Aura Șova (27 de ani) a câștigat Vocea României, ediția din 2024. Artista, care este de profesie arhitect, lansează acum albumul „Drăgaica”, inspirat din muzica folclorică românească. Într-un interviu pentru publicul HotNews, Aura Șova explică de ce a ales forma unui basm muzical pentru a transmite mesajul său către public.
Aura Șova se mândrește cu originile sale. Vine din comuna Poduri, județul Bacău, din satul Rusăiești, și spune că a început să cânte de mică, deși ulterior nu a urmat Conservatorul, ci Facultatea de Arhitectură.
Aura Șova o amintește pe bunica sa Măndița, care a împlinit recent 100 de ani și care i-a fost sprijin esențial în viață și în formarea sensibilității sale.
„Din universul bunicii am preluat naturalețea, dragostea față de oameni și dragostea pentru frumos. De aici s-a născut și pasiunea mea pentru toate formele de artă folclorică tradițională, fie că este vorba despre muzică, motive decorative, pictură sau arhitectură. Încă din copilărie am fost expusă acestor forme de expresie, pe care le-am asociat mereu cu ideea de bine și frumos în lume”, explică Șova.
Odată cu participarea la Vocea României, tânăra a mărturisit că visul ei este să construiască în România un centru de îngrijire pentru bătrâni. Așa cum descrie, își dorește un loc care să însemne grijă, demnitate, respect și comunitate, nu doar asistență.
Premiul câștigat o ajută în acest demers și îl va folosi fie printr-o investiție directă în proiect, fie prin a investi în ea ca artist, fapt care va susține pe termen lung dezvoltarea lui. „Îmi păstrez ferm această poziție, dar sunt conștientă că este un proiect de viață, unul imens, care nu poate fi îndeplinit de pe o zi pe alta. Nu vreau ca oamenii să aibă așteptări nerealiste, însă sunt extrem de fericită că deja s-au strâns în jurul meu oameni care își doresc să contribuie activ la realizarea acestui vis frumos”, precizează cântăreața.
În prezent, Aura Șova este asistent-doctorand în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, în timp ce a lucrat la primul său material muzical „Drăgaica”, pe care l-a lansat oficial în cadrul UNTOLD.
„Drăgaica” este construit ca o călătorie în șase capitole, unde fiecare piesă explorează teme adânc înrădăcinate în mitologia românească, memoria colectivă și forța de rezistență feminină. Nu este doar un material muzical, ci un basm contemporan despre iubire, suferință, trădare și renaștere, ancorat într-o estetică folclorică modernă. Detașat de mainstream, în albumul ei apar teme precum urgența ecologică, complexitatea identității feminine în România de azi și necesitatea unei reconectări autentice la rădăcinile culturale, dincolo de clișeele sau politizările recente ale tradiției.
– Când și cum s-a concretizat ideea unui material muzical, de unde v-ați inspirat și ce înseamnă numele „Drăgaica”?
– Aura Șova: Încă din copilărie îmi doream să creez muzică ce poate reînvia în sufletul publicului plăcerea pe care o trăiam când ascultam cântece folclorice. Inspirația a venit dintr-o paralelă pe care am făcut-o cu modul în care artiști din țările nordice au reușit să-și readucă la viață muzica tradițională, îmbinând frumusețea artistică a vechilor melodii cu influențe muzicale moderne.
În centrul conceptual al albumului, am ales să plasez un personaj feminin „Drăgaica”, pentru a construi un univers muzical și narativ pe temelia mitului devenirii ielelor. Pentru mine, Drăgaica este mai mult decât o figură mitologică: este un simbol al forței feminine și al importanței conștientizării statutului femeii în societate. Astfel, albumul nu doar omagiază tradiția, ci o și reinterpretează, aducând-o în prezent, printr-un mesaj relevant și puternic.
– Abia ați intrat în industria muzicală din România – cât de greu e să lansezi un proiect muzical care nu merge pe rețete verificate?
– Adevărul este că industria muzicală nu oferă o viață ușoară, mai ales unui artist debutant care nu cunoaște toate finețurile etapelor lansării unui astfel de proiect muzical. Nu voi intra în prea multe detalii, dar cu siguranță au existat și vor exista dificultăți.
În plus, muzica pe care am ales să o interpretez nu urmează formula clasică care să „prindă la public”, însă am preferat să rămân fidelă stilului care îmi aduce bucurie și împlinire. Totuși, nu sunt rigidă din punct de vedere artistic. Cu siguranță voi explora și alte stiluri muzicale în viitor, însă am simțit că acest proiect trebuia să fie primul, pentru că este unul de suflet, pe care mi-am dorit de foarte mult timp să îl concretizez.
– Albumul „Drăgaica” este construit ca un basm muzical, populat cu arhetipuri feminine puternice, uneori amenințătoare, alteori protectoare. De ce mitul Drăgaicelor? Ce semnifică ele pentru dvs. Azi?
– Este adevărat. Am ales ca albumul Drăgaica să fie construit sub forma unui basm muzical, o poveste artistică, pentru a transmite sub formă metaforică mesajul meu către public. În viziunea mea, drăgaicele reprezintă simbolul perfect al imaginii femeii moderne: o ființă complexă, liberă și autentică, care nu se lasă îngrădită de norme restrictive.
Femeia modernă poate să fie blândă, iubitoare, efervescentă, dar și dură, să își ceară drepturile, să își exprime limitele necesare procesului ei de a deveni cât mai fidelă naturii ei și să lupte activ pentru valorile ei. Acest mesaj este cu atât mai relevant astăzi, când atrocități precum femicidul sau violența domestică continuă să existe în societatea noastră și nu pot fi trecute sub tăcere.
– Ce v-a dus cu gândul la basme, mituri și folclor românesc și de ce ați ales să mergeți pe această idee?
– Am ales basmul, mitul și folclorul românesc pentru că le consider definitorii, din perspectivă culturală, pentru publicul vorbitor de limbă română, indiferent de vârstă. Ele păstrează o nuanță de puritate pe care am vrut să o explorez și, care, în opinia mea, nu ar trebui să dispară odată cu modernizarea culturii. Cred că aceste elemente tradiționale au un loc bine meritat în prezent și mi-am dorit să contribui la păstrarea și reinterpretarea lor, astfel încât să își continue existența într-o formă vie și relevantă.
– Credeți că folclorul românesc mai are puterea să ne unească și să ne păstreze identitatea, într-o lume în care totul pare să devină la fel?
– Cred că rolul folclorului nu este neapărat acela de a ne uni, ci mai degrabă de a exista ca formă culturală de artă, destinată celor care știu să-l aprecieze și să îl savureze. Dacă reușim să îl scoatem din rigiditatea care îl caracterizează și să îl scuturăm de stigma ce îl înconjoară, cred că folclorul poate fi reînviat și prezentat întregii lumi. Mă gândesc, în special, la străinii care își doresc să descopere frumusețile culturale pe care noi, ca societate românească, le putem oferi. Folclorul nu ar trebui să rămână acea formă de artă de care copiii se îndepărtează și pe care alții o tratează cu superficialitate sau chiar cu ironie.
– În Europa de azi – unde extrema dreaptă câștigă teren – simbolurile tradiționale sunt adesea confiscate politic. Vă e teamă că invocarea miturilor și simbolurilor românești ar putea fi interpretată greșit?
– Folclorul aparține oamenilor, nu vreunui curent politic. Putem avea convingeri politice diferite și, totuși, să iubim și să respectăm această formă de artă.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
