De ce nu poți înțelege fluturașul de salariu fără să înțelegi PIB-ul

Mulți români spun că „munca e aceeași, dar banii par tot mai puțini”. De fapt, în spatele acestei senzații se află o poveste mai mare: felul în care crește economia. Salariile noastre nu trăiesc într-un vid – ele se mișcă odată cu PIB-ul, productivitatea și inflația.

Produsul Intern Brut (PIB) este valoarea totală a tot ce produce o țară: bunuri, servicii, idei. Când auzim că „PIB-ul României a crescut cu 2,8%”, pare o informație tehnică, dar în realitate ea vorbește despre câți bani se creează în economie – și, implicit, cât spațiu există pentru salarii mai mari.

Totuși, nu orice creștere a PIB-ului se traduce automat în venituri mai mari. Contează de unde vine acea creștere și cine o simte.

Cazul concret al anului 2022: PIB-ul României a crescut cu aproximativ 4,8%, dar majoritatea românilor au simțit o scădere a puterii de cumpărare. De ce? Pentru că inflația a atins peste 13%, ceea ce înseamnă că deși economia „crescuse”, prețurile crescuseră și mai mult. Un angajat care primise o mărire de salariu de 300 de lei descoperise că facturile la energie crescuseră cu 400 de lei, iar coșul de cumpărături era cu 20-30% mai scump.

Dacă economia avansează datorită unor sectoare cu productivitate mare, dar cu puțini angajați (cum sunt energia, IT-ul sau bancherii) – PIB-ul crește, dar salariile medii pot rămâne în urmă. În schimb, când creșterea vine din domenii cu mulți lucrători – industrie, servicii, agricultură – impactul se răspândește mai rapid în întreaga societate.

Exemplul industriei auto: Când Dacia a extins producția la Mioveni în anii 2000, efectul s-a simțit în toată regiunea. Nu doar angajații uzinei au beneficiat, ci și furnizorii, serviciile locale, magazinele. Creșterea PIB-ului s-a tradus în salarii mai mari pentru zeci de mii de familii. Contrastul vine din sectorul financiar: băncile pot genera profituri uriașe (contribuind masiv la PIB), dar dacă automatizează serviciile, vor avea tot mai puțini angajați care să beneficieze direct.

Salariul fiecăruia depinde, în esență, de câtă valoare creează într-o oră de muncă. Asta se numește productivitate. Dacă PIB-ul crește pentru că fiecare angajat produce mai mult, atunci și salariile pot urca în mod sustenabil.

Cazul unui programator vs. un lucrător în construcții: Un dezvoltator IT poate genera valoare de 100.000 euro anual pentru companie, lucrând de acasă, cu costuri minime. De aceea salariile în IT depășesc frecvent 10.000 lei net. În schimb, un muncitor în construcții, chiar dacă lucrează fizic mult mai intens, generează valoare mai mică per oră — tehnologia și capitalul investit sunt reduse, iar salariul mediu rămâne în jur de 4.000 lei.

Dar dacă economia crește doar fiindcă se consumă mai mult, fără investiții și fără spor real de eficiență, legătura se rupe: PIB-ul crește „pe hârtie”, dar salariile reale stagnează.

România a trecut prin această fază în ultimul deceniu: creșterea bazată pe consum și cheltuieli publice a fost urmată de inflație, care a erodat câștigurile salariale. Când investițiile și productivitatea nu țin pasul, oamenii simt că „muncesc mai mult, dar rămân pe loc”.

Exemplul din 2017-2018: Guvernul a majorat salariile în sectorul public și pensiile, stimulând consumul. Mall-urile erau pline, vânzările de mașini au explodat. PIB-ul a crescut peste 7% – una dintre cele mai mari rate din UE. Dar în doi ani, inflația a urcat, iar România a intrat în procedură de deficit excesiv. Momentul euforic s-a transformat în stagnare: salariile crescuseră pe hârtie, dar puterea de cumpărare reală nu se îmbunătățise semnificativ.

Sursa https://www.hotnews.ro