Aura Șova, în vârstă de 27 de ani, câștigătoare a ediției din 2024 a concursului „Vocea României”, lansează albumul „Drăgaica”. Artista, de profesie arhitect, a declarat într-un interviu pentru HotNews că albumul este inspirat din muzica folclorică românească și este conceput ca un basm muzical.
Aura Șova provine din comuna Poduri, județul Bacău, satul Rusăiești. A început să cânte de la o vârstă fragedă, deși nu a urmat Conservatorul, ci Facultatea de Arhitectură.
Artista a menționat-o pe bunica sa, Măndița, care a împlinit recent 100 de ani, ca fiind un sprijin esențial în viața și formarea sensibilității sale.
„Din universul bunicii am preluat naturalețea, dragostea față de oameni și dragostea pentru frumos. De aici s-a născut și pasiunea mea pentru toate formele de artă folclorică tradițională, fie că este vorba despre muzică, motive decorative, pictură sau arhitectură. Încă din copilărie am fost expusă acestor forme de expresie, pe care le-am asociat mereu cu ideea de bine și frumos în lume”, a explicat Șova.
După participarea la Vocea României, tânăra a mărturisit că își dorește să construiască în România un centru de îngrijire pentru bătrâni, un loc care să ofere grijă, demnitate, respect și comunitate.
Premiul obținut o va ajuta în acest demers, fie printr-o investiție directă în proiect, fie prin investiția în propria sa carieră artistică, ceea ce ar susține dezvoltarea pe termen lung a inițiativei. „Îmi păstrez ferm această poziție, dar sunt conștientă că este un proiect de viață, unul imens, care nu poate fi îndeplinit de pe o zi pe alta. Nu vreau ca oamenii să aibă așteptări nerealiste, însă sunt extrem de fericită că deja s-au strâns în jurul meu oameni care își doresc să contribuie activ la realizarea acestui vis frumos”, a precizat cântăreața.
În prezent, Aura Șova este asistent-doctorand la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și a lucrat la primul său material muzical „Drăgaica”, lansat oficial la UNTOLD.
„Drăgaica” este structurat ca o călătorie în șase capitole, fiecare piesă explorând teme din mitologia românească, memoria colectivă și forța feminină. Albumul este descris ca un basm contemporan despre iubire, suferință, trădare și renaștere, cu o estetică folclorică modernă. Abordând teme precum urgența ecologică, complexitatea identității feminine în România actuală și necesitatea reconectării la rădăcinile culturale, albumul se detașează de mainstream.
– Când și cum s-a concretizat ideea unui material muzical, de unde v-ați inspirat și ce înseamnă numele „Drăgaica”?
– Aura Șova: Încă din copilărie îmi doream să creez muzică ce poate reînvia în sufletul publicului plăcerea pe care o trăiam când ascultam cântece folclorice. Inspirația a venit dintr-o paralelă pe care am făcut-o cu modul în care artiști din țările nordice au reușit să-și readucă la viață muzica tradițională, îmbinând frumusețea artistică a vechilor melodii cu influențe muzicale moderne.
În centrul conceptual al albumului, am ales să plasez un personaj feminin „Drăgaica”, pentru a construi un univers muzical și narativ pe temelia mitului devenirii ielelor. Pentru mine, Drăgaica este mai mult decât o figură mitologică: este un simbol al forței feminine și al importanței conștientizării statutului femeii în societate. Astfel, albumul nu doar omagiază tradiția, ci o și reinterpretează, aducând-o în prezent, printr-un mesaj relevant și puternic.
– Abia ați intrat în industria muzicală din România – cât de greu e să lansezi un proiect muzical care nu merge pe rețete verificate?
– Adevărul este că industria muzicală nu oferă o viață ușoară, mai ales unui artist debutant care nu cunoaște toate finețurile etapelor lansării unui astfel de proiect muzical. Nu voi intra în prea multe detalii, dar cu siguranță au existat și vor exista dificultăți.
În plus, muzica pe care am ales să o interpretez nu urmează formula clasică care să „prindă la public”, însă am preferat să rămân fidelă stilului care îmi aduce bucurie și împlinire. Totuși, nu sunt rigidă din punct de vedere artistic. Cu siguranță voi explora și alte stiluri muzicale în viitor, însă am simțit că acest proiect trebuia să fie primul, pentru că este unul de suflet, pe care mi-am dorit de foarte mult timp să îl concretizez.
– Albumul „Drăgaica” este construit ca un basm muzical, populat cu arhetipuri feminine puternice, uneori amenințătoare, alteori protectoare. De ce mitul Drăgaicelor? Ce semnifică ele pentru dvs. Azi?
– Este adevărat. Am ales ca albumul Drăgaica să fie construit sub forma unui basm muzical, o poveste artistică, pentru a transmite sub formă metaforică mesajul meu către public. În viziunea mea, drăgaicele reprezintă simbolul perfect al imaginii femeii moderne: o ființă complexă, liberă și autentică, care nu se lasă îngrădită de norme restrictive.
Femeia modernă poate să fie blândă, iubitoare, efervescentă, dar și dură, să își ceară drepturile, să își exprime limitele necesare procesului ei de a deveni cât mai fidelă naturii ei și să lupte activ pentru valorile ei. Acest mesaj este cu atât mai relevant astăzi, când atrocități precum femicidul sau violența domestică continuă să existe în societatea noastră și nu pot fi trecute sub tăcere.
– Ce v-a dus cu gândul la basme, mituri și folclor românesc și de ce ați ales să mergeți pe această idee?
– Am ales basmul, mitul și folclorul românesc pentru că le consider definitorii, din perspectivă culturală, pentru publicul vorbitor de limbă română, indiferent de vârstă. Ele păstrează o nuanță de puritate pe care am vrut să o explorez și, care, în opinia mea, nu ar trebui să dispară odată cu modernizarea culturii. Cred că aceste elemente tradiționale au un loc bine meritat în prezent și mi-am dorit să contribui la păstrarea și reinterpretarea lor, astfel încât să își continue existența într-o formă vie și relevantă.
– Credeți că folclorul românesc mai are puterea să ne unească și să ne păstreze identitatea, într-o lume în care totul pare să devină la fel?
– Cred că rolul folclorului nu este neapărat acela de a ne uni, ci mai degrabă de a exista ca formă culturală de artă, destinată celor care știu să-l aprecieze și să îl savureze. Dacă reușim să îl scoatem din rigiditatea care îl caracterizează și să îl scuturăm de stigma ce îl înconjoară, cred că folclorul poate fi reînviat și prezentat întregii lumi. Mă gândesc, în special, la străinii care își doresc să descopere frumusețile culturale pe care noi, ca societate românească, le putem oferi. Folclorul nu ar trebui să rămână acea formă de artă de care copiii se îndepărtează și pe care alții o tratează cu superficialitate sau chiar cu ironie.
– În Europa de azi – unde extrema dreaptă câștigă teren – simbolurile tradiționale sunt adesea confiscate politic. Vă e teamă că invocarea miturilor și simbolurilor românești ar putea fi interpretată greșit?
– Folclorul aparține oamenilor, nu vreunui curent politic. Putem avea convingeri politice diferite și, totuși, să iubim și să respectăm această formă de artă.
Sursa https://www.hotnews.ro
