Noua serie Pixel 11 Pro este următorul pas în evoluția dictată de Google pentru universul Android, însă primele impresii după lansare au fost mixte, iar unele decizii luate de gigantul american pentru noul să vârf de gamă au fost privite cu scepticism.
Pentru acest review am folosit un model Google Pixel 11 Pro (culoare Obsidian, 16 GB RAM și 512 GB stocare) timp de aproape 24 de zile preponderent în București, în rețeaua 5G Orange. Telefonul a fost folosit pe post de unic telefon personal, cu toate aplicațiile și serviciile pe care le folosesc în mod normal pe telefonul propriu.
Telefonul a rulat Android 17 și în perioada de test nu a primit nici o actualizare de sistem.
Telefonul a fost folosit ca un telefon normal, fără să-l menajez din punct de vedere al bateriei și fără a activa modul de economisire a bateriei. A fost însă setat pe funcția „Dark Mode”, care presupune fundaluri închise în multe zone din meniu și în diverse aplicații, dar a fost păstrat pe rata adaptivă de refresh de maxim 120Hz, iar ecranul „Always On” chiar a fost păstrat activ în permanență.
Trebuie să precizez din start că și în viața de zi cu zi sunt un utilizator al telefoanelor Pixel. Am avut pe rând Pixel 6 Pro, Pixel 8 Pro, iar în ultimul an am folosit zilnic ca telefon personal un Pixel 10 Pro.
Dar îndrăznesc să cred că acest lucru nu mă face subiectiv sau părtinitor cu telefonul Google, ci poate dimpotrivă – cunosc bine din interior, pe termen lung, unde sunt problemele și neajusurile seriei și am putut urmări câte s-au reparat în timp, unde a existat evoluție sau, dimpotrivă, câte alte noi probleme au apărut între timp sau ce funcții de fapt au dispărut.
În primul rând să discutăm despre elefantul din cameră. Timp de șase ani Google a pus pe telefoanele sale vârf de gamă propriile procesoare din seria Tensor, procesoare croite special pentru Pixel, dar care mereu erau mult în urma rivalilor de pe piață în ceea ce privește puterea brută. Și niciodată parcă nu a fost mai mare diferența ca în acest an.
Cel puțin pe hârtie, în rezultatele din benchmark-uri și teste sintetice, Tensor G6 e atât de mult în urma procesoarelor de vârf Qualcomm Snapdragon, Mediatek Dimensity sau Apple A19, încât nu ai putea spune că se vrea a fi din aceeași ligă. Cifrele sunt zdrobitoare în defavoarea procesorului Google.
Însă cifrele nu spun totul. Timp de mai bine de trei săptămâni cât am folosit Google Pixel 11 Pro nu am simțit în niciun moment că nu primesc o experiență premium, viteză adecvată, timp de răspuns prompt sau putere de procesare acolo unde am avut nevoie mai mult. Și același lucru pot spune și despre ultimele aproape 12 luni în care am avut telefon personal un Pixel 10 Pro, cu al său Tensor G5 de generație trecută.
Pur și simplu Google o dă de gard cu puterea brută în testele sintetice, dar croșetează o experiență foarte bună în lucrurile de zi cu zi pe care le faci pe telefon.
Sigur, dacă tu pe telefon obișnuiești să rulezi doar aplicații super-intensive, compilatoare de cod, foi de calcul cu zeci de formule, arhivări sau dezarhivări, randări de animații sau doar jocuri pe modul ultra, atunci da, cel mai probabil o să gâfâie pe ici, pe colo. Nu o să dea greș, ci doar o să se achite de sarcini mai încet.
Și dau și singurul exemplu unde am simțit „încetineala” procesorului în perioada mea de test. Am jucat Call of Duty Mobile, pe modul ultra la grafică și high texture packs. Nu obișnuiesc să joc prea mult pe telefon, mai mult de test, din când în când.
Înafară de faptul că telefonul s-a încins puțin (ceea ce fac aproape toate dintre ele), de câteva ori am simțit (și văzut pe contorul afișat în colțul ecranului) cum au fost sacadări de la 60 de cadre pe secundă la 30 de cadre pe secundă. Nu de foarte multe ori, dar suficient cât să-mi rămână în minte. Așa că da, dacă aș fi un gamer înfocat, probabil un Pixel nu ar fi prima mea opțiune.
Însă recunosc că cifrele seci sunt descurajante. Chiar dacă Google oferă 7 ani de actualizări software, neajunsul de performanță brută te face să te întrebi cât de future-proof este un astfel de model, câtă siguranță îți oferă că pe viitor va rula la fel de bine.
Și mai e un aspect legat de minusurile hardware la care vreau să mă refer. Nu vreau să zic de prețul modelului de bază că a crescut, pentru că în realitate a rămas aproape la fel ca cel de anul trecut pentru versiunea de 256 de GB. Ci mă refer la cantitatea de memorie RAM pentru varianta de bază.
Modelul Pixel 11 Pro de bază vine cu „doar” 12 GB de RAM, față de 16GB care era standard anul trecut pe toate modelele. Abia de la pragul următor, de la versiunea cu 512 GB telefonul primește 16 GB RAM. Eu am avut la test varianta cu 16GB RAM și nu pot spune că am vreun indiciu că telefonul ar suferi dacă ar avea mai puțină memorie, însă i-aș pune în gardă pe eventualii clienți care se uită la modelul de bază, mai ales dacă vor să se bucure de suita de funcții AI, de acum și din viitor, care se bazează adesea și pe cantitatea de memorie a telefonului.
Altfel, înafară de aceste două exemple, cred că pe partea Hardware, Google a găsit un echilibru între cele mai bune componente în domeniu (camere foto, ecran, cititor de amprentă, difuzoare, magneți încorporați pe spate) și unele care sunt perfect acceptabile (baterie, viteză de încărcare).
Ah, și să nu uit: dacă la CPU, cifrele de pe hârtie sunt dezamăgitoare, pe seria Pixel 11 Google a croit un TPU (Tensor Processing Unit) mult îmbunătățit – acea componentă din unitatea de procesare care se ocupă exclusiv de sarcinile ce țin în general de AI și procesare pe dispozitiv. Și se simte cum multe elemente sunt mai rapide, mai fâșnețe în procesare: poze prelucrate mai rapid, editare cu AI mult mai iute sau incredibila funcție Rambler despre care am să detaliez mai jos.
La partea de design Google nu a schimbat mare lucru față de modelul precedent. Sau față de modelul de acum doi ani. Serios, dacă le pui unul lângă celălalt – Pixel 9 Pro, Pixel 10 Pro, Pixel 11 Pro – trebuie să faci mari eforturi să le deosebești între ele. Sunt atât de asemănătoare încât husele de pe modelul precedent merg aproape perfect puse și pe noul model – am testat 🙂
Dar asta nu e un lucru rău. Designul Google Pixel deja a devenit unul iconic, recunoscut ușor prin formele sale și prin bara sa de camere foto de pe spate. Google a păstrat și pe 11 Pro nivelul foarte ridicat de calitate al construcției.
Pixel 11 Pro vine în patru variante de culoare: verzui, măsliniu, roz și negru mat. Toate variantele colorate au un spate de sticlă mat și rame de aluminiu lucioase. Am văzut că mulți își fac griji cu privire la rezistența ramelor lucioase la posibile zgârieturi, însă pot să spun că nu cred că e cazul – aproape un an am avut un Pixel 10 Pro cu rame lucioase și pe care cel mai mult timp l-am ținut fără să fie în husă, iar ramele au rezistat impecabil.
Pentru test eu am avut varianta pe negru, singura care are ramele de aluminiu mate și care, astfel, are un design aparte – mai reținut, mai sobru. N-aș putea să spun că-mi place mai mult decât varianta cu rame lucioase, însă apreciez că Google a oferit un grad în plus de diversitate pentru utilizatori.
Altfel, telefonul arată excepțional de bine. Un ecran plat și luminos, margini simetrice, butoanele foarte tactile, iar pe spate avem acea „insulă” de camere care arată ca o mică bijuterie și care ține telefonul pe spate fără să existe balans când îl lași pe masă. Și e și utilă să-ți proptești degetul arătător sub ea, pe spate, când ții telefonul într-o singură mână.
Practic, la capitolul ergonomie telefonul „mic” Pixel 11 Pro stă foarte bine. E suficient de mic să fie de cele mai multe ori perfect manevrabil cu o singură mână și pe mine acest format m-a convins încă de anul trecut. Am folosit predecesorul Pixel 10 Pro, cu dimensiuni similare, aproape un an de zile FĂRĂ HUSĂ încât să mă bucur la maxim de construcția sa 🙂
Rămâne oarecum evident cum Google a ajuns să fie consecvent unui design prin care mizează să fie atractiv și familiar și utilizatorilor ce vin din universul iOS, dar și să ofere o formă prietenoasă pentru cei care ar veni de pe marile vârfuri de la Samsung, Xiaomi, Oppo sau alții care propun în general telefoane în formate mai mari și oarecum mai „bolovănoase”.
Am apreciat și în acest an husa oficială pe care Google a făcut-o și o vinde separat pentru modelele Pixel 11. Este foarte, dar foarte asemănătoare cu cea pentru ultimele două modele precedente: se simte foarte „mătăsos” în mână, cuprinde perfect telefonul și e plăcută la atingere, fără să prindă amprente sau urme. Câteva cadre cu husa, mai jos:
Și la fel de mult am apreciat, tot ca factor ergonomic, păstrarea modulului magnetic PixelSnap, acest „MagSafe” pentru Android, integrat în spatele telefonului, de data asta cu standardul Qi2.2 (față de Qi2 anul trecut) ce permite și încărcare wireless până la 25W.
Cred că PixelSnap rămâne pentru mine una din cele mai utile elemente hardware de pe un telefon Android lansat până acum.
M-am învățat atât de ușor să folosesc încărcătoarele magnetice sau prinderile rapide din bordul mașinii fără a folosi o husă încât n-aș prea vrea să dau înapoi pe un telefon care nu are așa ceva.
Ah, și tot la partea de ergonomie, am apreciat că pe Pixel 11 Google a ales să monteze antena NFC pe partea de sus de pe spatele telefonului, și nu în centrul spatelui ca majoritatea celorlalți producători Android. Asta se traduce într-o interacțiune mult mai simplă când vrei să plătești ceva contactless – practic întinzi telefonul spre „cititor” fără să mai stai să pui telefonul de cele mai multe ori cu spatele, să-l potrivești.
Nu mai e o noutate că Google știe să pună pe telefoanele sale ecrane excelente. Pe Pixel 11 Pro Google a pus un ecran absolut superb, fără doar și poate unul dintre cele mai bune displayuri din acest moment pe piață.
Vorbim de un ecran de 6,3 inci diagonală, de tip LTPO OLED HDR10+ cu rezoluție mare (1280 x 2856 pixeli, densitate de 497 pixeli per inci), foarte rapid (refresh adaptiv 1 – 120Hz) și o luminozitate excelentă (2.400 nits în mod normal și cu vârf de 3.600 nits maxim, puțin mai mult ca în urmă cu un an).
Noul prag mai mare de luminozitate se simte, mai ales pe zi în lumina soarelui, ecranul rămâne mereu vizibil, plăcut la privit și butonat. Spun că „se simte”, deși e un prag doar ușor mai mare decât pe generația precedentă, pentru că pe modelul 11 Pro am simțit cum acel maxim de 3.600 de nits este susținut pentru mai mult timp, ceea ce-l face și mai util când chiar ai nevoie de el.
Mi-ar fi plăcut dacă Google ar fi pus pe Pixel și un strat antireflexii, așa cum a pus Samsung pe modelele sale nu demult, dar apreciez că pe noua serie Pixel 11 Google a găsit o variantă de sticlă ușor mai rezistentă la micile zgârieturi, un element încurajator pentru o persoană ca mine care nu prea poartă ecrane protectoare sau huse. Sau pentru cei care vor insista să-și lase telefonul cu fața în jos, pe masă, să poată folosi funcția HiLight – detalii mai jos.
Ani la rândul componenta software a fost punctul forte al seriei Pixel, poate cel mai convingător element să-ți cumperi un telefon de la Google. Și în acest an situația e cam la fel, suita software a Androidului așa cum îl gândește și construiește Google este una de top, în ciuda unor mici nereușite sau chiar regrese (detaliez mai jos).
Pe partea de software Pixel 11 Pro vine cu Android 17 și cu cea mai recentă versiune îmbunătățită de interfață Material 3 Expressive (Expressive 4?), ceva ce ar fi trebuit deja să ajungă pe telefoanele tuturor utilizatorilor de Pixel, inclusiv modelele mai vechi.
Aproape tot ce ține de interfață este de apreciat. Prin Material Expressive Google are un Android extrem de polișat, un sistem de operare cu o sumedenie de efecte, unele mai evidente, altele subtile, culori, vibrații și mici accente.
Avem parte de multă culoare prin meniuri, prin efecte și detalii, numeroase opțiuni de personalizare, butoane de setări rapide ce pot fi customizate și la mărime în bara de notificări.
Sunt peste tot mici detalii și efecte precum gesturile de navigație, închiderea și deschiderea ecranului, vibrarea subtilă și continuă când umbli cu degetul pe sliderul de luminozitate, vibrația scurtă și ritmată când pe ecranul aplicației de vreme „bat” picurii de ploaie. Dacă stai efectiv să analizezi, simfonia efectelor pe Android de pe Pixel este una impresionantă.
Dacă peste astea pui și stabilitatea de care am avut parte în ultimele zile, e greu să nu te îndrăgostești de experiența Android de pe Pixel.
Ca niciodată nu am simțit Androidul Google mai competent și mai bun ca acum, în perioada de test de pe Google Pixel 11 Pro. Trei săptămâni de teste fără vreo eroare, fără vreo agățare serioasă, nimic.
Nu, nu i se spune „Pixel Glow” din păcate – o denumire mult mai potrivită după părerea mea, și nici nu are însemnătatea pe care toți fanii și-au imaginat-o. Google i-a spus HiLight și este una din cele mai inutile chestii pe care gigantul american le-a pus vreodată pe telefoanele sale. Ar avea, totuși, ceva potențial, dar la momentul când testez telefonul, lucrurile nu stau convingător…
Vorbesc despre faptul că în loc de un modul de bliț tradițional, pe spatele Pixel 11 Pro Google a pus un modul special de led-uri care poate produce și efecte RGB, multicolore, ceva similar cu led-ul de notificări pe care odinioară multe telefoane Android le aveau.
Doar că utilitatea sa este extrem de limitată. Nu se activează decât dacă telefonul este cu fața în jos (ceea ce la mine și, intuiesc eu, la multă lume nu prea se întâmplă) și nu pornește decât în două instanțe – dacă te sună cineva dintre contactele tale favorite pe apel sau pe Whatsapp și i-ai desemnat o culoare (doar cinci la dispoziție) sau dacă vorbești cu Gemini. Atât…
Aș fi văzut util un astfel de giumbușluc dacă Google te lăsa să poți desemna culori (mai mult de cinci) și altor aplicații sau categorii de notificări. Și mai ales dacă se putea să ți le afișeze și când nu ai telefonul musai cu fața în jos.
Partea bună e că, teoretic, nu e un lucru greu de făcut și un update rapid în viitor ar putea permite noi variațiuni și opțiuni de personalizare. Până atunci, însă, e doar un truc aproape inutil.
Ah, să nu uit: pentru această funcție specială integrată în bliț, Google a fost nevoit să sacrifice luminozitatea maximă a flash-ului când e folosit ca lanternă. Aplauze!
Ca în fiecare an Google plusează maxim pe telefoanele sale Pixel pe partea de Inteligență Artificială (AI) și vine cu tot felul de funcții și opțiuni atrăgătoare, unele chiar folositoare, altele mai puțin. Și multe dintre ele lipsă complet pentru noi toți din România, UE etc.
Dar să vorbim întâi de ce regăsim util, și nu doar de acum de pe seria Pixel 11, ci în general în acest ecosistem software+AI gândit de Google: un ecran Always On cu un widget At a Glance foarte util, cu multe informații care-ți sunt prezentate subtil, cum ar fi notificări de calendar, direcții de navigație sau transport în comun, scoruri live de la meciuri sau avertizări meteo, Always Listening care îți identifică mereu melodiile care cântă în jurul tău, opțiunea de Call Recording care-ți înregistrează perfect legal apelurile sau un Reportofon inteligent care încarcă rapid în cloud și-ți oferă un transcript aproape perfect în engleză. Ce mult mi-aș dori să fie disponibilă și limba română.
Aici, la utilitate, aș sublinia – deși nu ține direct de AI – funcția absolut fantastică care-ți afișează harta de navigație de pe Google Maps direct pe ecranul blocat al telefonului, în format alb negru și cu refresh minim, încât să conserve la maxim bateria. Fantastic truc! Bravo, Google!
Apoi avem Video Boost (care procesează extern videourile încărcate în cloud și le sporește calitatea și stabilizarea, foarte util mai ales pe clipurile de noapte), Add Me în poze (în care „fotograful” poate fi inserat într-o poză de grup ulterior dacă și lui i s-a făcut o fotografie în același cadru), Best Take (care dintr-o serie de poze asemănătoare îți permite să alegi cele mai „bune” fețe ale oamenilor și să le modifici individual în același cadru) și, mai ales, Unblur (care îți permite să refocalizezi și să salvezi aproape orice poză mișcată pe care o ai, făcută cu telefonul tău sau care e în galeria Google Photos, salvată de oricând…).
Funcția Circle to Search e din ce în ce mai bună și una dintre cele mai utile pe care o regăsesc acum pe un telefon mobil. Practic cauți direct orice încercuiești de pe ecranul pe care îl vizionezi. Nu mai e doar ceva specific Pixel, dar în acest an pe Pixel 11 Pro Google îți permite să încercuiești direct de pe ecranul pornit al camerei foto – adică poți să îndrepți telefonul spre ceva anume despre care vrei să cauți detalii, dar nu mai e nevoie să faci poza și să-ți aglomerezi galeria cu imagini inutile.
Și peste toate tronează Gemini, care e din ce în ce mai bun, mai rapid și precis și cu care poți fără probleme să poți conversații lungi precum ai sta la telefon cu cineva. Deseori m-am regăsit folosind Android Auto și discutând cu Gemini în mașină pe diverse subiecte în timp ce stăteam în trafic… în limba română.
Pentru seria Pixel 11 Pro însă trebuie să menționez ceva în mod special, poate funcția care m-a surprins cel mai tare, am folosit-o foarte des și care cred că poate fi unul din punctele forte pentru care cineva să-și dorească musai acest telefon: Rambler.
Rambler este un modul de dictare, integrat direct în tastatura Gboard, care transcrie ceea ce-i spui prin viu glas, dar care apelează la un modul AI care funcționează și offline, doar pe dispozitiv și este EXCELENT în a descifra dialogul. Și nu vorbesc de limba engleză, nu – vorbesc de limba română, cea care adeseori lipsește din atât de multe funcții anunțate de giganții lumii.
Ah, și cât de bine o recunoaște și o transcrie, aproape fără cusur. Nu doar că înțelege cuvintele, ci înțelege sensul celor spuse și „curăță” limbajul de ăăă-uri și îîî-uri și bâlbâieli sau fragmente din mijlocul frazei în care te răzgândești și o iei de la capăt.
E ceva ce pe care aș putea să stau să descriu o zi întreagă în scris – până când cineva nu testează și „vede” în persoană cum e, e greu de explicat cât de impresionant este.
Sursa https://www.hotnews.ro
