Interviuri
Gellu Dorian: ”Eminescu e brand românesc. Că s-a născut la Botoşani, dă şansa oraşului natal să şi-l asume ca brand”

Ce au făcut botoșănenii în 100 de ani pentru Eminescu? Dar în cei 31 pe care îi numărăm de la Revoluție? E de ajuns să privim în jur sau să străbatem la pas orașul, într-o zi de 15 iunie. Concluziile vă aparțin.

Se împlinesc astăzi 131 de ani de când Mihai Eminescu se stingea din viață.

 

Născut la Botoșani, un oraș pe care l-a iubit și în care s-a întors de cele mai multe ori înfrânt, obosit, chinuit de boală. Aici a lucrat, din toamna anului 1864 până în primăvara lui 1865, ca practicant la Tribunal şi copist la Comitetul permanent al judeţului Botoşani. Străbate orașul, în augustul fierbinte al anului 1876, când moare ”dulcea mamă” de la Ipotești. Târziu, în amurgul (prea timpuriu) al vieții, Mihai revine în Botoșani, unde va poposi o vreme la sora Harieta. Era iunie 1887, când Marele Foc de la Botoșani mistuia hulpav sute de case. Printre ele, și cea de lângă Biserica Uspenia, unde poetul se născuse.

 

Astăzi, botoșănenii îl trăiesc pe Eminescu într-o rostire uneori entuziastă, alteori patriotardă. Sau, nu de puține ori, în amintirea duioasă a oamenilor simpli, cei care îi mai citesc poeziile, îi mai caută articolele sclipitoare.

 

De cele mai multe ori, însă, umplem cu Eminescu două zile pe an: 15 ianuarie și 15 iunie. Îi mai silabisim numele cu năduf dacă ne amintim de ruina unui teatru care a fost odată sau când ne poticnim în electoralele pavele de pe bulevardul urbei.

 

Despre ziua de 15 iunie și Eminescu, în vreme de pandemie și de restriște culturală, vorbim cu Gellu Dorian. Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, organizator în ultimele decenii al Zilelor Eminescu, precum și inițiatorul Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu”, care se acordă la Botoșani de 30 de ani. 

 

 

Eminescu în 100 și 31 de ani

 

-100 plus 31. Pentru că ați fost implicat direct, înainte de 1989, în activitatea culturală a urbei Botoșani, cum vi se pare că ne raportăm astăzi la Eminescu, la 31 de ani de la eliberarea de sub comunism, față de – să spunem - anii 70-80? Dacă s-ar realiza, de pildă, un studiu doar sub acest aspect – al comemorărilor începând cu anul 1900 până în 15 iunie 2020, ar fi posibil să avem și imaginea unui parcurs cultural odată cu cel social, istoric?

 

Gellu Dorian: Cel puţin din 15 ianuarie 1969, când a avut loc prima ediţie a Zilelor Eminescu, după reîmpărţirea administrativă în judeţe a României, zilele de 15 ianuarie şi 15 iunie au fost marcate la Botoşani şi Ipoteşti prin prezenţa unui număr mare de scriitori, de personalităţi ale culturii române. Era o primă formă a dezgheţului după perioada bolşevizării şi proletcultismului.

 

Manifestările erau în tipicul impus de ideologia de atunci, dar au fost şi momente de reală împlinire culturală, de aşezare a lui Eminescu în adevărata memorie a timpului, pe care şi-o merita pe deplin.

 

Anii 70-80 au fost grei din toate punctele de vedere. Cultural vorbind, ca peste tot, s-a impus peste toate valorile cultural-tradiţionale cultul pentru cel mai iubit fiu al poporului - Ceauşescu. Însă când era vorba de Eminescu, chiar dacă ochii şi timpanele securităţii erau aţintite asupra duşmanului poporului, aşa cum s-a întâmplat la centenarul morţii poetului, în iunie 1989, cei care au avut de spus ceva au spus: s-a auzit şi ”Doina” şi ”La arme”, s-au cântat cântece după versurile lui Eminescu, s-a încercat o punere în valoare a dramaturgiei eminesciene, singura încercare de altfel din ţară, aici, la Botoşani, de a valorifica dramaturgia uitată a lui Eminescu. Trebuie selectate faptele bune şi iertate, dar nu uitate, coerciţiile de tot felul, pentru a nu fi repetate.

 

O cercetare în domeniu, fie şi sub spectrul sociologic, nu poate anula existenţa consolidării unei memorii eminesciene, după ce tot felul de încercări alogene l-au ţinut în beznă mult timp pe cel mai mare poet al românilor. Eminescu a fost sărbătorit cum se cuvine aici, la Botoşani, chiar la un an de la moarte, când un grup de studenţi a inaugurat primul bust al poetului, în curtea Şcolii Marchian, bust pe care îl vedem acum în Parcul Eminescu. Reacţii antiromâneşti ale alogenilor au fost şi atunci, când bustul a fost dat jos de pe soclu şi târât prin noroaie. Dar peste timp acele noroaie de pe chipul lui Eminescu au fost spălate şi astfel îl avem pe Eminescu drept simbol al identităţii noastre naţionale, fără de care am fi rătăcit încă un timp fără busolă.

 

 

De atunci, din 1890, în diverse perioade, sub diverse forme, Eminescu a fost omagiat la Botoşani, fiind acum numele în jurul căruia roiesc tot felul de inşi, aşa-zişi politicieni, cărora, vorba poetului, "i-e ruşinii omenirii să le zică oameni".

 

 

”Eminescu este scriitorul canonic în totalitate, nu în fragmente sau în aceleaşi poezii

 

-(Mai) este Eminescu un brand al Botoșanilor? Ce s-a câștigat, ce s-a pierdut în ultimii 30 de ani, din acest punct de vedere?

 

- Eminescu e brand românesc. Că s-a născut la Botoşani, dă şansa oraşului natal să şi-l asume ca brand. Însă din timpul vieţii, chiar dacă Eminescu a manifestat o afecţiune aparte pentru acest  loc, botoşănenii nu l-au respectat cum se cuvine, nu i-au acordat acea pensie, acea rentă viageră, de care poetul avea nevoie când era bolnav şi îngrijit de sora sa, Harieta. Apoi, peste ani, sub diverse ocupaţii politice, a fost ascuns, dat uitării, ca mult mai târziu să fie recunoscut ca poet născut aici, valoare de nepreţuit, dându-i-se numele lui unui bulevard, parcului, unui liceu sau teatrului.

 

Acum, în oraş, sunt 6 lucrări de artă ce-l reprezintă, dintre care doar două sunt vizibile, în rest toate celelalte stau pitite după boscheţi: cea din faţa Teatrului nu poate fi văzută de la distanţă, aşa cum trebuie, din cauza tufelor din faţă; statuia din curtea Uspeniei, la fel, ascunsă de crengile copacilor, lucrare care ar trebui să fie scoasă în stradă şi aşezată pe un socul de şase metri, aşa cum a fost concepută de Oscar Han - am propus mai de mult un proiect edililor oraşului, de scoatere la lumină a statuii, dar nimeni nu s-a uitat peste el; cel din parcul de lângă Casa Tineretului, la fel. Prin urmare, în aceşti ani, prin aceste atitudini faţă de Eminescu, omagiat doar la ziua de naştere şi la cea de moarte, s-au pierdut, la Botoşani, noţiunea şi fondul de brand. Prin urmare, respectul faţă de imaginea poetului, în fond faţă de imaginea oraşului care l-a dat lumii pe Eminescu.

 

-Dacă ați fi solicitat să propuneți – ca scriitor, reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România – o temă Eminescu pentru elevii de liceu, ce anume din viața sau opera poetului  ar avea un impact mai puternic?

 

- Eminescu în sine este o temă. Aşa cum Shakespeare pentru englezi este prezent la toate nivelurile, cu tot ce a scris, aşa şi Eminescu trebuie cunoscut în întregime, de la poezia, proza şi teatrul său la articolele politice şi sociale, la fragmentele de jurnal, scrisori etc. Profesorii trebuie să gândească o astfel de temă, nu un reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România. Eminescu este scriitorul canonic în totalitate, nu în fragmente sau în aceleaşi poezii, doar aceleaşi mereu, încât devine un şablon, un scriitor redus la doar câteva poezii. Eminescu trebuie citit tot timpul, cu plăcere, nu cu obligaţia coercitivă, aşa cum, deseori, este impusă această lectură de profesori.

 

-În afară de ora de limba și literatura română, în ce manual ar mai putea intra Eminescu, având în vedere vastele scrieri încă neexplorate suficient până astăzi?

 

- În cel de istorie, în cel de filosofie, în cel de logică sau de etică. Dar de-ar intra cum se cuvine în cel de limba şi literatura română şi tot ar fi ceva.

 

 

”Oraşul care se mândreşte, doar la nivel de mândrie fadă, cu numele lui Eminescu…”

 

-În orașul în care s-a născut Eminescu, în ultimul deceniu, cel puțin, s-a făcut prea puțin pentru memoria lui Eminescu. Un bust din bronz (semnat Nora Dorian), un altul într-un parc… În rest, în Botoșani avem doar nume: un bulevard, un teatru, un liceu. Nu este cam puțin?

 

- Da, pe lângă acel miniansamblu sculptural, realizat de fiica mea, în 2000, lucrare donată de Fundaţia Culturală ”Hyperion" Botoşanilor, a mai fost inaugurat un bust al poetului, realizat de Dumitru Pasima, în 2000, amplasat în parcul de lângă Casa Tineretului. Dar nu este, evident, suficient. Oraşul care se mândreşte, doar la nivel de mândrie fadă, cu numele lui Eminescu, să nu aibă, la vedere, o statuie impunătoare a poetului, e o dovadă de totală lipsă de recunoaştere şi de respect faţă de poet, faţă de tradiţia culturală a oraşului. Dar cine să se ocupe de aşa ceva? Există o comisie de cultură în cadrul Primăriei Botoşani, o echipă de arhitecţi la departamentul Monumente al municipalităţii, dar, se vede, au altceva de făcut sau consideră că pentru Eminescu, din acest punct de vedere, s-a făcut suficient. Nu, nu s-a făcut mai nimic semnificativ - Eminescu nu este vizibil la Botoşani din acest punct de vedere.

 

 

Există, de altfel, la Botoşani, o instituţie guvernamentală, subordonată Ministerului Culturii, care ar trebui să privească şi sub acest aspect patrimoniul cultural al oraşului, dar nu o face, ci, într-o indolenţă specifică oamenilor fără iniţiativă, mănâncă banii publicii fără să facă nimic. Dar ce rost are să vorbeşti în casa surzilor despre aşa ceva? De fapt, dacă e să ne uităm la toate instituţiile de cultură din Botoşani, toate sunt anchilozate în mentalităţi perdante, inactive şi invizibile: arată precum teatrul botoşănean, de 10 ani în ruină, sau aşa cum arată clădirea Muzeului Judeţean de Istorie, jupuită, răpănoasă, neatractivă, manageriată prost, aşa cum de fapt sunt mai toate instituţiile de cultură din subordinea Consiliului Judeţean Botoşani.

 

-Nu putem să nu amintim astăzi de Premiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu”, acordat la Botoșani și care a devenit cel mai râvnit premiu literar din România. A contribuit, incontestabil, la renumele Botoșanilor chiar de la prima ediție. Cum vedeți pe viitor acordarea acestui important premiu?

 

- Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" este singura instituţie naţională cu adevărat, care a luat fiinţă la Botoşani imediat după 1990, instituţie nefinanţată cum trebuie, care, totuşi, prin faptul că este, în mare parte susţinută de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Botoşani, funcţionează în standardele impuse de importanţa unui astfel de premiu, devenind la 30 de ani pe care îi are, singura instituţie botoşăneană recunoscută pe plan naţional, fiind prezentă în mentalul colectiv din România. Şi asta doar pentru că Fundaţia Culturală "Hyperion-cb" s-a luptat cu tot felul de inşi răpitori şi găunoşi pentru a-l menţine în viaţă, pentru a impune acest premiu literar pe plan naţional. Şi asta fără să primească vreun leu public pentru a funcţiona pe parcursul unui an pentru pregătirea evenimentului.

 

-Vom avea vreodată în Botoșani o Casă a Personalităților?

 

- Cu o astfel de mentalitate a celor care diriguiesc destinul oficial al culturii botoşănene, nu, nu va fi posibil niciodată. Două case deosebite au avut ca scop, în anumite perioade, să devină adăpostul unei astfel de iniţiative: Casa Sofian, intrată în administrarea Mitropoliei Moldovei, stând în refacere de zeci de ani, şi Casa Ankele, aflată  momentan în "custodia" unei persoane.

 

Am mai propus în această perioadă de 30 de ani ai democraţiei noastre originale un proiect care prevedea şi o astfel de valorificare a memoriei personalităţilor botoşănene - corpul de clădiri de lângă Uspenia, printre care se află şi clădirea de pe locul casei în care s-a născut Eminescu, să fie preluat de primărie şi transformat într-un centru cultural, care să adăpostească un astfel de muzeu al personalităţilor botoşănene, un centru muzeal Eminescu, spaţiul fiind ultracentral, generos. Dar, nimic. Astfel de iniţiative culturale în centrul istoric al oraşului l-ar scoate de sub mizeria în care se află acum. Dar aşa ceva, cu astfel de mentalităţi, nu se va întâmpla, din păcate, niciodată la Botoşani.

 

(15 iunie 2020, scriitorii botoșăneni la bustul Poetului din Parcul Mihai Eminescu)

 

 

Urmărește-ne și pe Google News

loading...
Gellu Dorian: În vîrtejul timpului
Gellu Dorian: Poezia va cuceri lumea!
Gellu DORIAN: 30 de ani de schisme şi degradări ale unei naţiuni, care tinde să devină o populaţie fără identitate, ci doar cu apucături de „lume bună”. Trist!
Laureatul din 2019 s-a îmbolnăvit de supărare după primirea Premiului Național Mihai Eminescu – VIDEO

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Da, cu multă furie proletară Dorian bruftuiește pe toată lumea.De fapt, ar trebui să înceapă cu el pentru că mulți ani s-a dat după cei care l-au hulit pe Eminescu. Să nu confundăm acțiunile culturale cu propriile lui convingeri! In plus, îl informăm pe ,, marele” scriitor că exact în centrul vechi , lângă casa unde s-a născut Eminescu - în toamna anului 2019 s-a vernisat Galeria scriitorilor botoșăneni în organizarea vrednicului Ion Istrati. Dar pentru că Geluțu nu a fost pe acolo din proprie inițiativă ( trebuia musai să primească invitație specială și rugăminți), nu a scris nimic în acest interviu.
16 iunie 2020, 21:33
Să le spună cineva liberalilor care au dus o coronaă în Parcul Mihai Eminescu, să nu mai mute coroanele existente deja acolo, că nu e civilizat. Dacă ei s-au trezit târziu, nu e vina nimănui. Mai exact, se vede și din fotografii, duduiesele liberale și pajii lor au mutat o coroană depusă de scriitorii botoșăneni, în spate, pentru a fi ei vizibili. Nu se face, tovarăși!
16 iunie 2020, 15:58
Multe locuri ( neinscriptionate, evident) pe unde a petrecut Eminescu in orasul Botosani, cum ar fi teatrul " Petrache Cristea " Se cuvine, măcar montarea unei plăci cu o inscripţie care să amintească de legătura locului cu poetul. Placa să fie montată pe clădirea nouă ce adăposteşte Centrul Medical ,,LUX-RO”.Ar fi doar o idee . Sau de hotelul "Moldova " , care nu mai exista , dar o mica informatie ar putea fi montata .. clar ca nu le pasa celor " de sus " . Stim doar sa dam cu gura si sa ne laudam cu Mihai Eminescu , in acest oras prea putine inscriptii despre marele poet . Pacat .
15 iunie 2020, 21:13
Bustul lui Eminescu din parcul de langa Statistica nu are nici acum montata o inscriptie cu numele lui si anii cand a trait.Poate rezolvam problema impreuna cu Botosaneanul.
15 iunie 2020, 19:28
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
”Din păcate, discriminarea în școli este prezentă. În sondajul nostru de opinie, realizat acum un și jumătate la nivel național, am cerut părinților și profesorilor copiilor din preuniversitar să identifice motivele de hăr ...
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9005 lei
USD
Dolarul SUA
4.4823 lei
CHF
Francul elveţian
4.9076 lei
GBP
Lira sterlină
5.4945 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4888 lei
XAU
Gramul de aur
275.3749 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2362 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2712 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1660 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3580 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2062 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6582 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.3 o C
Dorohoi
-1.1 o C
Bucecea
-2.0 o C
Darabani
-1.6 o C
Saveni
-0.7 o C
Ştefăneşti
1.9 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.