Proverbul românesc „Cine are, să-i trăiască, cine, nu, să nu-și dorească” este mai actual ca oricând, mai ales pentru noile generații. Tinerii valorizează cariera, siguranța financiară, bunăstarea, confortul personal și responsabilitățile puține. În acest context, întemeierea unei familii și aducerea pe lume a copiilor par aspirații tot mai îndepărtate. În România, lipsa locuințelor pentru tineri, salariile mici și infrastructura socială deficitară contribuie la această situație. Decizia de a avea copii este personală, însă motivele trebuie să fie corecte, altfel pot apărea situații traumatizante, avertizează psihologii.
Peg Streep, contributor la Psychology Today, a intervievat timp de aproape un deceniu fiice adulte ale unor mame neiubitoare. Ea însăși o astfel de fiică, Streep a observat că, după întrebarea „De ce nu m-a iubit?”, urma adesea „De ce m-a avut?”. O întrebare retorică, dar cu o greutate semnificativă, căreia rareori i se găsește un răspuns.
Motivele pentru care oamenii fac copii sunt complexe. Din antichitate, oamenii au avut copii, inițial din dificultatea de a evita acest lucru. În societățile tribale și agrare, copiii reprezentau forță de muncă și sporeau puterea grupului. Fiii protejau proprietatea, iar fiicele consolidau alianțe și aduceau bani. Chiar și atunci, subliniază autoarea, oamenii aveau copii pentru că îi doreau.
Streep recunoaște că discuția despre a avea sau nu copii o interesează personal: „Cred cu tărie că decizia de a deveni părinte este una importantă care ar trebui luată cu cea mai mare responsabilitate posibilă. Spun asta nu doar din postura de fiică neiubită, care a ascultat sute și sute de mărturii ale unor copii deveniți adulți care nu au fost, în sensul cel mai adevărat, iubiți de mamele sau de tații lor, ci și din postura cuiva care a decis să nu aibă copii, pentru ca, la vârsta de 40 de ani, să-și schimbe decizia”.
Maternitatea a fost cea mai mare realizare a vieții lui Peg Streep, o afirmație importantă pentru o feministă. „Asta nu înseamnă că excelez întotdeauna în rolul de mamă (întrebați-o doar pe fiica mea) sau că nu am făcut greșeli. Am făcut și recunosc că ceea ce am făcut greșit mi-a format copilul la fel de mult sau probabil mai mult, decât lucrurile pe care le-am făcut bine. Studiile au arătat că durerea pe care o provoci are o influență mai mare decât binele pe care-l oferi. Răul este mai puternic decât binele, pur și simplu”, a subliniat Streep.
Potrivit autoarei, există motive bune și motive extrem de greșite pentru a aduce pe lume copii. Printre cele greșite, primul este acela de a face un copil pentru „a avea pe cineva care să te iubească”. Streep a întâlnit femei care au adus acest argument, sperând că un copil le va oferi sprijin în fața durerii provocate de părinți neiubitori sau relații eșuate. O femeie a descris decizia de a avea un copil dintr-o aventură de o noapte drept „lucrul cel mai egoist pe care l-am făcut vreodată”. O alta a concluzionat că „copiii nu ar trebui să aibă copii”, recunoscând lipsa de maturitate și stabilitate emoțională necesare pentru a fi mamă, ceea ce a dus la un „dezastru”.
Un alt motiv greșit este presiunea externă, fie din partea partenerului, a părinților, fie a societății. Decizia de a avea un copil trebuie asumată personal, deoarece reprezintă un angajament enorm. Efortul de creștere a copiilor este mare, iar motivația trebuie să vină din interior, nu din așteptările altora. Nu trebuie intrat orbește în statutul de părinte, ci printr-o cântărire atentă a propriilor nevoi și abilități de a îngriji o persoană dependentă. Altfel, copilul poate avea tot ce-i trebuie material, dar îi poate lipsi sprijinul emoțional.
Nici dorința de a avea un scop în viață prin intermediul unui copil nu este un motiv sănătos. Fiecare persoană își decide propriul sens al vieții, iar rolul copilului nu este de a îmbunătăți sau îmbogăți viața cuiva.
Un motiv des întâlnit, dar greșit, este credința că un copil va salva o căsnicie. La fel de eronat este să forțezi oficializarea unei relații din cauza venirii unui copil. Este puțin probabil ca stresul creșterii unui copil să repare o relație deja eșuată.
Teama de respingere sau stigma socială față de persoanele fără copii este un alt motiv greșit de a deveni părinte. Multe femei se simt „mai puțin femei” dacă nu au copii, însă aceasta este o prejudecată, nu o motivație sănătoasă.
O femeie care a decis împreună cu soțul să nu aibă copii mărturisește: „Sunt una dintre cele patru surori și singura fără copii. Asta m-a diferențiat, și nu într-un mod bun, mai ales că eram capabilă să-i am. Atât părinții mei, cât și frații mei au văzut alegerea mea drept o «dovadă» a cât de egoistă și egocentrică eram. Când au murit părinții mei, am primit prin testament mai puțin decât surorile mele, iar testamentul menționa chiar că nu am nevoie de mai mult de vreme ce eram doar eu”.
Tot mai mulți adulți tineri aleg să nu aibă copii, iar reprezentarea în mass-media a normalizat acest stil de viață. Seriale populare precum Friends, Seinfeld și Sex and the City au contribuit la normalizarea alegerii de a nu avea copii și la ideea că o viață împlinită este posibilă și fără aceștia. Această tendință este tot mai vizibilă la TV și online, a subliniat psihoterapeutul Kaytee Gillis, citată de Psychology Today.
Sursa https://www.hotnews.ro
