Interviuri
Olimpicul din Botoșani care nu a dat Bac-ul, dar va studia la Paris: Nu diplomele sunt trebuințele necesare, ci anii de muncă asiduă, de studiu, de învățare

La 19 ani, are o viziune asupra vieții și a lumii pe care și-o asumă cu înțelegerea celui care știe că viitorul aparține îndrăzneților.

Ștefan-Eduard Poraicu a fost elev al Școlii nr.4, apoi al Școlii nr. 17, din municipiul Botoșani. A absolvit Colegiul Național ”A.T.Laurian” și își va continua studiile la Paris - Paris Institute of Political Studies - Institut d'études politiques de Paris (SciencesPo). Visează (și lucrează intens pentru îndeplinirea acestui vis) la o carieră în Diplomație – Relații Internaționale, Drept Internațional, Relații Economice Internaționale.

 

Ștefan nu se consideră cu nimic special față de restul oamenilor și, ”în ciuda coafurii extravagante”, spune că nu iese ”nemeritat” în atenția celorlalți. Recunoaște că mult din devenirea sa se datorează bunicilor, dar și ghidării atente a mamei. ”Nu pot uita orele de lectură și jocul de șah cu bunicul de pe mamă – ori grija bunicii de pe aceeași linie, dar nici discuțiile apetisante și formatoare cu bunicul meu vitreg, la rândul lui fost profesor și poet, răposatul Dumitru Țiganiuc”.

 

Este o fire competitivă, dar într-un registru aparte: concurează pentru a-și testa propriile limite și capacități, nu pentru premii sau elogii. Își amintește cum, la Concursul Național de Psihologie (Portret de super erou), organizat de Universitatea de Vest Timișoara, a fost descalificat cu motivația: “Felicitări pentru munca temeinică depusă. Lucrarea trimisă poate constitui, în opinia comisiei de jurizare, baza unei viitoare lucrări de licență în domeniul psihologiei personalității. Din păcate nu ați respectat cerințele concursului de față - povestirea unei întâmplări neobișnuite în limita a 250-300 de cuvinte”.

 

 

 

”Notele elevilor se datorează în mare parte muncii individuale și pregătirii în afara orelor de curs”

 

-Ștefan, profit de disponibilitatea ta pentru a deschide un subiect care apare an de an în dezbaterea publică, mai ales în perioada examenelor naționale: liceele de elită. Privite cu suspiciune de unii, cu admirație de alții, se spune despre un astfel de liceu că: își selectează elevii cei mai buni, deci e simplu să faci performanță; își elimină (exclude) elevii care nu mai corespund, deci păstrează sus o ștachetă a mediilor mari. Ca elev, unul ca tine, care a făcut performanță – recunoscută în mediile universitare – ce înseamnă să fii elev într-un liceu de top vs. elev într-o școală de nivel așa-zis mediu?

-Vă pot oferi perspective din ambele părți ale baricadei, ale frontului, viața mi-a dat să experimentez personal și să cunosc persoane din mai toate mediile sociale, într-atât încât răspunsul la întrebare să vină cu ușurință și cu o oarecare umbră nefastă de realism (până la urmă, cunoașterea realității întru totul îți poate face mai mult rău decât bine, mai ales dacă nu ești pregătit psihic să faci față tuturor necazurilor și neajunsurilor omenești).

În primară, am fost elev la fosta Școală nr. 4 din Botoșani, urmând ca în generală să urmez cursurile Școlii Gimnaziale nr. 17. După finalizarea examenului de capacitate, am fost admis la Colegiul Național “A.T Laurian”, iar, pe viitor, îmi voi continua studiile la o facultate din străinătate.

Este clar că, din perspectiva unui elev de primară și de gimnaziu la școli relativ “modeste” și din perspectiva de licean la un Colegiu Național (vai Doamne, școală de elită), am observat diferențe imense, însă nu întotdeauna de bun augur, care ar putea clasa liceele de “elită” peste celelalte, pentru a-și putea căpăta cu adevărat renumele.

În primul rând, nu sunt de acord cu mentalitatea de la care se pleacă atunci când se vorbește despre acest subiect: că liceele de elită “își selectează” elevii; tot ce fac ele e să-și țină porțile deschise și să primească elevi cu rezultate chiar foarte bune și excepționale la Evaluarea Națională, datorate muncii elevilor și ale învățătorilor și profesorilor din școlile “modeste”, care sunt trecuți mai tot timpul cu vederea și de multe ori chiar puși la zid.

În marea majoritate a cazurilor nu aș da nici 10 bani pe ideea că “liceele de elită” își antrenează liceenii pentru viitor; dacă vă uitați la bacalaureat, notele elevilor (care din prima, la modul în care se desfășoară examenul de bacalaureat și la modul în care sunt corectate lucrările elevilor, din punctul meu de vedere nu reprezintă nici pe departe o modalitate obiectivă de a cuantifica potențialul unui tânăr la început de drum în viață) din așa-zisele licee se datorează în mare parte muncii individuale și pregătirii în afara orelor de curs.

 

 

Elevi care provin din medii sociale defavorizate și dascăli dedicați

 

-Ce înseamnă, așadar, să fii elev într-o școală “modestă”?

-
Vă povestesc din propria experiență. Înseamnă să ai parte de colegi care provin din medii sociale defavorizate, înseamnă să ai colegi care provin din familii cu resurse financiare modeste în comparație cu ale tale. Înseamnă să dezvolți și să-ți exerciți puterea de a empatiza cu cei ce nu au avut același noroc în viață ca și tine, să crești și să te dezvolți cunoscând toate arealele vieții. Înseamnă să primești atenție de la dascăli, care, poate dacă nu au “studiile” celor de la liceele de top, sunt mai dedicați, în marea majoritate, meseriei și conștientizează situația elevilor, dorind să îi ajute și să îi direcționeze pe o pantă mai bună.

Spre exemplu, fără ghidarea învățătoarei mele din clasele I-IV (când nu eram în stare să pronunț anumite sunete, deși învățasem cu mult timp înainte de începerea școlii să citesc) și efortul în plus al profesorului meu de matematică din gimnaziu (pregătire pe gratis cu clasa, ore în plus, ore libere dedicate matematicii) n-aș fi ieșit de sub media 7-8 la aproape 10 în Evaluarea Națională și nu m-aș fi format, în general, ca om – omul de astăzi.


-Să trecem și în cealaltă ”tabără”: ce înseamnă să fii elev într-un liceu de “top”?

-Vă istorisesc tot din propria și nefericita mea experiență. Încă din primele luni ale clasei a IX-a am fost scos la tablă și mustrat în fața clasei pentru că mi-am “permis” să desenez niște figurine și simboluri pe caiet, pe lângă notițe, în timp ce doamna profesoară de limba și literatura română preda (ce să fi știut ea, după ani de experiență psiho-pedagogică și așa-zise studii în domeniu, că o astfel de “revoltă” facilitează memoria, creativitatea și retenția, lucruri dovedite științific), urmând ca mai apoi să-mi pună nota 2 și să-mi preseze părinții într-un mod indirect să fac pregătire la materia dumneaei (oare de ce?). Un alt cadru didactic, după ce ne-a întrebat dacă am învățat pentru un test – iar eu îi șoptisem colegului meu de bancă că nu am învățat nimic, a început să se victimizeze și să plângă în fața clasei, după o rundă sănătoasă de jigniri pe care le-am primit de față cu tot restul colegilor, din partea sa. Tot în liceu – și mi s-a părut de o crasă ipocrizie situația – remarcasem cum Președintele Consiliului Școlar al Elevilor și Vicepreședintele Consiliului Județean al Elevilor (aceeași persoană, să ne înțelegem) râdea pe holurile liceului de performanțele unui olimpic internațional; oricine cu un minim gram de bun simț poate să vadă discrepanța dintre esență, fond și aparență în contextul ăsta. “Crème de la crème”, cireașa de pe tort, cum vreți să-i spuneți, rămâne tot scornirea plină de înțelepciune a unei profesoare de științe ale naturii, care a ținut de cuviință să declare, în fața clasei, că eu și colegii mei, fiindcă ne-am ales un profil de științe sociale (umanistice), nu vom avea niciun viitor într-o lume și într-o eră a tehnologizării – nimic mai fals, pot spune (vedeți dezbaterile din lumea academică occidentală – artele liberale vs. STEM - știință, tehnologia, inginerie, matematică – și argumentele aduse în favoarea studiului umanistic – de la cumulul de cunoștințe despre civilizații și omenire, la capacitatea de adaptare și la posibilitatea de a fi cât mai flexibil cerințelor de pe piața muncii, la dezvoltarea și antrenarea gândirii critice, la “amplul” care bate “specializarea” când vorbim de un viitor incert, cel mai probabil dominat de inteligență artificială și câte și mai câte), iar asta nu arată nimic altceva decât ignoranța, pasivitatea și comoditatea unor așa-zise “cadre didactice” care s-au împopoțonat în funcțiile lor și au uitat să se mai dedice meseriei, să mai scoată capul în lume, din turnul lor de fildeș și să dea piept cu realitatea, una în continuă schimbare, care nu se pupă cu percepțiile și convingerile limitate ale unor pustiitori de vise, dorințe și ambiții.


-Avantajele orașelor mici. Ai simțit vreodată că viața de aici, din orașul nu foarte expus provocărilor, oferă și avantaje?

-Aici mă pot gândi și pot oferi două perspective – personal vorbind, n-am fost și nu mă voi declara vreodată un fan înrăit al orașelor mici, oricare ar fi ele, preferând clar zbuciumul, zgomotul și haosul metropolelor, cu tot ceea ce oferă ele în plus, lucruri și oportunități (studiu, carieră, distracții ș.a.) de care te-ai simți privat într-un oraș ca Botoșani.

Pe de altă parte, recunosc și sunt conștient de liniștea pe care ți-o poate oferi o urbe mai mititică, îmbătrânită de-a dreptul și care, cel mult, îți poate oferi o fărâmă de familiaritate (ajungi să cunoști într-un timp scurt majoritatea lumii dintr-un oraș mic și să închegi prietenii, amiciții, relații omenești de tot felul) și un sentiment în plus de siguranță (să fim sinceri, rata criminalității din Botoșani nu se poate compara cu, să zicem, degringolada din București) – rezumativ, ține de preferințele oricăruia dintre noi. Însă, vorbind de ceea ce am simțit eu cu privire la oraș – și poate se datorează faptului că sunt o fire mai zbuciumată, mai antrenată spre aventură și care se plictisește ușor, căutând și răscăutând provocări – nu m-aș putea declara nici măcar pe departe 10% mulțumit; poate sunt totuși alții mai optimiști și cu alte viziuni și opinii, mai roz față de mine.

 

 

 

”Visăm la o universitate, când nici măcar reconstrucția Teatrului Mihai Eminescu nu s-a finalizat”

 

-Student la Botoșani sau student într-un centru universitar? Cum privește un proaspăt absolvent de liceu ”oportunitatea” (anunțată de autoritățile locale și județene) de a urma o facultate în Botoșani?

-Student într-un centru universitar, fără doar și poate, cel puțin pentru moment. Județul Botoșani este recunoscut la nivel național (și poate chiar și internațional, pentru cine mai găsește disponibilitatea de a arunca un ochi în trecut) pentru cumulul și producția de genii, de așa-zise creiere mărețe – Eminescu, Iorga, Enescu, Antipa, Elie Radu, Onicescu, Dănăilă – și personal privind lucrurile, orașul s-ar putea agăța de aspectul ăsta pentru a crea în viitor un centru universitar de calibru; de reținut, totuși, că vorbim ipotetic, nicicând nu se cunosc într-adevărat viitoarele decizii ale “edililor” de a investi și a reinvesti în coșuri de gunoi (care mai de care) de la marginea străzii, în loc de a-și concentra atenția pe socoteli și proiecte de lungă durată, care ar putea revitaliza nu doar municipiul sau județul, ci și întreaga parte de N-E a țării – și până la urmă, visăm departe, la o universitate, la centre universitare, când nici măcar reconstrucția Teatrului Mihai Eminescu nu s-a finalizat, într-atâția ani și rămâi cu ochii bulbucați la tavan să te întrebi: de ce? Răspunsul și-l găsește fiecare, e cu mârșăvie ascuns în fața tuturor.


-Ce contează mai mult: diploma obținută oricum, oriunde sau o universitate care asigură o pregătire temeinică, iar eforturile (intelectuale, financiare etc.) sunt și ele pe măsură?

-Ar trebui să le fie clar tuturor că nu diplomele – foi lipsite de valoare – sunt trebuințele necesare, ci anii de muncă asiduă, de studiu, de învățare, oportunitățile de pregătire profesională și eforturile implicit individuale (să fiu în tonul întrebărilor, menite să iște dezbateri și să mă alătur pleiadei de “părerologi de serviciu”, în ceea ce privește “educația” și sistemul educațional, sunt de părere că singurul model eficient și sustenabil, de dezvoltare a însușirilor intelectual-morale, reprezintă învățarea – respectiv predarea prin fascinație, restul sunt “briz-brizzuri” menite să aducă în planul public, în agora dezbaterilor, persoane și personaje ce nu doar tangențial nu au treabă cu educația, ci și împrăștie o aură și o mireasmă de o crasă indolență, care le dezvăluie într-adevărata natură superficială).

 

 

”Nu, nu am dat bacalaureatul”

 

-Să punem și punctul pe… universitate. Așadar, unde îți vei continua studiile? Ne-ai spus că va fi în străinătate. Ce presupune acest drum, privit ca fiind unul anevoios, poate și riscant, al unei admiteri (cu succes) într-o universitate din afara României?

-Studiile universitare mi le voi continua în Franța, în cadrul Institutului de Studii Politice din Paris – Paris Institute of Political Studies - Institut d'études politiques de Paris (SciencesPo), pe baza examenului SAT (Scholastic Assessment Test – dezvoltat în mare parte pentru admiterea la universitățile din SUA) – și nu, nu am dat bacalaureatul – după un îndelungat an de pauză…


-Un an de pauză și… fără bacalaureat!

- Da, un an de pauză. Și nici nu m-am chinuit cu bacalaureatul, un “examen” unde la o contestație pot exista și diferențe de 3 puncte, iar asta spune totul despre natura și ineficacitatea lui. La prima vedere, pentru oricine, cel puțin din propria mea experiență, ideea anterior amintită se trântește de un soi de disonanță cognitivă: cum este posibil să nu mergi direct la facultate, o să prinzi gustul banilor, te iei cu altele, uiți de facultate și câte și mai câte.

În Occident, spre exemplu, ideea de an de pauză între liceu și facultate (“gap year”) este recomandată tinerilor absolvenți de liceu pentru a se redescoperi, a cunoaște lumea și a se decide (după multă sârguință în această privință) cu privire la viitorul lor: carieră, viață de familie, independență financiară ș.a. – în România este mai mult decât prezentă mentalitatea că într-un astfel de an ți-ai irosi timpul (cum, de altfel, această “credință” își are baza și se leagă și cu ideea post-decembristă că “facultatea îți aduce succesul”, “facultatea e fabrică de bani”, “fără facultate nu faci nimic”, iar după aceste mituri repetate ajungi să vezi studenți fără vocație – exemplu avem șiroaiele de studenți ce urmează cursuri în Litere sau în Drept, doctoranzii cu diploma în mână cerșind de mâncare, iar instalatorul cu 12 clase așezat la casa lui).

Facultatea “din afară” nu diferă cu absolut nimic de cea din România, cel puțin la suprafață – tocmai recent am avut o discuție asemănătoare cu un profesor universitar din Perugia – ceea ce contează e că într-adevăr Occidentul îți poate oferi o bază materială și logistică mai bună, însă să nu uităm că tot același Vest dispune de creierele și de resursele noastre intelectuale. În mare parte, un elev bine pregătit din Romania își va surclasa oricând colegii de peste hotare (deși nu sunt de acord în mare parte cu ideea de competitivitate în mediul academic), care deseori nu sunt obișnuiți, față de cei din țara noastră, cu absorbția unei multitudini de informații (și să ne înțelegem, totuși, nu la asta se rezumă întreaga activitate studențească de învățare).

Per total, nu consider înscrierea la o facultate din străinătate drept o cale “anevoioasă” ori “riscantă”, sunt de părere că sunt lucruri de care te poți preocupa mai mult în viață și care să se încadreze în această categorie. Admiterea la o facultate din străinătate nu presupune nimic altceva decât același proces de înscriere – care variază de la universitate la universitate și de la facultate la facultate – respectiv “înstrăinarea” de casă și inevitabila necesitate de adaptare la un mediu nou, sprijinul (social, emoțional, financiar) rămânându-ți în țară (da, ai nevoie de o mini-doză de curaj nebunesc pentru a pleca departe de casă și a-ți lua inima în dinți, dar nu văd asta un capăt de lume și nici nu îl percep drept un efort sisific).

 

 

”Nu văd România separată de restul lumii, ci parte integrantă și activă din ea”

 

-Cum vezi România astăzi, din avionul care te poartă departe de ea, în căutarea unui viitor mai bun? Ce lași în urmă și ce speri să găsești după ce vei finaliza studiile?

-România a fost și va rămâne pentru mine nimic mai mult decât un simplu loc (of Doamne, ce răspuns banal), ce mi-a sălășluit nașterea și mi-a fost martor primilor mei ani din viață, anii formării (nu mă refer aici doar la copilărie) și ai căpătării primelor experiențe despre lume. N-am de gând să-mi așez țara pe vreun piedestal sau să mă înfumurez în toane patriotice, ori naționaliste – trăim un veac al globalizării, al expansiunii continue, al interconectării și deși înțeleg frustrările și scepticismul unora în această privință, aleg să nu empatizez cu gândurile și emoțiile lor.

Ce aș mai face dacă aș da frâu liber fricii de necunoscut și nu m-aș concentra spre optimism, dorind mai bine, nu doar pentru mine, ci și pentru seamănul meu și pentru întregul glob pământesc?

Într-un scenariu ideal, nu văd România separată de restul lumii, ci parte integrantă și activă din ea – cot la cot cu mai-marii lumii, nu buricul pământului, nu o țară bananieră. Văd o Românie capabilă să ia parte la acțiunile și la deciziile internaționale care vor modela deceniile și secolele ce urmează, văd o Românie, care, prin cooperarea eficientă cu celelalte națiuni ale globului, poate înfrunta nefastul destin omenesc; văd o Românie clară, transparentă și curată, precum aripile unei nave spațiale îmbrobodite în imaginar (dar ce să vezi, din ce în ce mai real) de către futurologi; văd o Românie dezvoltată și care se dezvoltă într-un mod sustenabil, luând în calcul variantele de lungă durată; văd România o țară europeană model – un ideal al realizării globale, pentru celelalte națiuni și popoare ale lumii. Toate viziunile mele despre viitorul României și implicit, despre umanitate și despre planetă, au o notă optimistă (lipsa foametei globale, lipsa sărăciei, sisteme de sănătate mai prompte și mai accesibile, incluziune și facilitarea accesului la educație, egalitate și echitate, noi forme sustenabile de energie, infrastructură rezilientă, pace și justiție globală, abundența apei potabile ș.a), călcând în picioare vederile distopice și pesimismul asociat.

Cu toate acestea, trebuie să fim mereu atenți, vigilenți, “pe fază” cum ar spune românul, să n-ajungem personajele unor romane pe coperta cărora s-ar putea semna cu ușurință Orwell, Atwood sau Huxley – cum ne-am putea propti noi, ca generație, în istorie, dacă am turna tot sacrificiul înaintașilor noștri la prima pubelă, fără un gram de luptă și fără o picătură de sânge vărsat, fără nicio sudoare și ne-am lipsi complet de crucea, de responsabilitatea, de toate greutățile de pe umerii noștri, spre propriul nostru confort caracterizat de egocentrism?

 

 

”Dacă nu te faci văzut, nu vei fi ținut minte”

 

-Ce sfaturi le-ai oferi liceenilor care nu au încredere că pot reuși în viață și plecând de aici, din Botoșani?

-Suntem, noi românii – și nu mă sfiesc din a face generalizarea asta (deși de cele mai multe ori sunt împotriva lor) – campioni la a dat sfaturi, fie că e vorba de fotbal, politică, economie, religie, educație și mai cine știe ce. Esența problemei se regăsește în prima parte a întrebării; dacă ea este rezolvată, problema plecării dintr-un oraș, în altul, nu mai are nicio relevanță, ea însăși “plecând” de la sine. Ceea ce este clar, însă, este că observam un “trend” nefavorabil în viețile tinerilor de pretutindeni (nu mă refer doar la cei din România), ce sunt portretizați a fi lipsiți de interes (față de relații sociale, carieră, lume), în tangențe din ce în ce mai mari cu afecțiuni psihologice și psihiatrice (în special depresie și anxietate) și bineînțeles, caracterizați de lipsa unui scop în viață – lipsa unei vocații – lipsa unui sens și a unui loc în lume.

Tot ce pot să spun cu mâna pe inima, asumându-mi în totalitate, este să le comunic tuturor tinerilor să nu se piardă în frenezia cărților, cursurilor și a workshop-urilor destinate “dezvoltării personale” și să se concentreze pe lucrurile profunde, pe principiile de bază (“first principles”) ce le regăsești în temelia vastelor domenii ale vieții (dacă stai să aprofundezi mai mult decât o simplă căutare pe Google) și pe urma cărora “emergenta” cultură de tip New Age – în mare, mare măsură o inducere în eroare a ceea ce înseamnă dezvoltarea sinelui și spiritualitatea – își clădește zidurile.

N-am nicio autoritate și nu sunt cu nimic mai special decât restul tinerilor de vârsta mea ori de vârstă apropiată, însă cu toate acestea le recomand tuturor trei lucruri importante și esențiale:

1.ține minte că, dacă nu te faci văzut, nu vei fi ținut minte – oricând ai ocazia și oricând poți, vorbește și exprimă-te liber și nu uita niciodată de sacrificiul generațiilor anterioare pentru dreptul tău de a contracara opinia celuilalt, oricând (și să nu cazi niciodată în capcana de a crede că drepturile tale nu contează, dar nu uita și de responsabilități, în principal responsabilitatea de a-ți apăra drepturile în fața tuturor),

2.lipsește-te de așteptări și înfruntă viața cu bravură, încât să te părăsească dezamăgirile și să fii mereu ancorat în realitate, nu în fantasme ce oricând îți pot distruge viața (dacă tot ai internet acum când citești și îți recomand să știi, pe lângă română, măcar o limbă străină de circulație internațională, caută pe orice motor de căutare crezi tu de cuviință mai multe detalii despre “sunken cost fallacy” – ori în general, despre erorile de gândire logică, îmi vei mulțumi cu vârf și îndesat mai târziu, te asigur),

3.fructifică-ți oportunitățile permanent, fii mereu în mișcare și în căutare de lucruri noi, caută mereu perspective diferite și gândește lucrurile dintr-un alt punct de vedere; nu ezita să te plimbi, să cunoști lumea – cu bune și cu rele, să te îndrăgostești și să suferi – experiențe umane normale și memorabile pentru oricine, să citești cât mai mult și să afli cât mai multe, să cunoști cât mai multe persoane și să pleci acasă, la final de zi, cu poveștile și învățămintele din partea lor, să nu mai fii nevoit să treci prin aceleași greutăți (și da, la final, nu uita să visezi, să te distrezi, că doar o viață ai, dar nu uita să fii și responsabil, având în vedere că nu exiști doar tu, existăm și noi – nu ești doar tu un om pe pământ – ai grijă de cel de lângă tine, suntem cu toții oameni pe această planetă haotică și împărțim aceleași vulnerabilități, speranțe și suferințe și va trebui ca în viitorul apropiat să ne punem cap la cap, dacă vom mai dori să revedem vreodată într-adevărata lumină a umanității, ci nu simple străfulgerări de strălucire și limpezire pământească).

 

 

 

Olimpicul care și-a cultivat creierul cu pasiune: Carte, film, muzică

 

A fost olimpic în liceu, având un palmares impresionant și la alte competiții naționale (Olimpiada Națională de Istorie (clasa a X-a) – etapa județeană – locul 2; Olimpiada Națională de Istorie (clasa a X-a) – etapa națională – locul 10; Olimpiada Națională de Istorie (clasa a XI-a) – etapa județeană – locul 3; Concursul Național de Istorie “Nicolae Iorga”, organizat de UNIBUC – locul 3; Concursul Național “Istoria în licee – Nicolae Iorga”, organizat de UAIC – locul 2; Concursul ARTicol – “Istoria Artei”, organizat de UBB – locul 1; Concursul județean de istorie și eseuri “Sfinții Închisorilor” – locul 1; Concursul național de eseuri filosofice “Din lumea Sofiei”, organizat de UVT – locul 1; Concursul național de limbi și culturi clasice “Ecaterina Andreica”, organizat de UVT, secțiunea I (traduceri din latină / elină în limba română) – mențiune).

Face sport și meditează (”conștient fiind de beneficiile pe care le aduce sănătății mintale, creierului și întregului corp”) zilnic. Este membru activ al trupei de teatru antic “Katharsis” și, de puțină vreme, frecventează conferințele de tip MUN (Model United Nations), dezbateri academice centrate pe simularea proceselor și organelor Națiunilor Unite.

Citește. De la psihologie, etologie, filozofie, istorie și sociologie, până la ficțiune (ni-i amintește pe Fyodor Dostoyevsky și Hermann Hesse, dar ”prefer să nu mă las complet absorbit de informația din carte, de lumea creionată de aceasta, ci aleg să păstrez o oarecare distanță, a lucidității și a imperturbabilului, încât să-mi pot forma propriile opinii și păreri, detașate de pasiuni ce nu-și au rostul)”. Se consideră și un cinefil avizat, preferă filmele istorice (Rome, Hacksaw Ridge, Medici), la fel de bine se apropie și de dramă sau thriller: psihologic, politic ori distopic (Fight Club, House of Cards, Black Mirror).

Când își găsește timpul și liniștea necesară, pe lângă toate celelalte activități, scrie. ”Dar scriu orice, aproape orice: de la gânduri șterse prin jurnale, la planuri închegate pentru viitor, la poezii, la proză, la eseuri (nu neapărat destinate vreunui concurs academic, ci pentru propria mea satisfacție intelectuală) și ajung să-mi storc neuronii chiar și pe articole”.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
Loading...
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Loading...
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Raul Chiș: Dacă ar fi trăit Ceaikovski pe vremurile noastre, ar fi dat în judecată Filarmonica / Noi trebuie să dezvoltăm societatea, nu să o îndobitocimFOTO
Despre ce înseamnă să conduci orchestra într-un oraș care încă mai plătește tribut unui provincialism ce se complace în gloria înaintașilor. Despre act artistic de la intenție la atenție, despre oameni și muzică, public și mari artiști. Într-un interviu cu un tânăr de 38 de ani care pare să aducă Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani exact ceea ce începuse să îi lipsească cel mai mult: prospețimea, curajul, strălucirea.
Ada Lupu: Rolul din serialul ”Vlad” mi-a adus multă bucurie / Nu joc nimic în viață, e o prejudecată oribilă că actorii sunt buni mincinoși
Are carismă, prospețime, dar și un aer ușor desuet care o duce, într-un fel fermecător și incitant, către un ludic neprelucrat, autentic și simplu. Ada Lupu este o apariție care stârnește privirea, indiferent că o vezi pe scenă sau pe aleile vreunui oraș tomnatic.
INTERVIU în MIȘCARE: Urban Serv a scăpat de atâția oameni încât a rămas cu birouri libere și vrea să-și deschidă incubator de afaceri - VIDEO & GALERIE FOTO
Societatea comercială Urban Serv este condusă în ultimul an de către un director tânăr care preferă să lucreze mai degrabă în garaj alături de oameni, decât să semneze hârtii la birou. De cele mai multe ori, actele sfârșesc a fi semnate pe capote de mașini.Înainte de actualul director, un alt tânăr a început o campanie de eficientizare a personalului și s-a ajuns în situația în care compania are mai multe birouri decât... salariați.
FLASH INTERVIU cu fostul luptător de la ”Acțiuni Speciale” numit director la compania de transport public a orașului: M-am izbit de anumite mentalități obtuzeVIDEO
Patru până la șase luni este deocamdată mandatul maxim al lui Andrei Turcoman, din postura de director interimar al SC Eltrans SA. Un tânăr de 35 de ani care vine în companie cu un suflu nou și cu dorința de a îmbunătăți serviciile oferite botoșănenilor. Cel puțin declarativ.
La varsta asta orice zboara se mananca,Oricum,succes pe mai departe!
25 iulie 2021, 19:10
Sondaj
Ar trebui introduse uniformele școlare obligatorii?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Avem o creștere indiferent de fluctuație, veniți, plecați, pensionați, o creștere cu contract de muncă de 22 de medici. Și să nu uităm că mai avem în continuare concursuri în derulare. Avem două posturi la ATI, concursul ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9477 lei
USD
Dolarul SUA
4.6725 lei
CHF
Francul elveţian
4.8048 lei
GBP
Lira sterlină
5.8325 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.6467 lei
XAU
Gramul de aur
277.4633 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2453 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2864 lei
AUD
Dolarul Australian
3.3027 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6568 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2006 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6648 lei
Vremea
astăzi
Botosani
14.6 o C
Dorohoi
14.6 o C
Bucecea
13.9 o C
Darabani
9.8 o C
Saveni
15.1 o C
Ştefăneşti
13.4 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.