Un manechin plin de seringi, atârnând inert sub mesajul „Stop drugs” pe un panou publicitar din centrul Bucureștiului, sau un miner luminând mormântul lui Ion Iliescu, cu pete de sânge pe jos, sunt doar două dintre lucrările artistului anonim cunoscut sub numele de ORHAN. Acesta, supranumit și „Banksy de România”, a acordat un interviu publicației HotNews, în care a vorbit despre mesajele transmise, precum și despre interacțiunile cu publicul și autoritățile.
Într-un context în care graffiti-ul este adesea perceput ca vandalism, iar corupția rămâne o statistică, ORHAN și-a creat o voce distinctă, denumită The Blood Stained Hand. Aceasta este utilizată pentru a expune realități pe pereți, lucrările sale devenind virale pe rețelele sociale prin intermediul fotografiilor realizate de trecători.
În interviul acordat HotNews, ORHAN a discutat despre adevăr și frustrare, despre cum „pata de sânge” a devenit semnătura sa vizuală și despre motivele pentru care a ales spațiul public în detrimentul galeriilor de artă.
Artistul și-a amintit de primele sale contacte cu arta urbană în adolescență, de întâlnirea cu Thierry „Mr. Brainwash” la Londra și de momentul în care a conștientizat necesitatea de a transmite mesaje fără filtre, chiar dacă acestea pot deranja.
Pentru ORHAN, anonimatul nu reprezintă o strategie de marketing, ci o modalitate de a-și menține libertatea. Deși este sceptic că arta stradală poate schimba radical mentalități într-o societate pesimistă, el crede că aceasta poate forța oamenii să confrunte realitatea, chiar și pentru scurte momente, în fața unei lucrări.
– Ce înseamnă pentru tine „adevărul” în contextul lucrărilor The Blood Stained Hand? Cum a pornit acest proiect și care a fost momentul declanșator, prima intervenție în spațiul public din această serie?
– ORHAN: Pentru mine, „adevărul” în contextul lucrărilor The Blood Stained Hand înseamnă să arăt, fără filtre, realitatea așa cum o trăiesc și o simt. Nu mă interesează să fac lucrări frumoase în sens clasic, ci mai degrabă să transmit un mesaj care să ajungă direct la oameni, chiar dacă uneori, pe unii, îi deranjează sau nu vor să vadă acest „adevăr”.
Am fost atras de arta urbană de când eram adolescent. Atunci, în România, mișcarea de graffiti era foarte puternică. Mă fascina ideea că poți să pui un nume, un personaj, pe un perete și să-l vadă toată lumea.
Simțeam că trebuie să spun ceva important și real, dar abia mai târziu, când l-am întâlnit pe Thierry (Mr. Brainwash) în Londra, în urma discuției pe care am avut-o cu el, s-a trezit în mine nevoia de a crea artă.
Așa a început The Blood Stained Hand: din dorința de a folosi arta ca o voce pentru povestea mea. Prima intervenție din această serie a fost un manechin atârnat pe panoul publicitar de la Cinema Patria. Manechinul era plin de seringi și avea o pancartă cu mesajul „Stop drugs”. A fost prima dată când am încercat serios să atrag atenția asupra unui fenomen negativ care se răspândea în jurul nostru.
– Ai ales să rămâi anonim. Ce îți oferă anonimatul și ce îți ia?
– Nu pot spune că am ales să rămân anonim. În cultura urbană a graffiti-ului, asta vine la pachet. În lumea asta, fiecare tag sau personaj e un alter ego. Nu simt că îmi ia ceva, dimpotrivă, anonimatul îmi oferă libertatea să spun adevărul așa cum îl văd eu. Și, pentru mine, asta contează cel mai mult.
– Lucrările tale sunt dominate de pata roșie de sânge. În ce moment ai decis că acest simbolism este cea mai potrivită unealtă pentru mesajul tău?
– Deși, încă de la prima lucrare, mesajele mele erau scrise cu roșu, mergând pe ideea mâini pătate de sânge, a corupției care ucide, mi-am dat seama, cu timpul, că roșul atrage atenția imediat, iar momentul în care am înțeles cu adevărat a fost când am văzut reacțiile oamenilor în fața unei lucrări… pur și simplu nu puteai să ignori lucrarea, te obliga să te oprești și să privești.
Atunci am realizat că roșul este cea mai potrivită culoare pentru a pune în valoare mesajul meu și, în prezent, o folosesc ca pe o semnătură.
Sursa https://www.hotnews.ro
