Cunoscut botoșănenilor ca fost consilier local, fost președinte de partid și om de afaceri, Gheorghe Iavorenciuc s-a retras de câțiva ani din viața publică. În locul agitației politice, acesta și-a ales o altă pasiune: călătoriile. În ultimii ani a străbătut zeci de țări, iar cele mai spectaculoase experiențe le împărtășește cu prietenii săi pe rețelele de socializare.
Cea mai recentă postare a sa este însă una diferită. Nu vorbește despre peisaje spectaculoase sau despre locuri exotice, ci despre un moment în care spune că s-a aflat foarte aproape de moarte, în timpul unei expediții la Everest Base Camp, în Himalaya.
În mesajul publicat pe Facebook, Gheorghe Iavorenciuc povestește că a ajuns la tabăra de bază a Everestului, situată la aproximativ 5.200 de metri altitudine, convins că experiența acumulată în numeroase călătorii îl va ajuta să facă față condițiilor extreme.
„Nu mi-am propus să cuceresc Everestul. De data aceasta, m-a cucerit el pe mine”, scrie botoșăneanul.
El mărturisește că, după ce trecuse cu bine prin alte zone aflate la peste 4.000 de metri altitudine, a crezut că organismul său este suficient de bine adaptat. Realitatea din Himalaya avea însă să-i demonstreze contrariul.
Primele simptome au apărut încă înainte de a ajunge la Everest Base Camp. La peste 4.600 de metri altitudine, durerile de cap deveniseră puternice, iar respirația tot mai dificilă.
Odată ajuns la 5.200 de metri, situația s-a agravat. Frigul cobora în timpul nopții până la aproximativ minus opt grade, iar lipsa oxigenului îi făcea aproape imposibil somnul.
„Capul îmi bubuia, respirația devenea tot mai grea, iar corpul îmi cerea ceea ce nu mai putea găsi în aerul rarefiat: oxigen”, povestește acesta.
Deși tabăra era dotată cu butelii și concentratoare de oxigen puse gratuit la dispoziția turiștilor, fostul politician recunoaște că nu a avut curajul să ceară ajutor.
„Am mers până la oficiu, dar nu am intrat. Mi-a fost jenă să cer ajutor. Poate dintr-o așa-zisă încredere în experiența mea de viață. Poate pentru că încă nu acceptasem că și eu puteam deveni vulnerabil.”
Privind acum în urmă, spune că aceasta a fost cea mai mare greșeală făcută în timpul expediției.
Iavorenciuc afirmă că abia după coborârea de pe Platoul Tibetului a înțeles cât de periculoasă este lipsa oxigenului la asemenea altitudini. În trenul care mergea spre Xi'an, echipat cu instalații speciale de oxigen pentru pasageri, a realizat cât de afectat îi fusese organismul.
„Pe Everest nu mor doar cei nepregătiți. Pot fi în pericol și oamenii cu experiență, tocmai pentru că au prea multă încredere în propriile puteri. La asemenea altitudini, natura nu negociază. Nu ține cont de curaj, de orgoliu sau de voință. Cu oxigenul nu te joci.”
Retras din prim-planul vieții publice, Gheorghe Iavorenciuc continuă să călătorească prin cele mai spectaculoase locuri ale lumii, însă aventura din Himalaya pare să fi fost una dintre cele mai dificile încercări prin care a trecut.
Mesajul său este și un avertisment pentru cei care visează să ajungă în apropierea celui mai înalt munte de pe Pământ. La peste 5.000 de metri altitudine, spun alpiniștii, experiența și voința nu sunt suficiente. Adaptarea organismului și utilizarea oxigenului atunci când este necesar pot face diferența dintre o aventură memorabilă și o tragedie.
