Sâmbătă, 14 februarie, în toate bisericile vor fi oficiate Sfânta Liturghie și slujba parastasului pentru pomenirea celor adormiți. Cu doar o săptămână înainte de Postul Mare, a fost rânduită o zi de pomenire generală a celor morți, cunoscută sub numele de Sâmbăta Morților sau Moșii de iarnă.
De-a lungul timpului, mulți oameni au trecut la cele veșnice în împrejurări tragice sau departe de casă, iar unii dintre ei nu au avut parte de slujbele rânduite și de pomenirea cuvenită.
Din dragoste față de oameni și urmând învățătura Sfinților Apostoli, Sfinții Părinți au rânduit ca Biserica să facă o pomenire generală pentru toți cei adormiți, în care să fie cuprinși și cei care, din diferite motive, nu au avut parte, la vremea mutării lor la Domnul, de slujbele bisericești.
În cursul anului bisericesc, trei sâmbete sunt zile de pomenire generală a celor adormiți sau „Sâmbete ale morţilor”: sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, Sâmbăta Rusaliilor și prima sâmbătă din luna noiembrie.
Pomenirile și rugăciunile pentru cei adormiți reprezintă o mărturie a iubirii față de semeni, pentru că toți suntem uniți în Hristos, iar harul Său este începutul mântuirii noastre.
„Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru cei trecuţi la cele veşnice este pomenirea lor la Sfânta Liturghie. Fiind pomeniţi la Proscomidie, scoţându-se o miridă pentru fiecare, apoi la ectenia specială, de dinaintea Heruvicului, sufletele lor dobândesc mare mângâiere”, a trasmis Părintele Silviu Tudose, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, pentru Basilica.ro.
„După credinţa noastră, mărturisim că cei morţi participă împreună cu noi, în mod nevăzut, la Sfânta Liturghie. Prin primirea nemuritoarelor Daruri, îi ajutăm şi pe ei să primească nemurirea în Împărăţia cerurilor. Toate celelalte, parastasele, milosteniile sau lucrurile împărţite, nu fac altceva decât să însoţească această pomenire”.
Pomelnicul reprezintă lista cu numele celor vii și ale celor adormiți, care sunt pomeniți de preot la slujbele și rugăciunile Bisericii. Pe pomelnic se trec doar numele de botez, fără a fi adăugate alte cereri, iar în cazul clericilor, numele este însoțit de treapta preoțească. Numele sunt trecute în două coloane distincte, una pentru cei vii și alta pentru cei adormiți.
Potrivit învățăturii Sfântului Cleopa de la Sihăstria, ordinea înscrierii numelor pe pomelnic este următoarea: mai întâi preotul care ne-a botezat, apoi duhovnicul, nașii de botez și de cununie, soțul sau soția, părinții, copiii și celelalte rude.
Pomelnicul se aduce la Sfânta Liturghie atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți. La slujba Sfântului Maslu sau la acatiste sunt pomeniți doar cei vii, iar pomelnicele pentru cei adormiți se dau în mod special la slujba parastasului.
Coliva își are originea într-o minune atribuită Sfântului Teodor Tiron, petrecută în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361–363). Acesta i-a poruncit guvernatorului Constantinopolului ca, în prima săptămână a Postului Mare, toate alimentele din piețe să fie stropite cu sângele jertfelor aduse idolilor, încercând astfel să-i determine pe creștini să întrerupă postul.
Sfântul Teodor Tiron i s-a arătat în vis arhiepiscopului Eudoxie și l-a îndemnat să-i prevină pe credincioși să nu cumpere nimic din piață, ci să se hrănească cu grâu fiert îndulcit cu miere. În amintirea acestei minuni, Biserica a păstrat tradiția pregătirii colivei.
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este pomenit în calendarul ortodox în data de 17 februarie, ziua martiriului său, dar este sărbătorit și în prima sâmbătă a Postului Mare (Sâmbăta Sfântului Teodor), care marchează minunea de la Constantinopol.
Coliva se face de regulă din grâu amestecat cu zahăr sau miere și simbolizează trupul celui adormit. Grâul este dat exemplu de Mântuitorul Hristos şi Sfântul Apostol Pavel ca simbol al învierii celor adormiți.
