Când a spus că așteaptă voturi de la AUR, Veștea a vorbit și în numele președintelui? „Asta ar însemna încălcarea unei linii roșii, de care Nicușor Dan părea că ține”, afirmă, într-un amplu interviu pentru publicul HotNews, Sever Voinescu, unul dintre cei mai respectaţi intelectuali conservatori din România. El spune că suntem „într-un coșmar”. Care sunt argumentele sale?
„Omul e singur”, afirmă Sever Voinescu despre preşedintele Nicuşor Dan, într-un interviu în care îi face şefului statului unul din cele mai cuprinzătoare portrete politice de până acum.
Diplomat, deputat PDL și astăzi redactor-șef al revistei Dilema Veche, Sever Voinescu descrie un preşedinte izolat și influenţabil, care tocmai primește o lecție din care speră să învețe, pentru că „totuși, el este un om foarte inteligent”.
Nicușor Dan se află în situaţia probabilă de a i se „vinde gogoşi”, din partea unor „oameni care manipulează în același timp bani, influență și informații”.
Voinescu crede că dacă Veștea a vorbit serios cu AUR „pericolul e enorm, pentru că este ca și cum ai deschide ușa și îți intră în casă niște oameni care joacă cu totul și cu totul după alte reguli”.
„Veștea s-a dovedit a fi genul de om care-l arăţi, dar apoi trebuie să-l ascunzi repede. Omul ăsta nu trebuie lăsat să povestească, să explice, să ne spună poveşti cu SPP-ul noaptea. Pe măsură ce vorbeşte, şansele lui de a lua voturi scad vertiginos”, mai spune Voinescu.
HotNews: Domnule Sever Voinescu, ce fel de președinte încearcă să fie Nicușor Dan?
Sever Voinescu: Dumnezeu știe! Trebuie să admit că e din ce în ce mai greu de citit omul. Vă spun ce înțeleg eu.
Sunt conștient că agenda şi obligaţiile unui președinte în România sunt diferite de cele ale partidelor politice și de multe ori surprinzătoare sau frustrante pentru publicul care chibițează în jurul politicii.
Prin urmare, aș pleca de la ceea ce cred eu că urmărește Nicușor Dan. Eu cred că în momentul ăsta, din punct de vedere al politicii interne, el încearcă să ţină departe de guvernare AUR şi formaţiunile zise extremiste. Și mie mi se pare că ăsta este un obiectiv valid, serios și important.
Pentru că, dacă partidele astea încep să fie implicate în guvernare, fie că o susțin, fie că trimit miniștri, fie că ajung să-și numească oameni în structurile statului, atunci pericolul este că discursul, atitudinea lor politică și comportamentul lor politic se normalizează. Devin parte a jocului politic democratic.
Şi pericolul e enorm, pentru că este ca și cum ai deschide ușa și, în numele jocului democratic, îți intră în casă niște oameni sau joacă cu totul și cu totul după alte reguli.
Din punctul de vedere al politicii externe, după părerea mea, stăm foarte prost. În momentul ăsta, cred că marea cădere a României este maniera în care există ca entitate politică în ansamblul Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice.
Și eu cred că Nicușor Dan încearcă să facă acest şpagat între Uniunea Europeană și administraţia lui Trump, care este șocantă, năucitoare. E un șpagat din ce în ce mai greu de ținut.
Cel puțin până recent, ambele părți păreau tot mai ostile și am sentimentul că, în raport cu țări mici precum România, nici una din părți nu mai acceptă formule de șpagat. Adică fiecare cere loialitate maximă în competiția transatlantică. Și e foarte greu.
Cred că el a urmărit aceste două obiective. Dacă aș face rapid o evaluare de etapă, dacă trag linie astăzi, aș spune că nu prea iese niciunul.
În plan politic intern, maniera în care înțelege să se poarte ca actor politic îl îndepărtează, de fapt, de obiectivul său, iar în plan extern deja nu mai are mijloacele, pârghile, instrumentele să continue tipul de acțiune pe care sconta.
-Și despre „guvernul Veștea”?
-Eu cred că președintele Nicușor Dan nu are nici informațiile primare reale. El nu știe în realitate câți de la PNL ar lăsa PNL-ul, câți de la UDMR… Mi-e evident asta, din moment ce aleargă să pescuiască voturi de pe la parlamentari marginali alungați din toate grupurile politice. Asta indică!
Mie mi se pare că asta este prima și cea mai importantă trăsătură, aproape determinată, care vine într-un fel pe personalitatea lui.
Mie mi se pare că raportul matematicianului cu ecuația este unul foarte direct, personal și singur. Stai tu cu mintea ta, cu foaia în față și cu pixul în mână. Și te lupți cu ea. Tu. Nu e o echipă, nu-i spui unuia să rezolve jumătate ecuație, iar altuia – cealaltă jumătate. Ești doar tu.
Un om important din societatea civilă mi-a spus că-şi aminteşte, din anii în care a tot lucrat cu Nicușor Dan să salveze Bucureștiul sau ce-au mai salvat ei prin ţara asta, că el aşa funcţiona! Şi că era mereu ceva relativ misterios cu el. El a fost mereu un lup singuratic.
A adunat lângă el o mână de oameni, a fondat un partid, nu s-a înțeles nici cu oamenii pe care i-a dus el în partid şi a preferat să plece.
E limpede că el așa este. Şi, în mod normal, poate să fie cum vrea el. Numai că acum e preşedintele României. Şi, ca preşedinte al României, nu poţi aşa.
– Cum vă explicaţi asta?
– Trebuie să înțelegem că el este primul președinte al României care se află într-o situație specială: e primul președinte al României fără partid în Parlament. De fapt, omul e singur.
Și în politică, mai ales în politica de la acest nivel, nu poți să faci nimic singur. Oricât crezi în tine, ajungi, în final, poate să te bazezi pe servicii, pe fel de fel de oameni de influență din spatele ușilor camuflate.
Ceea ce e o greşeală, pentru că singurul mod de a înțelege și de a fi un actor important în jocul politic în România este să ai influență și să ai alături de tine structuri de partid.
Nicușor Dan este însă un om singur. Am impresia că îi şi place genul ăsta de joc. Gândiți-vă că omul acesta a reușit să aibă victorii politice remarcabile totuși – a fost de două ori ales primar al Bucureștiului, a fost ales președinte al României – în această formulă de zisă independență.
E foarte greu când un om merge în viață într-un anumit fel și are succes să i se spună: acum trebuie să te schimbi, de acum intri într-un tip de joc în care tot ce ţi-a asigura succesul nu mai funcţionează.
Oamenii nu se schimbă. Pentru că sunt consolidați în conștiința succesului lor obținut așa.
Președintele probabil că-şi imaginează că poate singur. Nu poate! Și ceea ce se întâmplă astăzi, tot acest șir de eșecuri pe care le are în chestiunea asta a formării Guvernului, arată foarte clar ceea ce era evident – și anume că nu poate singur.
Întrebarea este: ajunge la concluzia că nu poate singur și face ceva sau persistă în felul în care este? Din cât îl intuiesc, el va persista în felul ăsta. Și asta îl face să înceapă să piardă mult și să fie cu adevărat un președinte fără putere.
În acest moment, părerea mea este că Nicușor Dan nu doar că nu controlează jocul politic, dar a scăpat complet de sub control, de sub orice putere de influență jocul politic.
Partidele joacă fiecare după interesul său. Președintele nu reușește să coaguleze, să impună pe agenda lor elemente de interes național.
În acest moment, în Parlamentul României, adică forul politic cel mai important, cu cele mai importante decizii politice în România, el nu are nici măcar un parlamentar. Unul singur, care să spună: „Eu îl urmez pe preşedinte”.
Tot ce face încearcă să construiască conjunctural azi cu unii, mâine cu alții, mai fur doi de acolo, mai adaug cinci de acolo. Or, asta e greşit.
– Preşedintele a spus că este mediator, că nu poate face o politică partinică…
– Ba da, poate face. Toți au făcut-o. Și e perfect constituțional. Norma constituţională spune că președintele României nu poate fi membru al niciunui partid politic. Adică niciun partid politic nu poate, în forurile lui de decizie, să impună președintelui o anumită linie politică – pentru că, atunci când ești membru într-un partid politic, asculţi ce decide congresul. Ăsta este sensul normei.
Dar realitatea politică este că președintele României, până la Nicuşor Dan, a fost întotdeauna un om care nu doar că a venit din partide, dar a condus partide și a câștigat președinția României conducând partide politice și având o anumită linie politică.
E absurd să pretindem unui președinte al României, care are o carieră politică întreagă și ajunge la vârful unui partid și câștigă alegerile cu acel partid, ca, în 24 de ore după ce a depus jurământul, să nu mai aibă nicio o legătură cu partidul ăla. E complet absurd!
Plus că electoratul nu așteaptă asta. Eu, când l-am votat pe Traian Băsescu de la PDL, am vrut să se meargă pe linia PDL.
E o ipocrizie îngrozitoare că președintele trebuie să fie un fel de tătic care iubește toate partidele ca și cum sunt copiii lui.
În plus, priviţi ce înseamnă asta şi la nivel european. După cum ştiţi, partidele politice sunt structurate în familii politice europene.
– Nicuşor Dan nu a ales un grup politic…
– E singur! Înainte fiecărei şedinţe a Consiliului European, deci a șefilor de stat și de guvern, toți se reunesc în familiile lor politice. Șefii de stat și de guvern din Partidul Popularilor Europeni au o ședință, şocialiştii au o ședință, verzii au o ședință. Şi decid, în funcție de asta, poziţia din Consiliu. Nicuşor Dan e singur!
Cerințele normale ale postului de președinte a României, ca să realizezi ceva, ca să poţi să impui şi aperi agenda, cere acest gen de apartenență politică.
Și asta contrazice cu totul experiența lui de succes. Și aici, cred că, în plan personal, e o mare problemă, pe care el, cu încăpăţânare, nu face nimic s-o rezolve.
– Din poziţia de primar a reuşit să fie reales deși era tot singur…
– Ca primar, s-a descurcat cu Consiliul General şi a avut abilitatea asta. Primarul are o poziţie executivă serioasă şi are nevoie de Consiliu, dar şi Consiliu are nevoie de primar. Aşa că se pot negocia, în plan administrativ, anumite interese comune între grupuri care pot asigura majoritate.
În poziţia de preşedinte al României, lucrurile stau, totuşi, altfel. Iar exemplu este situaţia de acum cu guvernul. Sigur că el e liber să desemneze un prim-ministru.
Dar problema este că Parlamentul, în acest moment, e evident că nu-i recunoaște în niciun fel autoritatea. Mi-e foarte clar asta. Pentru că el nu are o proiecție parlamentară. Una este să ai un partid acolo despre care toată lumea știe că ia direcția de la tine, ca președinte.
Și, prin urmare, ai un număr de voturi în Parlament cu care poți juca – şi, în general, președinții aleşi au un număr destul de mare de voturi în Parlament, pentru că au partide puternice în spate. Și alta este când ești izolat, ți se pare că înțelegi ce se întâmplă în Parlament, dar nu stăpâneşti situaţia.
– Şi care-i planul lui?
– Sentimentul meu este că și Nicușor Dan, și Ilie Bolojan sunt oameni care țin foarte mult la coerența lor și la o anumită linie pe care, odată ce au pornit, simt că e important să o țină.
Adică nu sunt nişte trişori, nişte onctuoşi, pe care nu ştii de unde să-i apuci, cum sunt Grindeanu şi cei care-ţi scapă mereu printre degete.
Cred că este că Nicuşor Dan s-a așezat de la bun început prost în relația cu Ilie Bolojan. Eu am sperat foarte mult că oamenii ăștia doi, Dan și Bolojan, vor face echipă, vor face un tandem pentru binele României.
E adevărat că amândoi sunt oameni dificili. Şi din punct de vedere psihologic, e aproape imposibil să-ți imaginezi că poate exista o relație de încredere sau chiar de prietenie politică între aceste două personalități. Niciunul nu este foarte maleabil, flexibil, nu are vreun fel de înțelepciune a relației interumane.
Şi Ilie Bolojan e un om determinat de propria reţetă de succes. El a fost un şef de administrație locală de mare succes, pentru că a știut foarte bine să facă o echipă de oameni care fac cum spune el.
A știut să fie un lider administrativ, în care el angajează, el demite. Şi este probabil cel mai de succes primar din ultimii 20-30 de ani din România.
Or, el a venit la București cu acest tip de succes și cu acest tip de rețetă. Ei bine, când ajungi șef de partid, iar colegii tăi au propriile poveşti de succes, e nevoie de alt gen de om care să poată jongla.
Şi Nicuşor Dan, şi Ilie Bolojan sunt produsul unui tip de succes care nu mai poate fi replicat în poziţiile lor de acum.
Şi am un mic semnal că Ilie Bolojan a înțeles lucrul ăsta, în sfârșit. Nicușor Dan pare că n-a înțeles. Or, între acești doi oameni, și din punct de vedere psihologic, e foarte greu să stabilești o asemenea relație, chiar dacă plec de la prezumția că amândoi sunt oneşti unul cu altul.
Foarte rău este că, de la episodul Veştea, lucrurile au devenit personale.
Iar cel care a dus neînţelegerile la acest nivelul unei incompatibilităţi personale, care a devenit adversă, a fost Nicușor Dan. A comis o eroare politică uriașă făcând lucrul ăsta.
Sursa https://www.hotnews.ro
