Un copil „ușor de gestionat“ – care evită conflictele, își împarte jucăriile și spune mereu „te rog“ și „mulțumesc“- poate părea visul oricărui părinte. Dar specialiștii atrag atenția: un comportament docil nu este întotdeauna un semn de echilibru, ci poate ascunde o problemă mai profundă și, anume, nevoia de a-i mulțumi pe ceilalți cu orice preț.
Când un copil pune mereu nevoile celorlalți pe primul loc, evită conflictele sau se teme constant că și-ar putea dezamăgi părinții, în spatele acestui comportament aparent ideal se poate afla, de fapt, frica de a pierde aprobarea celor din jur.
În timp, acest tip de reacție îl poate face pe copil să se desconsidere pe sine fără să-și dea seama – ajunge să nu mai își arate propriile dorințe, să nu mai transmită ce simte cu adevărat și să spună „da“ chiar și atunci când nu își dorește.
Practic, copilul ajunge să se comporte ca un „people pleaser”: își dorește să fie mereu pe plac ca să se simtă acceptat și iubit. Pe termen lung, asta poate duce la anxietate, dificultăți în a pune limite și o încredere în sine scăzută.
Un factor esențial în dezvoltarea comportamentului de „people pleaser” este mediul în care crește copilul, deoarece acesta poate modela felul în care învață să-și gestioneze emoțiile și să caute aprobarea celor din jur.
Atunci când copiii se află în contexte care pun accent exagerat pe „perfecțiune“– cum ar fi echipe sportive de performanță, clase cu rezultate excepționale sau așteptări foarte ridicate din partea părinților – ei încep să-și seteze standarde nerealiste pentru a-i mulțumi pe ceilalți. În plus, în medii imprevizibile sau tensionate, unii copii învață să-și reprime emoțiile pentru a evita conflictele și a menține pacea.
În viața adultă, cei cu acest tipar comportamental au dificultăți în a spune „nu“, le e mereu teamă să nu supere, își ignoră propriile nevoi și au tendința să-i pună pe ceilalți pe primul loc. Mulți ajung să creadă că sunt responsabili de emoțiile celorlalți și le este greu să pună limite sănătoase atât în relațiile personale, cât și la job.
De aceea, este important să recunoaștem devreme semnele unui comportament de „people pleaser” și să-l ajutăm pe copil să-și exprime emoțiile și să simtă că este acceptat chiar și atunci când greșește sau nu este „perfect“. Astfel, prevenim formarea unui tipar care, în viața adultă, poate aduce mult stres și dificultăți în relații.
Iată câteva indicii care te pot ajuta să îți dai seama dacă ai un copil „people pleaser” și abordările pe care părinții ar trebui să le aibă.
Când copilul spune „scuze“ prea des devine un fel de reflex pentru el – are nevoie să facă asta ca să fie sigur că evită posibilele conflicte și că ceilalți nu se supără pe el.
Aceasta nevoie constantă de a aplana orice conflict transmite, de fapt, frica profundă de a nu deranja sau de a nu fi respins. În timp, copilul poate ajunge să creadă că el este responsabil pentru emoțiile celor din jur și că orice mică neînțelegere este din vina lui. Acest tip de comportament îl face pe copil să nu aibă încredere în el și să-și ignore propriile dorințe și nevoi doar ca să nu fie o problemă pentru nimeni.
Pe lângă faptul că își asumă vinovăția prea ușor, un copil care își cere scuze des are și dificultăți în a se apăra sau în a-și susține punctul de vedere. Îi este greu să spună ce își dorește, evită să contrazică și preferă să se conformeze. În grupuri, ajunge adesea să preia rolul de „urmăritor“, lăsându-i pe ceilalți să decidă pentru el, chiar și atunci când nu sunt de acord sau nu se simt confortabil.
Soluția: Învață-l, prin exemple simple, că fiecare persoană își gestionează propriile emoții și că el nu e responsabil pentru starea de spirit a celorlalți. Când își cere scuze fără motiv, poți spune calm: „tu nu ai făcut nimic rău. Sunt eu obosit, nu e vina ta“.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
