Interviu cu „Banksy de România”, artistul anonim care a umplut Bucureștiul cu desene cu impact social puternic: „Orice artist are obligația să spună adevărul”

Pe un panou publicitar din centrul Bucureștiului, un manechin plin de seringi atârnă inert, sub mesajul „Stop drugs”. Pe o altă stradă, un miner luminează cu lămpașul mormântul lui Ion Iliescu, în timp pe pe jos sunt pete de sânge. Acestea sunt doar două dintre lucrările artistului anonim care-și spune ORHAN – un nume fictiv ales să-i protejeze identitatea. HotNews a stat de vorbă cu artistul căruia i se mai spune și „Banksy de România”, despre mesajele pe care vrea să le transmită, dar și despre interacțiunile cu cetățenii și autoritățile. 

 Într-o țară unde graffiti-ul încă e privit mai degrabă ca vandalism, iar corupția e doar o statistică în știri, ORHAN și-a construit o voce tăcut-stridentă. O numește The Blood Stained Hand și o folosește pentru a spune lucrurilor pe nume, pe pereți care ajung, prin fotografiile trecătorilor, să se viralizeze pe wall-urile rețelelor sociale.

În interviul acordat HotNews, ORHAN vorbește despre adevăr și frustrare, despre cum „pata de sânge” a devenit semnătura lui vizuală și despre motivele pentru care a ales strada în locul galeriilor. 

Își amintește primele contacte cu arta urbană în adolescență, întâlnirea cu Thierry „Mr. Brainwash” (un artist francez stabilit în Los Angeles, devenit faimos după documentarul „Exit Through the Gift Shop” regizat de Banksy) la Londra și momentul în care a înțeles că mesajul trebuie spus fără filtre, chiar dacă deranjează. 

Pentru el, anonimatul nu e o strategie de marketing, ci un mod de a-și păstra libertatea. Și, deși nu crede că arta stradală poate schimba radical mentalități într-o societate atât de pesimistă, e convins că poate forța oamenii să privească realitatea în față – măcar pentru câteva secunde, cât stau în fața unui perete.

– Ce înseamnă pentru tine „adevărul” în contextul lucrărilor The Blood Stained Hand? Cum a pornit acest proiect și care a fost momentul declanșator, prima intervenție în spațiul public din această serie?
– ORHAN: Pentru mine, „adevărul” în contextul lucrărilor The Blood Stained Hand înseamnă să arăt, fără filtre, realitatea așa cum o trăiesc și o simt. Nu mă interesează să fac lucrări frumoase în sens clasic, ci mai degrabă să transmit un mesaj care să ajungă direct la oameni, chiar dacă uneori, pe unii, îi deranjează sau nu vor să vadă acest „adevăr”. 

Am fost atras de arta urbană de când eram adolescent. Atunci, în România, mișcarea de graffiti era foarte puternică. Mă fascina ideea că poți să pui un nume, un personaj, pe un perete și să-l vadă toată lumea.

Simțeam că trebuie să spun ceva important și real, dar abia mai târziu, când l-am întâlnit pe Thierry (Mr. Brainwash) în Londra, în urma discuției pe care am avut-o cu el, s-a trezit în mine nevoia de a crea artă.

Așa a început The Blood Stained Hand: din dorința de a folosi arta ca o voce pentru povestea mea. Prima intervenție din această serie a fost un manechin atârnat pe panoul publicitar de la Cinema Patria. Manechinul era plin de seringi și avea o pancartă cu mesajul „Stop drugs”. A fost prima dată când am încercat serios să atrag atenția asupra unui fenomen negativ care se răspândea în jurul nostru.

– Ai ales să rămâi anonim. Ce îți oferă anonimatul și ce îți ia?
– Nu pot spune că am ales să rămân anonim. În cultura urbană a graffiti-ului, asta vine la pachet. În lumea asta, fiecare tag sau personaj e un alter ego. Nu simt că îmi ia ceva, dimpotrivă, anonimatul îmi oferă libertatea să spun adevărul așa cum îl văd eu. Și, pentru mine, asta contează cel mai mult.

– Lucrările tale sunt dominate de pata roșie de sânge. În ce moment ai decis că acest simbolism este cea mai potrivită unealtă pentru mesajul tău?
– Deși, încă de la prima lucrare, mesajele mele erau scrise cu roșu, mergând pe ideea mâini pătate de sânge, a corupției care ucide, mi-am dat seama, cu timpul, că roșul atrage atenția imediat, iar momentul în care am înțeles cu adevărat a fost când am văzut reacțiile oamenilor în fața unei lucrări… pur și simplu nu puteai să ignori lucrarea, te obliga să te oprești și să privești.

Atunci am realizat că roșul este cea mai potrivită culoare pentru a pune în valoare mesajul meu și, în prezent, o folosesc ca pe o semnătură.

Sursa https://www.hotnews.ro