(P) Motoarele moderne pe benzină și diesel funcționează la presiuni și temperaturi ridicate, iar sistemele precum turbo sau start stop solicită mai mult lubrifiantul. Din acest motiv, alegerea uleiului potrivit nu se rezumă doar la vâscozitate, ci implică standarde, aditivi și formule adaptate tehnologiilor actuale, precum injecția directă, filtrele de particule și catalizatoarele.
Înțelegerea specificațiilor de pe etichetă ajută la alegerea corectă a uleiului, în funcție de motor, stil de condus și intervalele de service, ceea ce contribuie la protecția și durata de viață a motorului.
Turbina funcționează la temperaturi și presiuni ridicate, iar depunerile din interiorul sistemului îi reduc eficiența și accelerează uzura. De aceea, uleiurile moderne și unele tipuri de combustibil premium includ aditivi special formulați pentru protejarea componentelor turbo și pentru limitarea depunerilor.
În uleiurile destinate motoarelor turbo se regăsesc mai multe tipuri de aditivi care contribuie la ungere, curățare și protecție împotriva uzurii și temperaturilor extreme.
Pachetul de detergenți și dispersanți lucrează în tandem.
Când uleiul își păstrează proprietățile mai mult timp, pelicula de pe axul turbinei nu se carbonizează la fel de repede. Aditivii antioxidare și cei pentru indicele de vâscozitate limitează pierderea fluidității la rece și subțierea exagerată la cald, ceea ce înseamnă că peliculele nu se rup așa ușor în condiții de sarcină mare sau accelerări repetate.
Motoarele actuale au crescut în putere, au scăzut ca cilindree și lucrează mult mai aproape de limitele lor mecanice și termice.
Producătorii le forțează să livreze cuplu mare la turații joase, să consume mai puțin și să respecte norme stricte de emisii. Toate aceste cerințe se traduc într-un ulei care trebuie să facă mai mult decât simpla ungere: trebuie să răspundă rapid, să reziste la temperaturi ridicate și să protejeze componente extrem de sensibile, cum sunt turbina, lanțul de distribuție sau filtrele de particule.
Construcția internă a motoarelor s-a schimbat mult:
Din cauza acestor schimbări, un ulei generic pentru orice motor nu mai acoperă corect nevoile motoarelor moderne. De exemplu, uleiurile de autoturisme Q8Oils, sunt special formulate pentru motoarele moderne.
Formulele dedicate includ aditivi gândiți pentru cerințe foarte clare:
Mulți șoferi pornesc de la ideea că orice ulei de firmă cunoscută ar trebui să fie suficient. Diferența o fac însă detaliile: norma cerută de producător, cerința de low SAPS pentru DPF, clasa de vâscozitate la cald și la rece. Fiecare motor modern vine cu un set de limitări pe care un ulei nepotrivit le poate accentua, nu doar ignora.
Dacă manualul mașinii indică, de exemplu, o anumită normă ACEA și o listă de aprobare a producătorului (VW, BMW, Mercedes, Renault etc.), uleiurile speciale vor respecta aceste cerințe la nivel de aditivi, stabilitate termică și compatibilitate cu materialele interne.
Standardele API, ACEA și omologările producătorilor auto funcționează ca un limbaj comun între producătorii de uleiuri și constructorii de motoare. Fără ele, specificațiile ar fi greu de comparat, iar alegerea uleiului potrivit ar deveni un joc de noroc.
API (American Petroleum Institute) clasifică uleiurile în principal după tipul de motor (benzină sau motorină) și nivelul de performanță. Vezi pe etichetă combinații de litere precum API SP, API SN pentru benzină sau API CK-4, CJ-4 pentru diesel. Litera de după S (pentru benzină) ori C (pentru diesel) indică o generație de performanță mai nouă, de regulă compatibilă cu cerințele motoarelor moderne.
Aceste coduri te ajută să nu cobori sub nivelul de performanță cerut de motor. Dacă manualul recomandă, de exemplu, API SP, nu este o idee bună să alegi un ulei clasificat doar API SL, chiar dacă la prima vedere pare mai ieftin.
ACEA (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile) detaliază mai fin tipurile de uleiuri, în special pentru motoarele și condițiile întâlnite în Europa. Clasele sunt grupate, de regulă, astfel:
Fiecare clasă are un număr (de exemplu, C3, C5) care evidențiază nivelul de vâscozitate, stabilitatea la forfecare, compatibilitatea cu sistemele de post-tratare și potențialul de economie de combustibil. La un motor modern cu DPF, norma ACEA C potrivită reduce riscul de colmatare prematură a filtrului, pentru că limitează conținutul de cenușă și elemente care ard greu.
Constructorii auto merg mai departe decât API și ACEA și introduc propriile omologări: VW 504.00/507.00, BMW Longlife, MB 229.x, Renault RN și multe altele. Acestea includ teste suplimentare, adaptate la motoarele lor concrete: tipul lanțului de distribuție, modul de funcționare al turbinei, intervalele de schimb extinse.
Un exemplu practic: un motor diesel cu DPF de la un producător german poate cere explicit un ulei ACEA C3 cu omologare specifică (de tip 504.00/507.00). Dacă selectezi un ulei doar cu API modern și ACEA generică, dar fără acea omologare, motorul va funcționa, însă filtrul de particule și sistemul de injecție pot suferi în timp, pentru că uleiul nu a fost ajustat fin pentru acel set de componente.
Dacă ții cont de tipul motorului, de normele recomandate de producător și de condițiile în care conduci, alegerea unui ulei special formulat devine un gest simplu prin care prelungești viața mașinii, reduci riscul de avarii costisitoare și păstrezi performanța aproape de nivelul din prima zi; următorul pas este să verifici specificațiile din cartea tehnică și să le compari atent cu eticheta bidonului de ulei pe care îl ai deja în garaj sau pe care urmează să îl pui în coș.
Poză de Kampus Production pe Pexels.com