Un mesaj în memoria Corinei Matraș, tânăra moartă în accident alături de fiica sa, a fost transmis pe rețelele de socializare.
Preoteasa Anamaria Macuc a publicat un mesaj pentru Corina și toate persoanele abandonate în centrele sociale.
Redăm mai jos integral mesajul transmis, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
De ce adulții care provin din orfelinate și centre sociale sunt condamnați chiar și după moarte?
De ce ajung să decidă pentru ei tocmai cei care i-au abandonat de mici, cei care nu le-au oferit nicio fărâmă de dragoste în timpul vieții?
De ce acești oameni, care au suferit întreaga viață din cauza abandonului și a lipsei afecțiunii părintești, fiind nevoiți să crească și să trăiască printre străini, sunt pedepsiți de statul român și după moarte?
De ce legea obligă să vină la morgă, pentru „recunoaștere”, "părinți" care nici măcar nu știu cum arată copiii lor, care nu i-au cunoscut niciodată cu adevărat și nu au fost lângă ei atunci când au avut nevoie?
De ce unii copiii abandonați, ajunși adulți, sunt obligați să aștepte zile întregi în frigiderele reci ale morgilor până când autoritățile caută prin lume membri ai familiei biologice care nu i-au căutat cât timp au fost în viață?
De ce aceia care i-au iubit, i-au ocrotit și le-au fost alături trebuie să „îngenuncheze”, să implore și să facă promisiuni unor familii biologice absente, doar pentru a primi dreptul de a constata un deces și de a organiza o înmormântare creștinească?
De ce trebuie să dăm zeci de telefoane la care nu ni se răspunde sau ni se răspunde foarte greu, insistând ca o tânără creștină să fie înmormântată creștinește, așa cum este rânduiala și așa cum și-ar fi dorit?
De ce acești oameni minunați, care au suferit atât de mult, rămân la mâna celor care nu i-au iubit, ci i-au părăsit?
Ar fi suficient ca familia biologică să fie înștiințată imediat de deces, fără ca scoaterea de la morgă să depindă de semnătura acestora.
De ce nu au niciun cuvânt de spus cei care i-au iubit, i-au prețuit și le-au fost aproape la bine și la greu, în timp ce, deseori, familia biologică rămâne rece și indiferentă la aflarea veștii decesului, dar cooperează repede când apare un interes financiar sau material și dorește să obțină TOATĂ munca de o viață a celor pe care i-au părăsit de mici și care singuri și-au făcut un viitor?
Cele materiale ajung să valoreze mai mult decât viața propriului copil pe care nu l-ai căutat zeci de ani?
Din păcate, am avut mai mulți prieteni decedați, proveniți din orfelinate, iar cei dragi lor s-au lovit mereu de aceleași ziduri birocratice la scoaterea acestora de la morgă.
În acele momente, la durerea pierderii se adaugă o suferință umilitoare, provocată de un sistem care refuză să vadă umanitatea dincolo de proceduri.
Moartea Corinei și a fiicei sale ne-a copleșit pe toți. Singura noastră mângâiere este că au fost înmormântate împreună creștinește și îi mulțumim pentru aceasta tatălui Melissei care imediat cum a aflat despre accident a ajuns cât de repede a putut lângă ele, a venit imediat din Italia în România.
Nădăjduim ca, într-o zi, legea identificării la morgă să se schimbe din respect pentru cei care au trăit cu durerea abandonului.
Să aibă dreptul să îi identifice cei care i-au prețuit, nu cei care i-au părăsit și care, deși sunt înștiințați de deces, ezită, inițial, să facă demersurile legale necesare.
Știu că există explicații birocratice, dar numai cei care au trecut prin această suferință pot înțelege absurdul situației.
Până la schimbarea legii, unii adulți proveniți din centrele de plasament - inclusiv prieteni de-ai Corinei- au început să își întocmească TESTAMENTE în favoarea fraților sau a persoanelor foarte apropiate.
Aceștia au constatat cu durere că, în lipsa unui astfel de document, destinul trupului lor după deces ar depinde de semnătura părinților care i-au abandonat și care nu s-au interesat de soarta lor nici la maturitate. Totodată, acești tineri refuză ca bunurile și întreaga lor muncă, obținute prin efort propriu, să revină legal celor care i-au părăsit și cărora nu le-a păsat de ei.
Vă rog să o pomeniți în rugăciunile voastre pe Corina (26 de ani) – o mamă model care, deși nu a primit afecțiune părintească, i-a oferit fiicei sale o dragoste infinită și a luptat singură pentru a-și construi un viitor.
Veșnica pomenire a Corinei și a tuturor oamenilor minunați ce au crescut departe de familiile lor!
P.S.Doar cei care au trecut prin asta pot înțelege pe deplin durerea celor care pierd un om crescut în centrele sociale și care, după moarte, este din nou „abandonat” în mâinile birocrației.
Birocrația actuală este o durere imensă pentru toți adulții ce provin din orfelinate și pentru toți cei ce au cunoscut-o pe Corina.
