Râul Prut, tradus în vremurile vechi ca „râul cu apă furtunoasă”, are 953 km lungime totală şi izvorăşte în apropiere de muntele Hoverla din Carpaţii Păduroşi - Ucraina.
Râul Prut formează granița estică a României pe aproape 740 km, de la intrarea în țară, în zona Oroftiana, până la vărsarea sa în fluviul Dunărea. Dintre aceștia, aproximativ 31 km reprezintă frontieră între România și Ucraina, iar peste 700 km frontieră între România și Republica Moldova.
Privit de la nord la sud, Prutul poate fi înțeles prin trei sectoare distincte.
Primii aproximativ 96 km reprezintă un sector natural, neîndiguit, în care râul își păstrează în mare măsură caracterul firesc. Lunca este largă, iar apele mari se pot revărsa în zonele joase fără a fi constrânse de lucrări de îndiguire. De altfel, și sectorul amonte de Stânca-Costești dispune de o albie majoră generoasă, iar pe malul românesc predomină zonele înalte și luncile largi, care permit inundarea controlată a unor suprafețe fără a afecta obiective importante.
Urmează lacul de acumulare Stânca-Costești, a doua acumulare din țară după Porțile de Fier, cu o lungime de aproximativ 70 km, cea mai importantă amenajare hidrotehnică de pe râul Prut și una dintre cele mai mari din România. Construită și exploatată în comun de România și Republica Moldova, acumularea are un rol esențial în atenuarea viiturilor, alimentarea cu apă, irigații și producerea de energie electrică.
De-a lungul timpului, râul Prut a înregistrat numeroase viituri semnificative, cele mai mari debite fiind înregistrate în anii 1969, 2008 și 2010. În timpul viiturii istorice din iulie 2008, debitul maxim a atins 4.240 m³/s la Rădăuți-Prut și 4.250 m³/s la stația hidrometrică de la acumularea Stânca–Costești.
Rolul acumulării Stânca–Costești în atenuarea undelor de viitură este esențial, deoarece în aval de baraj debitul maxim istoric înregistrat a fost de 1.050 m³/s (31.07.2008), mult inferior debitului afluent.
În aval de Stânca–Costești, debitele maxime istorice au fost înregistrate la următoarele stații hidrometrice: 796 m³/s la Ungheni (08–10.07.2010), 900 m³/s la Prisăcani (09–10.07.2010), 736 m³/s la Drânceni (17–18.07.2010), 722 m³/s la Fălciu (19.07.2010) și 781 m³/s la Oancea (25–26.07.1969).
Aceste valori evidențiază atât amplitudinea viiturilor produse pe râul Prut, cât și contribuția majoră a acumulării Stânca–Costești la reducerea debitelor și la diminuarea riscului de inundații pentru localitățile situate în aval.
În aval de baraj începe cel mai lung sector al Prutului, de aproximativ 576 km. Aici râul primește cei mai importanți afluenți de pe teritoriul României: Bașeu, Jijia, Bohotin, Elan și Chineja. Bahluiul își aduce și el contribuția, prin intermediul Jijiei, în care se varsă înainte de confluența acesteia cu Prutul.
Pe acest sector, râul devine treptat un râu amenajat prin lucrări de îndiguire realizate pentru protecția localităților, terenurilor agricole și infrastructurii.
Deși vorbim adesea despre Prut ca despre un singur râu, realitatea este că el își schimbă caracterul de mai multe ori pe parcursul drumului său: de la sectorul natural din nord, la întinderea impresionantă a acumulării Stânca-Costești și apoi la sectorul amenajat din aval, care însoțește granița României până la întâlnirea cu Dunărea.
Este un râu de frontieră, un râu al marilor viituri, al marilor lucrări hidrotehnice, dar și un râu care leagă comunități, istorii și peisaje de o parte și de alta a graniței, a transmis Apele Române Prut-Bârlad într-o postare pe Facebook.
