Începe școala în curând și elevii vor avea cinci, șase, poate chiar șapte ore de studiu pe zi. Pentru fiecare oră în parte, cărți, caiete speciale, plus penar, eventual bloc de desen, pensule, echipament de sport și, bineînțeles pachețelul cu mâncare. Unde să încapă toate? Chiar dacă cel mai comun mit este acela că greutatea ghiozdanului determină scolioza, un rucsac de școală prea greu implică riscuri asupra sănătății coloanei vertebrale. Ce este mit și ce este adevăr legat de acest subiect și ce trebuie să aibă în vedere părinții atunci când aleg un rucsac bun pentru școala copilului, detaliem mai jos.
Scolioza, susține, dr. Paul Sponseller, chirurg ortoped pediatru și director al Departamentului de Chirurgie ortopedică al Spitalului Johns Hopkins, este o afecțiune comună a coloanei vertebrale prezentă mai ales la adolescenți și preadolescenți. Simplu spus, această boală este o deformare a coloanei vertebrale sub forma literei C sau S. Cauza acestei afecțiuni spinale care apare la copii cu vârste între 10 și 15 ani este, în proporție de 90% idiopatică, adică necunoscută.
În funcție de severitate, scolioza poate fi o curbură ușoară a spatelui care se stabilizează în timp sau poate progresa rapid, în unele cazuri, fiind nevoie de intervenție chirurgicală, atrage atenția dr. Ronald Roiz, chirurg ortoped și specialist în tratarea scoliozei la Loma Linda University Health, SUA.
Semnele comune ale scoliozei la copii includ umeri și șolduri neuniforme, talie inegală, o parte a pelvisului mai înaltă decât cealaltă, cutie toracică ieșită în afară, înclinare vizibilă într-o parte la statul în picioare.
Însă, fiind o afecțiune nedureroasă, ea poate trece neobservată până la un control medical de rutină. „La vârste de 10-12 ani, copiii devin mai rezervați, iar părinții nu mai sunt implicați în activități precum îmbăierea zilnică, prilej cu care ar putea observa o eventuală modificare”, a precizat dr. Roiz.
Deși părinții sunt adesea îngrijorați că postura copilului lor este cauza scoliozei, acest lucru este fals, dă asigurări dr. Roiz: „Aproape fiecare copil are o «postură proastă», dar doar 3% din copii dezvoltă scolioză”. „Știm că postura nu este un declanșator al scoliozei, deoarece suntem mereu în mișcare, schimbând alinierea coloanei vertebrale”, explică medicul chirurg.
Nici ghiozdanele grele nu sunt cauza scoliozei. În opinia dr. Roiz, nici măcar nu sunt un factor de dezvoltare sau de agravare a afecțiunii.
Dr. Ronald Roiz mai spune că, deși activitatea fizică este benefică pentru întărirea spatelui, pentru susținerea coloanei vertebrale și gestionarea simptomelor, ele nu pot inversa scolioza. Doar tratamentele medicale, precum purtarea corsetului sau intervenția chirurgicală poate inversa curbura coloanei vertebrale.
Ca în orice altă boală, și în scolioză diagnosticul precoce este cheia, atrage atenția dr. Paul Sponseller. Iar părinții ar trebui să nu uite asta, este prima recomandare pe care chirurgul o face părinților.
Controalele regulate la medic permit diagnosticarea și gestionarea la timp a oricărei probleme de sănătate, inclusiv a scoliozei: „Dacă scolioza este diagnosticată înainte ca copilul să aibă un puseu de creștere, medicul poate stabili un plan de tratament care să prevină o deformare și mai severă”.
Al doilea lucru important este că majoritatea cazurilor de scolioză nu au o cauză cunoscută. „Părinții tind să se întrebe mereu ce ar fi putut face pentru a preveni scolioza. Însă, în prezent, nu se cunoaște o cauză exactă și nici o metodă de prevenție cunoscută”, a adăugat specialistul.
De asemenea, a completat acesta, foarte des părinții se întreabă dacă postura greșită sau rucsacurile grele de școală sunt cauza scoliozei celui mic. „Deși aceste două lucruri pot fi asociate cu alte afecțiuni ale coloanei vertebrale și ale spatelui, ele nu sunt cauza scoliozei”, a punctat medicul.
O mică parte din pacienți au nevoie de tratament
Scolioza este o boală ereditară, chiar dacă părinții copiilor diagnosticați cu scolioză susțin că nimeni din familie nu are sau nu a avut boala. „În realitate, cineva o are sau a avut-o și a trecut neobservat probabil pentru că era o formă ușoară. Firește că există și cazuri în care copilul este primul din familie care dezvoltă această afecțiune”, spune Sponseller.
Sursa https://www.hotnews.ro