Antropologii dezbat de peste două decenii cum a trăit „Homo floresiensis”, ruda îndepărtată a noastră cunoscută drept „Hobbitul” datorită staturii sale mici. Primul exemplar cunoscut a fost descoperit pe insula Flores a Indoneziei în 2003, iar oamenii de știință au acum și răspunsuri cu privire la stilul de viață al acestuia, relatează Gizmodo.
O echipă internațională de oameni de știință care colaborează cu Programul pentru Originile Omului Institutului Smithsonian din Washington D.C. a ajuns la concluzia că acești hominizi timpurii de talie mică ar fi fost mai degrabă necrofagi decât vânători-culegători.
Cercetătorii au analizat urmele străvechi lăsate de prădători pe rămășițele scheletice ale „Stegodon florensis insularis”, o rudă de talie mică, astăzi dispărută, a elefanților moderni. Aceste urme par să indice că „Homo floresiensis” își procura hrana din resturile proaspete ale exemplarelor de Stegodon ucise de varani de Komodo, mai cunoscuți sub denumirea de „dragoni”. Asociația Americană pentru Progresul Științei a comparat această descoperire cu celebrul „al doilea mic dejun” savurat de hobbiții din romanele scriitorului britanic J.R.R Tolkien.
Mai important, rezultatele sugerează că „H. floresiensis” nu era atât de sofisticat pe cât indicau cercetări anterioare, ceea ce face puțin probabil ca acești hominizi să fi fost vânători de vânat mare sau stăpâni ai focului, așa cum teoretizaseră cândva antropologii.
„Dragonii de Komodo sunt prădători extrem de abili, care își atacă prin ambuscadă prada și se bazează, totodată, pe simțul lor olfactiv foarte dezvoltat pentru a localiza carcase aflate în descompunere de la distanțe de până la câțiva kilometri”, au scris paleoantropologa E. Grace Veatch și colegii săi în noul lor studiu, publicat vineri în revista Science Advances.
Această capacitate remarcabilă de a găsi carcase aflate la mare distanță este doar unul dintre motivele pentru care exemplarele de „H. floresiensis” care se hrăneau cu hoituri ar fi avut șanse foarte mici să ajungă la carcase de vânat mare precum speciile din genul Stegodon, înainte ca dragonii de Komodo să se înfrupte pe săturate.
Veatch, cercetătoare postdoctorală la Institutul Smithsonian, împreună cu partenerii săi de cercetare, au comparat poziția anatomică a zgârieturilor produse de dinții dragonilor de Komodo pe oasele fosilizate de Stegodon cu urmele lăsate pe aceleași oase de uneltele primitive folosite de „H. floresiensis”.
Pentru a interpreta mai bine aceste descoperiri provenite din peștera Liang Bua, principalul sit arheologic în care au fost găsite rămășițe ale speciei „H. floresiensis” pe insula Flores, echipa a desfășurat experimente în care a observat dragoni de Komodo contemporani hrănindu-se cu pradă la Grădina Zoologică „Zoo Atlanta”. Iar rezultatele au ilustrat foarte clar cât de puțină carne rămânea pentru „al doilea mic dejun” al hobbiților preistorici din Flores.
Sursa https://www.hotnews.ro
