Povestea incredibilă a tânărului jucător de la FC Botoșani: Mă punea învățătoarea să citesc de pe tablă și nu vedeam

„Modelul Edgar Davids”

Opțiunea moldovenilor pentru regula U21 are o poveste de viață specială, pe care o împărtășește publicului Gazetei la final de an 2025. Anunță că e gata să revină după accidentarea serioasă suferită în octombrie.

În tot peisajul jucătorilor U21 din Liga 1, Botoșaniul a venit la începutul acestui sezon cu o propunere neașteptată. Narcis Ilaș, 18 ani, un puști scos din joben de Leo Grozavu, care l-a readus pe fundașul dreapta de la Ceahlăul (L2), unde fusese împrumutat, și l-a aruncat direct în morișca Superligii.

Iar copilul a prins curaj, a rămas neclintit în teren chiar și atunci când antrenorul a mai folosit și alt fotbalist U21, semn că și-a câștigat un loc dincolo de obligativitatea respectării unei reguli federale. A încheiat toamna la spital, cu o leziune la piciorul stâng căpătată în partida cu Hermannstadt, dar sfârșitul lui ianuarie îl va regăsi pe teren.

Și, în plus, a ieșit în evidență cu un detaliu estetic: în timpul meciurilor, poartă ochelari speciali, după „modelul Edgar Davids”, din cauza suferinței de miopie. Imposibil să treacă nevăzut! Dar cine e Narcis Ilaș?

Înainte să-și relateze singur povestea, gsp.ro face o escală către „cea mai grea perioadă din carieră”, cum o numește chiar moldoveanul. E vorba despre accidentarea suferită la sfârșitul lunii octombrie, după un duel cu „sibianul” Nana Antwi: ruptură de ligament colateral intern.

„Cu un exces de adrenalină, m-am dus în alunecare și, când mi-am simțit genunchiul blocat în pământ, m-am speriat foarte tare. Am început să plâng. Mă uitam la picior, nu puteam să-l mai mișc, de parcă eram paralizat. Când a venit doctorul, nu mai puteam de durere”, rememorează Ilaș episodul loviturii suferite în urmă cu două luni.

Și continuă: „Am traversat câteva săptămâni foarte dificile, dar mulțumesc lui Dumnezeu că sunt pe drumul cel bun. Și clubului, bineînțeles, că a avut grijă de mine și s-a implicat total în recuperarea mea. Va fi bine, sunt sigur!”.

Experiența care l-a maturizat

La un dialog tete-a-tete, fundașul Botoșaniului e absolut magnetic: volubil, deschis, când serios, când glumeț, zâmbet de reviste de fashion și deja o colecție de povești speciale.

„Am început fotbalul la șase ani, am jucat timp de zece sezoane la centrul de juniori al Botoșaniului, iar familia a contribuit sută la sută la cariera mea”, sună începutul confesiunii lui Narcis. 

El a debutat în L1 încă de la 16 ani, la un 5-1 cu Mioveniul sub bagheta lui Flavius Stoican, o apariție-cometă, după care pașii l-au purtat la Academia lui Lazio (2023/2024).

„O experiență care m-a maturizat, extraordinară, mai ales că am avut ocazia să mă antrenez de vreo șase-șapte ori și cu echipa mare. Când m-am văzut în vestiar cu Guendouzi, Pedro și Immobile, nici nu mai știam să mă încalț de emoție”, glumește Narcis.

Cum a ajuns la Botoșani

S-a întors în țară după expirarea împrumutului la Lazio, de unde Ilaș a păstrat și impresii dezamăgitoare: „Nu pot să spun că mi-am dorit așa mult să rămân acolo, pentru că au fost niște condiții precare. De exemplu, terenuri rele, folosite de câte două-trei echipe în același timp. Sincer, nu mare diferență între România și ceea ce am întâlnit la grupele U16 și U19 la Roma. Abia la Primavera și la echipa mare era o situație mult mai bună”.

Pe repede-înainte, revenire în orașul de baștină, cu o escapadă anterioară „chinuitoare la Piatra Neamț. Probleme cu banii, cu mesele, cu antrenamentele. Dar apoi a dat norocul peste mine la Botoșani cu mister Leo Grozavu. E ca un tată!”.

Din copilărie... 

El evocă și greutățile cu care s-a confruntat la un moment dat la școală: „Mă punea învățătoarea să citesc de pe tablă și nu vedeam din bancă. Discutam lucrurile astea cu ai mei, nu mi-a fost niciodată rușine, numai că familia mea nici n-avea prea mari posibilități să intervină când eram mai mic”.

Și dezvăluie un detaliu senzorial incredibil: „La fotbal, compensam aceste probleme prin faptul că m-am învățat să simt foarte bine mingea la picior. S-o pot controla, pur și simplu, numai din atingere”.

Evident, și-ar dori să-l cunoască personal pe Edgar Davids cel real, omul care a făcut celebră această „ținută” de fotbalist, tot din cauza suferinței de glaucom: „Ăsta e un vis de-al meu! Sper să afle de mine într-o bună zi și să accepte să ne întâlnim!”.

Click AICI pentru declarațiile integrale ale lui Narcis Ilaș