”În fiecare vacanță mergeam la țară, pentru că părinții nu aveau posibilitățile să mă țină în oraș și atunci doar tata lucra și mama era casnică, Dumnezeu să o ierte. Acum povestesc ca și cum încă îi aștept sau trebuie să merg acasă să îi văd... Uite, nu pot spune cu veselie și cu bucurie faptul că... a fost greu să ne țină prin școli și să ne trimită la studii, să ne îmbrace, să ne îngrijească. Singura soluție de a face să fie totul bine... A trebuit să cânt pe la nunți, la petreceri, la hore, la baluri, prin sate, prin comune ca să putem să ne întreținem. Și eu, deja din clasa a 7-a, a 8-a, începusem să-i întrețin eu de acum pe frați”.
Mirel Manea, prim trompetist
”În fiecare vacanță mergeam la țară, pentru că părinții nu aveau posibilitățile să mă țină în oraș și atunci doar tata lucra și mama era casnică, Dumnezeu să o ierte. Acum povestesc ca și cum încă îi aștept sau trebuie să merg acasă să îi văd... Uite, nu pot spune cu veselie și cu bucurie faptul că... a fost greu să ne țină prin școli și să ne trimită la studii, să ne îmbrace, să ne îngrijească. Singura soluție de a face să fie totul bine... A trebuit să cânt pe la nunți, la petreceri, la hore, la baluri, prin sate, prin comune ca să putem să ne întreținem. Și eu, deja din clasa a 7-a, a 8-a, începusem să-i întrețin eu de acum pe frați”.
Mirel Manea, prim trompetist
