”Războiul a fost greu. Iacă, nu a vrut Dumnezeu să fie un cartuș pentru mine, să mă omoare. Luam un cartuș și gata, am scăpat. Cel mai greu a fost când s-a rupt frontul la Iași. Atunci au luat prizonierii, au strâns, au dat... hărmălaie tot. A rămas pușca mitralieră în șanț, în țărână, ca ultimul gunoi. Pe mine m-au luat rușii și au plecat cu mine. Ne-a strâns la Bălți, era amar de lume, prizonieri strânși. Câtă lume vedeai acolo, te speriai, necazuri mari, dle. Greutăți mari, necazuri mari, tare...”,
Gheorghe Coșereanu, veteran de război, la împlinirea a 100 de ani
