Hâtrul proverb românesc „Cine are, să-i trăiască, cine, nu, să nu-și dorească”, pare a fi mai actual decât oricând. Mai ales pentru noile generații de tineri care valorizează mai degrabă cariera, siguranța financiară, bunăstarea, confortul personal și responsabilitățile puține. În aceste condiții, întemeierea unei familii și aducerea pe lume a copiilor par să fie aspirații din ce în ce mai îndepărtate. Mai ales că, în România, nu există locuințe suficiente pentru tineri, joburile sunt mai prost plătite, iar infrastructura și serviciile sociale care să vină în ajutorul familiilor cu copii este deficitară. Aducerea pe lume a copiilor este, firește, o decizie foarte personală. Motivele trebuie să fie însă cele corecte, pentru că altfel se ajunge în situații absolut traumatizante, atrag atenția psihologii.
Autoarea Peg Streep, contributor la Psychology Today, povestește că, aproape un deceniu, a intervievat fiice adulte ale unor mame neiubitoare. Ea însăși era o astfel de fiică. Și, următoarea întrebare după „De ce nu m-a iubit?” era, de obicei, „De ce m-a avut?”. O întrebare mai degrabă retorică decât negativă, puncta autoarea. Dar întrebare care atârna greu, undeva, acolo, așteptând un răspuns care nu are șanse să vină niciodată.
Motivele pentru care oamenii fac copii sunt, desigur, complicate. Din Egiptul antic și chiar de mai înainte, oamenii au avut copii pentru că, în primul rând, era dificil să evite să-i aibă. În societățile tribale, agrare, copiii reprezentau o potențială forță de muncă și un număr care sporea puterea și importanța grupului. Fiii erau cei care protejau proprietatea din generație în generație, iar fiicele – în mod deosebit cele cu șanse mari de căsătorie – erau cele prin intermediul cărora se consolidau noi alianțe, se dobândeau bani și putere. Chiar și atunci, subliniază autoarea, oamenii aveau copii pentru că-i doreau.
Recunosc din start, mai nota aceasta, că discuția referitoare la a avea sau nu copii este una de interes pentru mine: „Cred cu tărie că decizia de a deveni părinte este una importantă care ar trebui luată cu cea mai mare responsabilitate posibilă. Spun asta nu doar din postura de fiică neiubită, care a ascultat sute și sute de mărturii ale unor copii deveniți adulți care nu au fost, în sensul cel mai adevărat, iubiți de mamele sau de tații lor, ci și din postura cuiva care a decis să nu aibă copii, pentru ca, la vârsta de 40 de ani, să-și schimbe decizia”.
Maternitatea, a recunoscut Peg Streep, a fost cea mai mare realizare a vieții ei. Ceea ce pentru o feministă este o afirmație care contează. „Asta nu înseamnă că excelez întotdeuna în rolul de mamă (întrebați-o doar pe fiica mea) sau că nu am făcut greșeli. Am făcut și recunosc că ceea ce am făcut greșit mi-a format copilul la fel de mult sau probabil mai mult, decât lucrurile pe care le-am făcut bine. Studiile au arătat că durerea pe care o provoci are o influență mai mare decât binele pe care-l oferi. Răul este mai putenic decât binele, pur și simplu”, sublinia Streep.
Potrivit autoarei, există atât motive bune de a aduce pe lume copii, cât și motive extrem de greșite. Dintre acestea din urmă, primul pe listă este acela de a face un copil pentru „a avea pe cineva care să te iubească”: „Am avut la cabinet o serie de femei care au adus acest argument. În majoritatea cazurilor, se spera ca un copil să fie un sprijin în fața durerii provocată de părinți neiubitori sau de relații eșuate. Una dintre femei a mărturisit reflectând la decizia luată cu multe decenii în urmă, aceea de a aduce pe lume un copil în urma unei aventuri de o noapte, că «a fost lucrul cel mai egoist pe care l-am făcut vreodată». O alta a ajuns la concluzia că „copiii nu ar trebui să aibă copii”, recunoscând că i-a lipsit maturitatea și stabilitatea emoțională pentru a putea fi mamă cu adevărat. Ori, aceasta a fost o rețetă pentru dezastru”.
Al doilea motiv greșit este acela că o altă persoană așteaptă asta de la tine. Indiferent cine este acea persoană – partenerul de viață, părintele sau chiar ca urmare a presiunii sociale. Decizia de a avea un copil trebuie asumată de o persoană la toate nivelurile, pentru că reprezintă un angajament enorm. Efortul pentru creșterea copilului sau copiilor este extrem de mare, astfel că e bine să fie inspirată de propria persoană și nu să răspundă așteptărilor altcuiva. Nu trebuie intrat orbește în statutul de părinte, ci printr-o atentă cântărire a nevoilor proprii și a abilităților de a îngriji pe cineva care depinde în totalitate de tine. Altminteri, se poate ajunge în situația în care copilul are tot ce-i trebuie din punct de vedere material, dar nimic din ce are nevoie la nivel emoțional.
Nici să faci cu copil pentru a avea un scop în viață nu este de dorit. Pentru că, până la urmă, fiecare persoană decide ce dă sens vieții sale și nu putem obliga o altă persoană să îndeplinească acest rol. Rolul copilului nu este de a face viața cuiva să pară mai bună sau mai bogată decât este în realitate.
Un alt motiv pe cât de des întâlnit, pe atât de greșit este acela că dacă faci un copil căsnicia va rămâne pe linia de plutire. La fel de greșit este să obligi pe cineva să oficializeze relația pentru că urmează să vină pe lume un copil. Ori, este greu de crezut că stresul creșterii unui copil va putea repara o relație mai mult sau mai puțin eșuată.
Teama de respingerea sau stigma socială față de cei fără copii este un alt motiv greșit de a deveni părinte. Multe persoane – femei mai ales – se „simt mai puțin femei” dacă nu au copii, însă este doar o prejudecată și nu o motivație sănătoasă pentru a deveni părinte.
„Sunt una dintre cele patru surori și singura fără copii. Asta m-a diferențiat, și nu într-un mod bun, mai ales că eram capabilă să-i am. Atât părinții mei, cât și frații mei au văzut alegerea mea drept o «dovadă» a cât de egoistă și egocentrică eram. Când au murit părinții mei, am primit prin testament mai puțin decât surorile mele, iar testamentul menționa chiar că nu am nevoie de mai mult de vreme ce eram doar eu”, mărturisește o femeie care a decis împreună cu soțul să nu facă copii.
Din ce în ce mai mulți adulți tineri aleg să nu aducă pe lume copii și pentru că reprezentarea în mass-media a normalizat stilul de viață fără copii. Seriale americane extrem de populare precum Friends, Seinfeld și Sex and the City au ajutat la normalizarea alegerii de a nu avea copii și la posibilitatea de a avea o viață împlinită și în lipsa acestora. Tendința tot mai vizibilă astăzi la TV cât și online, a subliniat psihoterapeutul Kaytee Gillis, citată de Psychology Today.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
