O teamă constantă a părinților este aceea de a nu-și traumatiza copiii, ceea ce îi împiedică să-și asume rolul de ghizi și îi determină să construiască relații de „prietenie” cu aceștia. Această atitudine ascunde frica de a intra și a rămâne în rolul de părinte, o frică ce nu aduce beneficii.
Frecvent, părinții se tem să impună reguli legate de timpul petrecut la ecrane, consumul de dulciuri, banii pentru jucării, rutina și programul de somn. De asemenea, evită să stabilească limite privind interacțiunile dintre copii și alte persoane, de exemplu, nu intervin când copiii vorbesc urât sau deranjează în public.
În cazul adolescenților, dacă limitele nu au fost stabilite din copilărie, devine dificil să fie implementate ulterior. Mă refer la reguli privind responsabilitățile casei, siguranța online și offline, ora de întoarcere acasă și gestionarea timpului, inclusiv limitele legate de ecrane.
Sursa https://www.hotnews.ro
