Există un detaliu tehnic pe care Beata Javorcik, economistul șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, îl menționează aproape în treacăt în discuția cu HotNews, dar care spune mai mult despre amploarea crizei energetice decât orice titlu de ziar: va dura între trei și cinci ani pentru a fi readusă în funcțiune infrastructura de gaze naturale distrusă în Qatar. Asta înseamnă efecte în lanț în economie. „Chiar dacă războiul s-ar opri astăzi”, spune economistul șef al BERD, „impactul va persista”.
Nu vorbim despre o criză care se rezolvă când se semnează un armistițiu. Vorbim despre o reconfigurare a pieței energetice europene care va dura cel puțin până la sfârșitul deceniului.
Javorcik, care a discutat cu jurnaliștii HotNews la București în marja conferinței organizate de The Economist, a subliniat un adevăr „scump”: Europa e un continent care absoarbe al doilea șoc energetic major în trei ani – după gazul rusesc oprit în 2022, acum gazul qatarez întrerupt de Strâmtoarea Hormuz. De data aceasta, prețurile gazului natural în Europa sunt de șase ori mai mari decât în Statele Unite. Înainte de războiul din Ucraina, diferența era neglijabilă.
„În 2019-2020, prețurile gazului natural în Europa erau aceleași ca în SUA. După Ucraina, am ajuns la de patru ori mai mari. Acum, sunt de șase ori mai mari”, spune economistul șef al BERD.
„Chiar dacă războiul s-ar opri astăzi, impactul războiului va persista din cauza distrugerii infrastructurii de GNL în Qatar”, spune economistul șef BERD, întrebată de HotNews despre impactul războiului din Iran asupra statelor europene.
Javorcik cartografiază cu precizie felul în care războiul din Iran se propagă în economiile din regiunea BERD. Nu e un șoc simplu, cu o singură sursă. Sunt cinci canale distincte, spune ea, care se alimentează reciproc.
Primul și cel mai vizibil este prețul gazului natural, care erodează competitivitatea industriei europene, în general, și a Germaniei, în particular.
„Dacă există o slăbiciune în economia germană”, spune ea, „asta va contamina regiunea, afectând lanțurile de aprovizionare în sectorul auto.”
România nu exportă doar mașini; exportă componente, software industrial, mobilă, alimente – tot ce cumpără o economie germană sănătoasă.
Al doilea canal este prețul petrolului, cu efectul său clasic: inflație mai mare, creștere mai lentă, presiune pe bugetele guvernamentale deja suprasolicitate.
Al treilea canal: perturbarea lanțurilor de aprovizionare. Aluminiu, sulf, heliu. Industria auto raportează deja penurii de aluminiu, explică oficialul european. „Nu avem o imagine completă încă despre unde vor fi aceste blocaje”, recunoaște Javorcik.
Al patrulea canal – mai puțin discutat, dar potențial sever – este prețul alimentelor. Regiunea Orientului Mijlociu este un mare exportator de uree, materie primă în îngrășămintele azotate. Conflictul a izbucnit în plin sezon de plantare, spune Javorcik. Dacă fermierii reduc îngrășămintele, recoltele scad, prețurile alimentare cresc, inflația se accelerează, detaliază ea.
Iar al cincilea canal vizează în mod direct câteva economii: turismul din Liban și Iordania și remitențele financiare din Africa de Nord, sumele de bani transferate, de obicei, de lucrătorii migranți către familiile lor din țara de origine și care constituie o sursă esențială de venit pentru gospodării și un pilon al economiei.
„În special țările din Africa de Nord au o mulțime de oameni care lucrează în Golf”, spune Javorcik.
„Sunt destul de multe canale”, concluzionează ea.
Sursa https://www.hotnews.ro
