Institutul Național de Statistică a publicat datele provizorii privind populația după domiciliu la 1 iulie 2025. România înregistrează 21,67 milioane de persoane, o scădere de aproape 110.000 de persoane față de anul precedent. Această tendință descendentă, începută în urmă cu peste două decenii, confirmă pierderea continuă de locuitori și îmbătrânirea accelerată a țării.
Conform definiției INS, populația după domiciliu include persoanele cu cetățenie română și domiciliul stabil în România, indiferent dacă acestea locuiesc efectiv în țară.
Această statistică nu trebuie confundată cu populația rezidentă, care se referă strict la persoanele care trăiesc efectiv în România la un moment dat. Astfel, în statistica de domiciliu pot fi incluși și românii plecați temporar sau pe termen lung în străinătate.
La 1 iulie 2025, populația urbană era de 11,99 milioane de persoane, înregistrând o scădere de 1% comparativ cu anul anterior. Mediul rural a totalizat 9,68 milioane de locuitori, o ușoară creștere de 0,1%. Structura generală rămâne constantă: 55,3% dintre români trăiesc în mediul urban, iar 44,7% în mediul rural.
România se numără printre țările cu cea mai mare pondere a populației rurale din Uniunea Europeană.
Media UE indică faptul că doar 25–30% dintre cetățeni locuiesc în mediul rural, ceea ce plasează România la o pondere dublă.
Această realitate are un impact direct asupra:
Practic, jumătate din populație locuiește în zone unde contribuția la PIB este mai redusă.
De asemenea, faptul că jumătate dintre români trăiesc în mediul rural are implicații semnificative pentru dezvoltarea regională și infrastructură. Această distribuție impune statului costuri ridicate pentru întreținerea unei infrastructuri dispersate: drumuri, școli, spitale și rețele publice de utilități.
Rezultatul este o inegalitate de dezvoltare între regiuni, dificil de corectat prin investiții publice.
Multe sate îmbătrânite pierd anual locuitori, dar mențin costuri ridicate pentru servicii publice – școli cu puțini elevi, dispensare neutilizate, drumuri puțin circulate. Pe termen lung, această situație pune presiune pe bugetul public și reduce eficiența investițiilor.
În plus, populația rurală are, în medie, un nivel mai scăzut de educație și calificare.
Datele Eurostat arată că România are cea mai mare pondere de tineri NEET (care nu lucrează și nu studiază) din UE – fenomen concentrat în special în zonele rurale.
Lipsa transportului public, a oportunităților și a infrastructurii digitale limitează mobilitatea socială și profesională.
Consecința: un cerc vicios al sărăciei rurale — venituri mici, educație scăzută, perspective reduse.
Sursa https://www.hotnews.ro
