este momentul unei reforme serioase, bazate pe transparență, date și respect față de cei care aleg una dintre cele mai nobile, dar și mai solicitante profesii.
Condoleanțe sincere familiilor și colegilor. Durerea lor rămâne un semnal de alarmă pentru întreaga societate.
