Tristețea inexplicabilă, oboseala persistentă și pierderea interesului pentru activități pot semnala un deficit de vitamina D. Cercetătorii au descoperit că acest nutrient liposolubil are receptori în zonele cerebrale responsabile de starea de spirit. Iată cum se explică această legătură și ce doze sunt recomandate pentru menținerea sănătății mintale.
Procesul prin care vitamina D influențează starea psihică debutează cu expunerea pielii la soare, care produce vitamina D3 inactivă. Aceasta este ulterior procesată de ficat și rinichi, transformându-se în calcitriol, forma activă ce influențează sinteza serotoninei și dopaminei, cunoscute drept „hormoni ai fericirii”.
Perturbarea acestui proces poate avea consecințe. Studiile au indicat că deficitul de vitamina D poate duce la o modulare deficitară a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, sistemul care reglează răspunsul la stres și producția de hormoni. Aceasta are ca rezultat o scădere a serotoninei, asociată cu dispoziția depresivă, și a dopaminei, care reduce motivația și capacitatea de a resimți plăcere.
Legătura dintre deficitul de vitamina D și depresie este bidirecțională. Persoanele depresive tind să petreacă mai puțin timp în aer liber, să se izoleze social și să neglijeze alimentația, factori ce reduc nivelul de vitamina D. Deficitul, la rândul său, agravează starea depresivă, creând un cerc vicios în lipsa tratamentului.
Opiniile specialiștilor privind eficiența suplimentării cu vitamina D în tratamentul depresiei sunt variate. Un studiu amplu din 2023, care a urmărit mii de participanți, a relevat o asociere semnificativă între nivelul scăzut de vitamina D și simptomele depresive. Persoanele cu cele mai mici concentrații serice de 25-hidroxivitamina D prezentau un risc cu 31% mai mare de a dezvolta depresie comparativ cu cele cu niveluri adecvate.
Cu toate acestea, rezultatele intervențiilor directe au fost eterogene. Administrarea de suplimente cu vitamina D a îmbunătățit starea unor pacienți, dar nu a avut efecte semnificative în alte cazuri. Datele sugerează o relație complexă, în care vitamina D influențează depresia, dar nu este un factor unic și direct.
O meta-analiză ce a inclus peste 31.000 de participanți a concluzionat că deficitul de vitamina D dublează riscul de depresie (raport de risc 2,17). Totuși, în studiile privind suplimentarea, efectele observate au fost mult mai reduse. Concluzia generală a fost că vitamina D poate fi un indicator al stării generale de sănătate, mai degrabă decât o cauză directă a depresiei.
Deficitul de vitamina D și depresia sunt afecțiuni distincte, cu manifestări specifice, dar pot coexista.
Printre simptomele posibile ale deficitului de vitamina D se numără:
Semnele caracteristice ale depresiei includ:
În privința dozei optime de vitamina D, ghidurile oficiale recomandă între 600 și 800 de unități internaționale pe zi pentru adulți. Totuși, mulți specialiști în psihiatrie și nutriție consideră aceste valori prea mici pentru persoanele cu depresie. Unii clinicieni prescriu doze de până la 5.000 UI zilnic pacienților cu simptome depresive, monitorizând atent nivelurile serice.
Valorile normale în sânge se situează între 30 și 50 nanograme pe mililitru. Sub 20 ng/ml este diagnosticat deficitul, iar între 20 și 30 ng/ml insuficiența. Peste pragul de 50 ng/ml nu s-au observat beneficii suplimentare, iar depășirea a 150 ng/ml este asociată cu toxicitate.
Sursa https://www.hotnews.ro
