Ceața de la primele ore schimbă repede distanțele și reflexele de la volan. Câteva reguli simple te ajută să vezi mai bine drumul, să nu îi orbești pe ceilalți și să te retragi corect când vizibilitatea cade aproape de zero.
Primele dimineți mai reci aduc adesea bănci de ceață tocmai în intervalele în care lumea pleacă spre serviciu, spre școală sau spre piață. Problema nu este doar că vezi mai puțin, ci că distanțele se citesc mai prost, iar reacțiile celorlalți șoferi devin mai greu de anticipat. În astfel de condiții, regula de bază este simplă: reduci viteza și îți lași timp în plus pentru drum, fără să încerci să compensezi întârzierea prin manevre grăbite.
Dacă pe un panou apare avertizarea de ceață, iar asfaltul din față pare încă liber, nu înseamnă că pericolul a trecut. Ghidurile de siguranță atrag atenția că poți intra brusc într-o zonă cu ceață densă sau cu petice de ceață care schimbă din câteva secunde vizibilitatea. Tocmai de aceea, înainte să intri într-un astfel de sector, merită să verifici oglinzile și să încetinești din timp, nu după ce ai ajuns deja în perdeaua albă.
Pentru a fi văzut corect din față și din spate, se folosesc farurile de întâlnire, adică faza scurtă. Ea aprinde și luminile din spate și face mașina mai ușor de observat pentru ceilalți participanți la trafic. Luminile de ceață pot ajuta atunci când vizibilitatea este serios redusă, dar nu trebuie lăsate aprinse după ce condițiile se îmbunătățesc, pentru că îi pot deranja pe ceilalți șoferi. Faza lungă nu este soluția: în ceață produce reflexii și îți întoarce lumina în ochi, exact când ai nevoie să vezi mai clar carosabilul.
În mers, ajută să lași o distanță mai mare față de mașina din față și să urmărești marcajele rutiere pentru a rămâne pe bandă. Un reper practic folosit în ghidurile oficiale este pragul de aproximativ 100 de metri: dacă abia mai distingi ce se află înainte, trebuie să tratezi situația ca pe una de vizibilitate sever redusă. În plus, aerisirea habitaclului contează mai mult decât pare, pentru că geamurile aburite și somnolența fac condusul în ceață și mai periculos.
Dacă vizibilitatea coboară aproape de zero, cea mai sigură alegere nu este să continui încet pe ghicite, ci să te retragi într-un loc sigur, cum ar fi o parcare, o curte sau o alveolă unde poți opri complet fără să rămâi în fluxul de trafic. Înainte de retragere, pornești luminile de avarie pentru a semnaliza că reduci și că ieși din mersul normal. Scopul nu este să demonstrezi că poți merge înainte, ci să scoți mașina dintr-o situație în care ceilalți nu te mai pot evalua corect.
Dacă nu există imediat o intrare sigură, mașina trebuie trasă cât mai mult în afara părții carosabile. După oprire, rămân aprinse doar avariile, se pune frâna de mână, iar piciorul se ia de pe pedala de frână, astfel încât stopurile să nu îi facă pe ceilalți să creadă că ești încă pe bandă. Pe scurt, în ceață nu câștigi nimic dacă forțezi drumul: câștigul real vine din viteză mai mică, lumină corectă, distanță mai mare și decizia de a opri la timp când nu mai vezi suficient.
