Experții avertizează: motivele acoperirii vaccinale scăzute din România, mai ales pentru ROR (rubeolă, rujeolă, oreion), depășesc dezbaterea pro/contra vaccin.
Timp de luni, s-a încercat înțelegerea temerilor și contextelor care determină ezitările părinților privind vaccinarea, căutând soluții de la specialiști pentru această problemă de sănătate publică.
HotNews începe o serie de articole despre vaccinare, un subiect controversat.
Discuția despre vaccinarea copiilor este adesea simplificată, împărțind oamenii în „pro” și „contra”.
Cei care nu vaccinează sunt etichetați, dar Diana Tăut (UBB Cluj-Napoca) avertizează că etichetele radicalizează și nu ajută la dialog sau soluții.
Majoritatea părinților cred că iau decizii bune pentru copiii lor, dar diferă percepția asupra a ceea ce este mai bine.
Dr. Caroline Clarinval (OMS) spunea că în spatele fiecărui copil nevaccinat se află o poveste de distanță, îndoială și alienare.
În 2024, România a înregistrat 22 din cele 23 de decese cauzate de rujeolă în UE, conform unui raport al Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor.
În același an, România a avut cea mai mare incidență a rujeolei din UE, cu o creștere de șapte ori față de anul anterior.
Rata de vaccinare a fost scăzută: 81% (prima doză, 18 luni) și 69% (doza a doua, 5 ani), conform raportărilor INSP pentru 2024.
Datele variază în funcție de sursă și metodologie.
Un comunicat Salvați Copiii avertizează asupra celei mai grave crize de vaccinare din ultimele decenii, citând un procent de vaccinare de 47% (copii de 1 an, iulie 2024).
Vârsta de 18 luni este considerată optimă pentru evaluarea imunizării ROR, deoarece la 12 luni vaccinarea poate fi amânată din diverse motive.
România ocupă un loc codaș în UE la vaccinarea ROR.
Există diferențe semnificative între județe: de la 92% acoperire în Ilfov (2024, prima doză ROR, 18 luni) la 63% în Suceava.
Dr. Silvia Gatscher (OMS România) a observat că prezentarea imaginilor cu complicații severe ale bolilor poate crea un efect de respingere în rândul părinților.
În 2025, OMS și INSP au realizat un studiu despre vaccinare în Timiș, Brașov și Covasna, unde o astfel de abordare nu a avut succes.
Strategia de a crea o frică mai mare de boală nu este întotdeauna eficientă.
Diana Tăut (UBB) spune că inducerea fricii este comună, dar răspunsul la frică variază în funcție de educație, emoții și încredere.
Elena, o mamă de 33 de ani, nu mai are încredere în sistemul medical și nu și-a mai dus copilul la control de la patru luni.
Medicul de familie nu a insistat, ci i-a cerut doar să semneze refuzul vaccinării, ceea ce Elena a interpretat ca nepăsare.
Unii medici de familie încearcă să mențină dialogul, dar alții consideră că efortul este inutil.
O experiență negativă anterioară, când a fost suspectată greșit de leucemie, a contribuit la neîncrederea Elenei.
Alte evenimente, inclusiv probleme medicale ale tatălui și decesul unei rude, au alimentat această neîncredere.
Elena își dorește mai multă empatie și explicații clare din partea medicilor.
Credința a devenit un refugiu pentru Elena, influențând deciziile legate de sănătate.
Elena nu se consideră „antivaccinistă”, dar preferă să aibă încredere în Dumnezeu decât în medici.
Reprezentanții Patriarhiei Române au refuzat să comenteze subiectul reticenței față de vaccinare.
Claudia, o altă mamă, se consideră „super pro-vaccinare”, dar a avut o reacție adversă la vaccinul BCG al copilului.
Copilul a dezvoltat un ganglion, diagnosticat ca BCG-ită.
Ulterior, copilul a refuzat hrana după vaccinul Rotarix, ceea ce a determinat amânarea vaccinului ROR.
Sursa https://www.hotnews.ro
