Trăim vremuri în care presa tradițională se bucură de o încredere tot mai redusă din partea cititorilor, a căror atenție a fost fragmentată, mai ales de rețelele de socializare. Platforme devenite, adesea, un teren fertil pentru conspiraționiști, unde informațiile propagate sunt greu de verificat și, de multe ori, departe de adevăr.
Participam zilele trecute la un protest organizat „spontan” de cei de la AUR și am auzit numeroase mesaje preluate de pe TikTok sau Facebook, rostite cu unicul scop de a manipula masele. De a învrăjbi. Pentru că un popor fragmentat în „noi” și „ei” este mai ușor de controlat.
Am auzit despre „copiii ucrainenilor” ocrotiți de Bolojan și despre un război care, deși se află la granița noastră, nu ar trebui să fie și grija noastră. Serios? Câți dintre dumneavoastră întâlniți, zi de zi, copii ucraineni prin satele botoșănene? Sau chiar prin oraș?
Au existat refugiați ucraineni în județul nostru în urmă cu patru ani, la începutul războiului din țara vecină. Însă cei mai mulți au tranzitat zona. Suntem, poate, prea săraci pentru a fi fost o destinație finală.
Și totuși, la protestul din Botoșani, organizat teoretic împotriva majorării taxelor și impozitelor locale, aceasta părea a fi una dintre principalele frustrări. În fața Direcției de Taxe și Impozite protestau oameni veniți din sate, în condițiile în care mulți dintre ei nici măcar nu se interesaseră concret cu cât le-au crescut obligațiile fiscale.
Încercăm, pe cât posibil, ca în articolele publicate în Botoșăneanul să fim obiectivi, echilibrați și să furnizăm informații verificate din mai multe surse. Cu alte cuvinte, informații reale.
Nu scriem la comandă și nu suntem obedienți politicienilor.
Da, politicienii – cei care conduc această țară într-un sistem piramidal – ale căror decizii ne afectează pe toți, inclusiv pe noi, jurnaliștii care continuăm să producem conținut propriu și original.
Aceiași politicieni care consolidează în funcții de conducere persoane agreate politic, nu selectate prin prisma competențelor profesionale. Meritocrația nu mai pare a fi o valoare prioritară, iar funcțiile-cheie ajung, frecvent, la oameni apropiați de partid.
Iar când apare primul articol critic, reacția vine sub forma presiunilor: amenințări cu procese, invocarea „daunelor delictuale”, încercări de intimidare. Directori care confundă funcția publică cu un scut personal și care uită că menirea lor este să corecteze disfuncționalitățile, nu să reducă la tăcere vocile critice.
În urmă cu câțiva ani existau încă pârghii prin care puteai semnala public accesul discutabil în funcții plătite din bani publici al unor persoane apropiate de politicieni.
Au existat cazuri și la Botoșani în care tentativele de angajare au fost abandonate după ce a devenit evident că respectivele persoane nu aveau experiența necesară, ci doar „relațiile potrivite”.
Astăzi, controlul public este din ce în ce mai limitat. Sub pretextul protecției datelor, concursurile din instituțiile publice au devenit opace. Numele candidaților sunt înlocuite cu coduri. Convenabil pentru unii. Mai puțin pentru plătitorii de taxe.
Nici declarațiile de avere nu mai sunt la fel de accesibile sau de transparente. Și asta într-o perioadă în care se proclamă accesul liber la informație.
Îmi amintesc un caz de la Botoșani: un tânăr numit director într-o instituție publică, cu sprijin politic. În prima declarație de avere figura un credit consistent. Un an mai târziu, creditul dispăruse, deși veniturile declarate nu ar fi permis stingerea datoriei. Întrebarea rămâne: de unde diferența?
Astfel de situații devin din ce în ce mai dificil de urmărit, atât pentru jurnaliști, cât și pentru cetățeni. În timp ce aceste mecanisme se consolidează, nemulțumirile publice se îndreaptă adesea către teme periferice.
Observăm o diminuare a reacției publice la derapajele politice. Mulți par să fi acceptat ideea că „așa merg lucrurile” și că nimic nu se mai schimbă.
Platformele cu conținut facil devin refugii din fața realităților inconfortabile. Iar noi, jurnaliștii, nu mai concurăm doar cu alte site-uri, ci cu o veritabilă oboseală civică.
Cu toate acestea, rămânem aici.
Zi de zi.
Pentru a relata ceea ce contează în viața comunității botoșănene.
Le mulțumim celor care ne citesc constant și îi invităm pe ceilalți să ne redescopere. Iar dacă există teme pe care considerați că ar trebui să le abordăm, așteptăm sugestiile dumneavoastră.
Presa locală nu poate exista fără comunitate.
