Bărbatul a trecut și printr-o perioadă dificilă de depresie. În martie, anul acesta, și-a pierdut locuința în care stătea cu chirie, în urma unui conflict cu proprietarul.
Potrivit poveștii relatate de Iulia Prisacariu, bărbatul avea grijă de două pisici pe care le luase pentru a le spăla și hrăni. După ce proprietarul a aflat, situația dintre cei doi s-a înrăutățit, iar bărbatul a ajuns să plece din locuință.
De atunci, nu și-a mai găsit un loc în care să poată sta.
A ajuns să doarmă pe stradă.
Poate cel mai dureros moment din poveste este cel în care omul vorbește despre boală.
A ajuns la spital, unde spune că a fost ținut o zi, însă a plecat cu sentimentul că problemele sale nu au fost luate în serios.
Nu spune că vrea bani. Nu spune că vrea mâncare.
Spune că vrea să fie tratat.
„Nu vreau să mor. Vreau doar să mă fac bine”, le-ar fi spus bărbatul, cu lacrimi în ochi.
Durerea și disperarea au ajuns, potrivit mărturiei sale, atât de departe încât la un moment dat și-a scos singur un dinte, pentru că nu mai putea suporta.
Femeia povestește și că bărbatul a recunoscut că uneori ajunge să consume alcool din cauza durerilor. Nu pentru că și-ar dori viața pe care o duce acum, ci pentru că spune că nu mai știe cum să suporte ceea ce i se întâmplă.
Nu a vrut să spună exact unde doarme.
Motivul este unul care te lasă fără cuvinte: nu vrea să fie văzut de oameni în locul în care își petrece nopțile.
A spus că doarme în „boscheți”, iar noaptea ajunge să aibă șobolanii lângă el.
Iulia Prisacariu spune că s-au întâlnit cu el în zona Profi Maternitate.
În tot acest tablou, poate cel mai tulburător detaliu este cel pe care îl scoate în evidență femeia în postarea sa.
Bărbatul nu le-a cerut bani.
Nu le-a cerut mâncare.
Nu le-a cerut haine.
Singurul lucru pe care l-a cerut a fost să se roage pentru el.
„Povestea lui merită ascultată și ajutat cu orice se poate”, este mesajul Iuliei Prisacariu.
Acum, femeia încearcă să găsească pentru el un loc unde să poată dormi, o formă de sprijin medical, un centru, o asociație sau orice om ori instituție care i-ar putea oferi o mână de ajutor.
Pentru un om care a muncit 16 ani în mină, care a avut o casă și o viață normală, strada a devenit acum locul în care își duce zilele.
Și, în ciuda tuturor lucrurilor care i s-au întâmplat, încă spune că nu vrea să moară.
Vrea doar să se facă bine.
Iar uneori, înainte de orice altceva, un om aflat într-o asemenea situație are nevoie ca cineva să-l vadă, să-l asculte și să nu treacă mai departe.
Postarea Iuliei Prisacariu poate fi, poate, începutul unei mâini întinse către el.
Dacă cineva îl recunoaște sau poate oferi un sprijin real – un loc sigur unde să stea, ajutor medical ori îndrumare către un serviciu social – apelul este ca acesta să fie ajutat.
Iar dacă nu se poate face altceva, spune Iulia Prisacariu, măcar să ne rugăm pentru el.
