Thassos este insula grecească pe care românii o cunosc cel mai bine. Sau cred că o cunosc. Dincolo de plaje, sate, taverne, insula are și legende care circulă din familie în familie și povești cu fantome pe care bătrânii le spun seara la un pahar de tsipouro. Cartea „St’hii și Fantome din Thassos și alte povestiri” a strâns toate aceste povești. „Aproape fiecare localnic are de povestit cel puțin o întâmplare supranaturală”, spune pentru publicul HotNews Evanthía Alatá, coordonatoarea grupului care a scris cartea.
Cartea „St’hii și Fantome din Thassos și alte povestiri”, apărută din inițiativa Grupului de Scriere Creativă din Thassos, nu este o carte despre fantome în sensul spectaculos al cuvântului și nici o culegere de folclor în sens academic. Ci o încercare de a păstra vie memoria unei insule prin poveștile ei, spun autorii.
Pentru cititorul român, care vine în Thassos ca turist, cartea l-ar putea face să privească insula cu alți ochi.
Grupul este coordonat de Evanthía Alatá, născută în Xanthi, absolventă a Facultății de Filologie a Universității Kapodistriene din Atena și deținătoare a două masterate, în Scriere Creativă și Educația Adulților. Astăzi trăiește pe insula Thassos, în Limenária. Alături de ea semnează volumul Olga Grozovskaya, Vasíleios Dóxas, Kalliópi Oikonomídi-Leontaráki și Laskarína Diakoumí – autori cu profesii și biografii foarte diferite, dar legați de aceeași insulă și de aceeași dorință de a salva din uitare un patrimoniu care există mai ales în memoria oamenilor.
Evanthía Alatá a povestit pentru HotNews despre această carte și despre felul în care literatura poate deveni un alt fel de hartă a unui loc, una pe care nu o găsești la centrele de informare turistică, dar care te face să înțelegi mai bine unde ai ajuns. Răspunsurile au fost oferite în limba greacă și traduse în limba română de Luminița Kotsopoulou, traducătoarea ediției românești a volumului „St’hii și Fantome din Thassos și alte povestiri”.
– HotNews: Cartea „St’hii și Fantome din Thassos și alte povestiri” explorează o latură a insulei pe care cei mai mulți vizitatori nu ajung niciodată să o vadă. Cum s-a născut ideea acestui volum?
– Evanthía Alatá: În calitate de absolventă a Programului de Masterat „Scriere Creativă” al Universității Macedoniei de Vest din Florina, am fost invitată de Asociația Culturală Limenária să predau cursuri de scriere creativă. Cursurile au debutat la începutul anului 2024 și, pe parcursul lor, s-a născut ideea de a consemna și de a transpune literar povestirile despre St’hiile din Thassos.
Volumul nostru, „St’hii și Fantome din Thassos și alte povestiri” a fost publicat pentru prima dată în vara anului 2025. În 2026 a apărut ediția revizuită care, pe lângă textele literare cuprinde și câte o introducere la fiecare povestire, cu informații despre evenimentele istorice reale aflate în spatele unora dintre povestirile noastre. Pentru noi, consemnarea acestor povestiri reprezintă datoria noastră față de strămoși și un crâmpei din moștenirea literară pe care o transmitem noilor generații.
– Pentru cititorii care nu au mai auzit niciodată acest termen, cine sau ce sunt „St’hii”?
– În multe regiuni ale Greciei întâlnim relatări despre stafii, fantome și alte entități supranaturale. În Thassos însă, prezența St’hiilor este deosebit de puternică, atât din cauza numărului mare de povestiri existente în toate localitățile insulei, cât și datorită importanței pe care localnicii le-o acordă. Dar unele povestiri din Thassos sunt diferite de cele din spațiul elen, datorită unicității locurilor specifice insulei, istoriei locale și mentalităților noastre.
În relatări, St’hiile pot lua forme foarte diferite. Pot fi fantomele unor oameni care și-au pierdut viața într-un mod straniu sau violent, precum Ianniós din povestirea scrisă de Kalliopi Oikonomidi-Leontaraki.
Acesta era un tânăr care a fost strivit de o stâncă în munți, în timp ce aduna ocru. O asemenea prezență se poate înfățișa și sub forma unui animal, precum câinele negru din povestirea Olgăi Grozovskaya. Poate fi, de asemenea, un spirit, o creatură umanoidă ciudată, un porc sau un alt animal.
Poate fi chiar și un om deghizat într-o ființă înspăimântătoare, cu scopul de a fura bunurile copiilor și de a-i speria pe locuitorii satului. În unele cazuri, o St’hie nu ia o anumită formă, ci reprezintă mai degrabă o senzație, o idee sau o prezență invizibilă.
– Cum ați adunat povestirile incluse în carte? I-ați intervievat pe locuitorii mai vârstnici, ați consultat surse istorice sau v-ați bazat în principal pe tradiția orală?
– Povestirile au avut mai multe izvoare de inspirație. Cu unele dintre aceste întâmplări am crescut fiecare în familiile noastre, sau le-am aflat ulterior de la rude. Apoi, am găsit localnici în vârstă, dar și tineri care ne-au povestit unele dintre întâmplările consemnate, iar acelor persoane cunoscătoare, care în prezent nu mai locuiesc în insula Thassos, le-am luat interviuri online.
Chiar și astăzi dimineață a venit la mine o persoană care mi-a povestit astfel de întâmplări și le-am notat în carnețelul meu pentru a le prezenta în următorul nostru volum.
În Thassos, povestirile despre St’hii se pierd în negura timpului. Timp de secole, ele au fost transmise pe cale orală, din generație în generație. Aproape fiecare localnic are de povestit cel puțin o asemenea întâmplare. În trecut, când nu existau televizoare sau alte mijloace de divertisment, oamenii se adunau seara la gura sobei. Cei mai în vârstă le spuneau celor tineri povestiri despre St’hii, iar această formă de transmitere făcea parte din viața de zi cu zi.
Aceste povestiri nu aveau doar un rol de divertisment. Adesea erau folosite ca mijloc de educație, dar și ca modalitate de protejare a copiilor: părinții îi speriau pentru ca aceștia să nu se îndepărteze de casă, să nu iasă noaptea sau să nu meargă singuri în locuri periculoase. În mod asemănător, ele funcționau și ca un „instrument” de control social asupra adolescentelor, pentru ca acestea să nu plece de acasă la întâlniri secrete.
Noi, în calitate de Grup de Scriere Creativă, am preluat relatările părinților și bunicilor noștri sau ale locuitorilor insulei și le-am transpus literar, creând povestiri complete. Din păcate, multe povestiri din vechime s-au pierdut, nefiind niciodată consemnate. În unele cazuri, s-a păstrat doar amintirea unei prezențe supranaturale care ar fi locuit într-un loc straniu sau izolat, fără să se mai fi păstrat și povestea care o însoțea.
Scopul nostru principal a fost să contribuim la salvarea acestei tradiții populare orale și să o transmitem într-un mod literar generațiilor viitoare.
– Există locuri în Thassos despre care localnicii cred cu adevărat, chiar și astăzi, că sunt bântuite sau misterioase?
– Localnicii continuă să creadă în St’hii. Chiar și astăzi poți auzi pe câte cineva spunând că, într-un anumit loc a văzut o prezență supranaturală despre care tradiția locală afirmă că s-ar afla acolo. Prin urmare, pentru mulți locuitori, St’hiile nu reprezintă doar povestiri ale unui trecut îndepărtat, ci rămân o parte a tradiției populare vii și a relatărilor cotidiene ale locului.
– Dacă cineva ar călători prin Thassos urmând povestirile din cartea dumneavoastră, care ar fi primele trei locuri pe care le-ați recomanda să le viziteze?
– Există anumite locuri ale insulei pe care le iubesc în mod deosebit. În primul rând, aș recomanda zona Minelor din Limenaria și plaja cu același nume (Metalleía), precum și cealaltă plajă ascunsă unde, potrivit propriei mele povestiri, se află o prezență supranaturală.
Apoi, nu aș putea să nu menționez Biserica „Sfântul Dimitrie” din Kallirachi și legenda miraculoasă care o înconjoară. A treia mea alegere ar fi cascada de la locul numit Apostoli, loc de o frumusețe naturală deosebită având o aură plină de mister. Atât biserica, cât și cascada sunt menționate în două dintre povestirile incluse în cartea noastră.
– Dincolo de elementul supranatural, ce dezvăluie aceste legende despre istoria, tradițiile și viața de zi cu zi a locuitorilor din Thassos?
– Aceste povestiri dezvăluie, înainte de toate, profunda înclinație către narațiune a locuitorilor din Thassos și nevoia lor de a-și împărtăși cele știute de fiecare.
În timpul iernilor de odinioară, care păreau atât de lungi pe insulele Greciei, oamenii se adunau seara în jurul sobei. Aceste condiții favorizau nașterea și răspândirea povestirilor, atât pentru divertismentul locuitorilor, cât și pentru protejarea celor mai tineri de pericole și de locuri riscante.
În povestirile noastre am adăugat și elemente istorice reale din Thassos, care am considerat că i-ar putea interesa pe cititori. Printre acestea se numără funcționarea minelor de ocru de pe insulă, dar și descoperirea, în munții din Thassos, a epavei unui avion din perioada Primului Război Mondial.
Sursa https://www.hotnews.ro
