(P) Până în această vară, arbitrii video care lucrau la un meci din prima ligă a României se aflau la doar câțiva metri de tribune. Echipamentul lor era transportat într-un camion parcat în afara stadionului sau era instalat într-o încăpere din interiorul arenei. Fiecare partidă avea propriul echipament, propria conexiune și propria echipă VAR, iar fiecare brigadă lucra separat de celelalte care erau active în acel weekend.
Din sezonul 2026/27, acest sistem nu mai este folosit. Toate meciurile din SuperLiga sunt analizate acum dintr-un singur centru, amenajat la Centrul Național de Fotbal de la Mogoșoaia și bazat pe tehnologia companiei germane Sportec Solutions. Federația Română de Fotbal și deținătorul drepturilor TV, EAD, au semnat parteneriatul pentru șapte sezoane competiționale, până în 2033.
Schimbarea este una de structură, nu doar de formă. Consecvența cu care sunt luate deciziile influențează modul în care este perceput întregul sezon: de staffurile tehnice care își planifică finalul de campionat, de cluburile care își construiesc bugetele în funcție de o posibilă calificare în cupele europene și de casele de pariuri care stabilesc cote Liga 1 atât pentru meciurile individuale, cât și pentru lupta la titlu. O competiție în care aceeași fază este judecată diferit pe două stadioane este, pur și simplu, mai greu de evaluat.
Vechiul model avea o logică evidentă: echipa VAR rămânea aproape de teren, iar semnalul trebuia să parcurgă doar câteva sute de metri. Dezavantajul era lipsa de uniformitate, deoarece calitatea echipamentelor varia de la un stadion la altul, iar brigăzile care lucrau în același timp nu puteau comunica între ele.
Centralizarea inversează acest raport. Acum, semnalul traversează țara, dar fiecare meci este analizat cu același tip de echipament și de aceeași echipă extinsă de specialiști.
| Până în 2025/26 | Din 2026/27 |
Locul în care lucrează echipa VAR | Dubă sau încăpere la fiecare stadion | Un singur centru la Mogoșoaia |
Echipament | Varia de la un stadion la altul | Configurație standardizată |
Brigăzi | Lucrau separat | Lucrează în același centru și în aceeași tură |
Principalul risc tehnic | Defecțiune a echipamentului local sau pană de curent | Probleme de conexiune între stadion și centru |
Soluție de rezervă | Nicio variantă în afara unității locale | O dubă VAR mobilă rămâne la stadion |
Analizarea unei faze nu înseamnă că o singură persoană privește atent un monitor. Mai multe roluri lucrează în paralel, iar federația a introdus unul nou special pentru acest sezon.
● Arbitrul video (VAR), care urmărește transmisia în direct și semnalează orice fază care ar putea necesita verificare.
● Asistentul arbitrului video (AVAR), care urmărește în continuare meciul în timp ce arbitrul VAR se concentrează pe reluări.
● Operatorii de reluări, care selectează unghiurile camerelor și le sincronizează, astfel încât aceeași fază să poată fi analizată simultan din mai multe poziții.
● Oficialii video și tehnicienii, care se ocupă de liniile de ofsaid și se asigură că fluxurile video funcționează corect.
● Supervizorii VAR, un rol introdus în acest sezon, care urmăresc modul în care lucrează operatorii și oficialii video și consemnează orice problemă tehnică sau de procedură care trebuie remediată.
Pachetul software include și Accelerated Virtual Offside Line PRO de la Sportec, o tehnologie concepută pentru a scurta partea cea mai lentă a verificării unei faze strânse: trasarea propriu-zisă a liniei de ofsaid.
Cele mai multe verificări nici măcar nu ajung să fie observate de public. Echipa VAR analizează fiecare fază în timp ce jocul continuă și confirmă decizia luată pe teren fără ca spectatorii să își dea seama. Jocul este oprit doar atunci când există motive să se creadă că a fost comisă o eroare clară.
În acel moment, arbitrul video fie îi transmite direct arbitrului informațiile obiective, fie îi recomandă să revadă faza la monitorul de lângă teren. A doua variantă este importantă, pentru că decizia finală îi aparține întotdeauna arbitrului de pe teren. Centrul VAR oferă recomandări, dar nu îi anulează decizia.
Lista situațiilor în care VAR poate interveni s-a extins în acest an, după ce IFAB a aprobat modificări care au intrat în vigoare la 1 iunie 2026 și se aplică începând din acest sezon. Pe lângă cele patru categorii deja cunoscute – goluri, penalty-uri, cartonașe roșii directe și identificarea greșită a unui jucător – arbitrii video pot interveni acum și în următoarele situații:
● Un cartonaș roșu acordat după un al doilea cartonaș galben evident incorect.
● Cazuri în care arbitrul avertizează sau elimină jucătorul greșit ori sancționează echipa greșită.
● Un corner acordat în mod evident eronat, cu condiția ca verificarea să fie făcută imediat și să nu întârzie reluarea jocului. Fiecare competiție decide dacă aplică această opțiune.
În Anglia, verificările VAR sunt făcute de la Stockley Park, în vestul Londrei. Germania folosește un centru de asistență video la Köln, operat de aceeași companie care lucrează acum și în România. În Spania, fazele sunt analizate într-un centru de la Las Rozas, în apropiere de Madrid. Tendința în Europa este clară: ligile trec de la zeci de puncte locale la un singur centru.
Explicația este una practică. Un singur centru înseamnă același standard de echipamente, același program de pregătire și ședințe comune de analiză, în care arbitrii pot discuta împreună fazele la limită, în loc să își formeze propriile obiceiuri în zeci de săli separate. În plus, echipamentele costisitoare rămân într-un singur loc, fără să mai fie transportate în fiecare weekend dintr-un stadion în altul.
România a avut însă de făcut anumite investiții pentru această schimbare. Cluburile au trebuit să îmbunătățească infrastructura de cablare și conexiunile la internet de pe stadioane, astfel încât imaginile camerelor să poată ajunge la Mogoșoaia în condiții bune. Federația a precizat public că optimizarea rețelei este încă un proces în desfășurare.
Cel mai vizibil câștig este uniformitatea. În vechiul sistem, o echipă putea avea impresia, pe bună dreptate, că nivelul asistenței video depindea de stadionul pe care juca. Această diferență a fost, în mare parte, eliminată.
Federația a prezentat proiectul și ca pe un pas spre mai multă transparență și spre apropierea arbitrajului de nivelul tehnic al competițiilor europene importante. Luarea mai rapidă a deciziilor face parte din obiectivele declarate, deși primele săptămâni au arătat clar că viteza este, deocamdată, un obiectiv, nu un rezultat imediat.
Există trei critici care merită luate în considerare și niciuna dintre ele nu este lipsită de temei:
● Prima ține de contextul meciului. Un arbitru care urmărește faza de la treizeci de kilometri distanță vede incidentul, dar nu și tot ce se întâmplă în jurul lui și nu poate simți cât de tensionat a devenit meciul sau cum reacționează publicul și jucătorii. Unii antrenori susțin că și acest context contează atunci când trebuie judecat corect un fault.
● A doua ține de concentrarea riscului. Când fiecare stadion avea propriul sistem de analiză VAR, o defecțiune afecta un singur meci. O problemă apărută la centrul de la Mogoșoaia sau pe conexiunea care transmite semnalul către acesta poate afecta mai multe partide din aceeași etapă. Riscul s-a văzut chiar înainte de startul campionatului, când instabilitatea semnalului transmis către Mogoșoaia a făcut ca Supercupa României să revină la soluția de rezervă, cu duba VAR aflată la stadion.
● A treia este întârzierea. Verificările au durat vizibil mai mult în primele etape, iar jucătorii au spus acest lucru și public. Federația a explicat că o mare parte din timpul de așteptare vine din calibrare și din verificările repetate atunci când aceasta nu funcționează corect. Poziția sa a fost clară în privința acestui compromis: o decizie corectă valorează mai mult decât una luată în grabă și care se dovedește greșită.
Centralizarea nu a lăsat însă stadioanele fără soluții de rezervă. O unitate VAR mobilă continuă să fie prezentă la meciuri, împreună cu oficiali de rezervă aflați la fața locului, care pot prelua procesul de verificare dacă apar probleme la centrul de la Mogoșoaia. Federația consideră prezența lor esențială, nu doar una de formă, tocmai pentru că legătura dintre stadion și centru este punctul vulnerabil al unui sistem centralizat.
Supervizorii menționați anterior contribuie la același proces, înregistrând defecțiunile pentru ca problemele recurente să poată fi identificate, nu doar tratate izolat de la un meci la altul.
Un astfel de sistem nu poate fi evaluat corect după prima lună de funcționare. O imagine relevantă va exista abia la finalul unui sezon complet, când vor fi suficiente date pentru a vedea dacă deciziile luate în întregul campionat au devenit într-adevăr mai uniforme și dacă timpul de așteptare pentru ele s-a redus. România a semnat pentru acest sistem pe șapte ani, așa că nu vor lipsi datele pe baza cărora să poată fi evaluat.
Sursa imagine: Frf.ro
