Deficite ascunse, întâlniri discrete în bucătării de hotel și certuri interminabile. Din culisele salvării Greciei de la faliment, povestite de Angela Merkel

Joi, 11 februarie 2010, Herman Van Rompuy invitase liderii la o reuniune specială a Consiliului European la Bruxelles. Cu o zi înainte, Nicolas Sarkozy o sunase pe Angela Merkel la 12:30, povestește fostul cancelar german…

 

Joi, 11 februarie 2010, Herman Van Rompuy invitase liderii la o reuniune specială a Consiliului European la Bruxelles. Cu o zi înainte, Nicolas Sarkozy o sunase pe Angela Merkel la 12:30, povestește fostul cancelar german în memoriile sale; era îngrijorat de situația financiară a Greciei și considera că, înainte de întâlnirea oficială de a doua zi, un grup discret să discute cu Jean-Claude Trichet, președintele Băncii Centrale Europene (BCE).

La scurt timp după preluarea mandatului, în octombrie 2009, noul guvern al prim-ministrului Giorgos Papandreou efectuase o analiză financiară și anunțase public că deficitul bugetar al Greciei nu era de 3,7% din PIB, așa cum spuneau în primăvara aceea, ci de 12,7%. La sfârșitul anului 2009, Papandreou i-a cerut ajutorul directorului general al Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss-Kahn.

Papandreou l-au abordat pe Dominique Strauss-Kahn, pe atunci directorul FMI, în timpul Forumului Economic Mondial de la Davos din ianuarie 2010. Întâlniți cu mare discreție într-o bucătărie pentru a nu atrage atenția excesivă, cei doi au avut o discuție despre câți bani aveau grecii nevoie. Șeful FMI i-a spus premierului grec că nu este responsabil, deoarece Grecia face parte dintr-o uniune monetară și l-a sfătuit să se adreseze Comisiei Europene.

„În convorbirea noastră telefonică, i-am spus lui Sarkozy că nu văd ce am putea face pentru Grecia a doua zi. Pentru mine, o întâlnire fără un obiectiv clar era contraproductivă, dar Sarkozy a insistat”, arată Merkel în memoriile sale.

În acea după-amiază, ea l-a sunat pe Papandreou, care i-a spus cancelarului că situația țării sale e tensionată, „dar nu mi-a dat impresia că vede o nevoie urgentă de acțiune”, își amintește Merkel.

A doua zi dimineață, cancelarul a zburat la Bruxelles, unde s-a văzut cu Van Rompuy, Barroso, Papandreou, Sarkozy și Trichet. S-au așezat în fotolii și li s-a servit fiecăruia câte un espresso belgian și un pahar cu apă.

Președintele BCE a vorbit primul și a explicat că Grecia nu va mai putea obține în curând finanțare din piață. Trichet a încheiat spunând: „Grecia trebuie ajutată acum, altfel nu există nicio garanție că va putea în continuare să împrumute bani de pe piață până în primăvară”.

Nu mi-a fost clar în ce ar trebui să constea acest ajutor, dar Sarkozy continua să susțină că Grecia trebuie ajutată!

Merkel a întrebat: „În ce ar trebui să constea acest ajutor?”, iar  Trichet a răspuns: „Grecia are nevoie de bani”.

În sfârșit ajunsesem la miezul problemei, își amintește cancelarul german. Grecia avea nevoie de bani. Una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea Germaniei la Uniunea Monetară Europeană a fost cerința ca fiecare guvern să își asume responsabilitatea pentru rambursarea propriilor datorii. Toți cei din încăpere cunoșteau situația juridică, dar nimănui nu părea să-i pese, spune Merkel.


Citește mai mult pe Hotnews.ro

Sursa https://www.hotnews.ro

Abonament BT Pătrat Mov

Abonează-te, citește Botosaneanul.ro fără reclamă și comentează cât vrei

Autentificare