Una dintre marile frici ale părinților de astăzi este aceea de a nu-și traumatiza copiii. Iar această teamă îi împiedică să-și asume rolul de ghizi și-i împinge spre dorința de a construi relații de „prietenie” cu copiii. În spatele acestei atitudini nu e altceva decât frica mascată de a intra și a rămâne în rolul de părinte. O frică ce nu aduce avantaje nimănui.
Văd frecvent părinți care se tem să impună copiilor reguli legate de timpul petrecut la ecrane, consumul de dulciuri, banii dați pe jucării, rutina și programul de somn. De asemenea, evită impunerea de reguli privind ceea ce e acceptabil sau nu în interacțiuni dintre copii și alte persoane (de exemplu, nu pun limite atunci când copiii vorbesc urât sau deranjează lumea la restaurant).
În ceea ce îi privește pe părinții de adolescenți, dacă limitele nu au fost puse încă din copilărie, devine mult mai dificil ca ele să fie implementate abia acum. Ma refer aici la reguli privind implicarea în responsabilitățile casei, siguranța online și cea offline, ora de întoarcere acasă și modul de gestionare a timpului (inclusiv limite legate de ecrane).
Sursa https://www.hotnews.ro
