„Avem un patrimoniu culinar foarte bogat, dar insuficient cunoscut în afara țării”, spune chef Cezar Munteanu, unul dintre oamenii care au contribuit semnificativ la promovarea bucătăriei românești pe scena internațională. Într-un interviu pentru HotNews, el dă o serie de sugestii pentru masa de Crăciun și Revelion, dar și un sfat: „să nu transformăm gătitul într-un maraton epuizant”.
Cezar Munteanu are o carieră culinară impresionantă. A fost chef la ambasadele României din Statele Unite ale Americii, Italia și Austria și a gătit pentru șefi de stat, artiști și sportivi celebri. În prezent, ocupă funcția de Director în cadrul Asociației Naționale a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism (ANBCT) și conduce asociația „Chef Cezar – Healthy Living Style”. Este deținător al titlului de Maestru în Arta Culinară (Master Chef), conform normelor World Association of Chefs’ Societies.
Interviul de față are loc într-un context important pentru gastronomia românească: este prima dată când țara noastră participă la Bocuse d’Or Europe 2026, finala europeană a Bocuse d’Or, competiție considerată etalonul excelenței culinare. Chef Cezar Munteanu a vorbit pentru HotNews despre participarea la Bocuse d’Or Europe 2026, masa de Sărbători a românilor, dar și despre ce are de oferit pe viitor gastronomia românească.
Chef Cezar Munteanu. Foto: ANBCT
România participă pentru prima dată în istorie la Bocuse d’Or Europe 2026. Ce înseamnă această selecție pentru gastronomia românească și pentru ANBCT?
Participarea României la Bocuse d’Or Europe 2026 este, în primul rând, o recunoaștere. Nu vorbim doar despre un chef sau o echipă, ci de un întreg drum pe care gastronomia românească l-a parcurs în ultimii ani. Înseamnă că nu mai suntem o simplă „promisiune” și că reprezentăm un partener de dialog în marea familie a bucătăriei internaționale.
Pentru ANBCT este o validare și în același timp, o responsabilitate uriașă. Asociația devine platforma prin care România intră oficial în circuitul uneia dintre cele mai exigente competiții din lume. De acum înainte, miza este să construim un sistem complet: selecție națională, antrenament, juriu pregătit, tineri bine formați, o relație aprofundată cu partenerii și cu autoritățile.
Cât de dificil este procesul de selecție pentru o țară care vrea să intre în circuitul Bocuse d’Or și ce a convins juriul internațional în cazul României?
Procesul de selecție este mult mai greu decât pare din exterior, pentru că nu te înscrii pur și simplu pe o listă. Țara trebuie să demonstreze că are o asociație profesională funcțională, credibilă; capacitate de organizare a unei selecții naționale pe standarde Bocuse; o viziune pe termen lung, nu doar entuziasm de moment; sprijin real din partea mediului profesional și, ideal, și din partea autorităților (ceea ce nu am avut noi și alții au).
În cazul României, cred că a contat consecvența noastră din ultimii ani, faptul că ANBCT s-a reorganizat și a început să lucreze profesionist, proiectele educaționale pe care le derulăm și, foarte important, mesajul clar că nu vrem să „bifăm” o participare, ci să construim o prezență pe termen lung. Am transmis cu încredere că suntem pregătiți să ne asumăm regulile jocului, disciplina și standardele Bocuse d’Or.
Imagine din timpul selecției naționale Bocuse d’Or. Foto: ANBCT
Tema competiției, „Tradiția reinterpretată”, pare perfectă pentru o țară ca România. Cum vedeți această provocare în contextul identității noastre culinare?
Într-adevăr, pentru România, „Tradiția reinterpretată” este aproape tema ideală. Avem un patrimoniu culinar foarte bogat, dar insuficient cunoscut în afara țării. Provocarea este să-l scoatem din zona de clișeu și folclor de carton și să-l ducem în zona de fine dining contemporan, fără să pierdem sufletul.
Tradiția nu trebuie privită ca un muzeu, ci ca un organism viu. Reinterpretarea nu înseamnă să „stricăm” rețetele bunicilor. Înseamnă să le traducem în limbajul prezentului, prin tehnici moderne, claritate în gust, atenție la texturi, la plating, la sustenabilitate. Esența trebuie să rămână recognoscibilă și să simți, în spatele farfuriei, casa, satul, anotimpul.
Cum va arăta prezența României în Marsilia, oraș care în 2026 se transformă în capitala gastronomiei mondiale? Ce vă doriți să transmiteți acolo despre România?
Ne dorim o prezență coerentă, disciplinată și foarte bine antrenată. O echipă mică, dar extrem de serioasă, cu un concept clar de la ingrediente și poveste, până la execuție și prezentare.
În Marsilia vreau să spunem un lucru simplu și ferm, că România este o țară modernă, europeană, cu o bucătărie care merită să fie descoperită, nu doar tolerată politicos.
Dacă juriul și colegii noștri pleacă acasă cu gândul: „Nu știam că România poate arăta așa pe o farfurie”, atunci ne-am făcut treaba.
Care sunt preparatele fără de care, după părerea dvs., masa de sărbători nu poate exista în România?
Dacă întrebăm zece români, vom primi zece liste diferite, dar cred că există câteva constante: sarmalele, pe primul loc la mine; ceva din ale porcului (cârnați, tobă, caltaboș, piftie, pomana porcului); cozonacul (cu nucă, mac, rahat, fiecare familie cu varianta ei).
La acestea se adaugă, în funcție de zonă: ciorba de perișoare sau de afumătură, salata de boeuf, prăjituri de casă. Nu cred că există o listă oficială, dar există o stare: masa lungă, împărțită cu familia, de obicei cu prea multă mâncare. Acolo e adevăratul „meniu național” de Crăciun.
Legat de tema Bocuse d’Or – pomana porcului, sarmalele, cozonacul – ar putea fi astfel de preparate reinterpretate modern fără să pierdem esența tradiției?
Da, categoric se poate, dacă începem de la gust. Esența trebuie să rămână recunoscută: la sarmale – combinația de carne, orez, varză murată, condimente; la pomana porcului – ideea de carne prăjită în grăsime, servită imediat, simplu, cu mămăligă sau pâine; la cozonac – aluatul dospit, îmbogățit, cu umplutură generoasă.
Reinterpretarea poate însemna texturi diferite (spumă, terrină, ravioli fine cu umplutură de „sarmale”), tehnici moderne (gătire lentă, temperatură controlată, reducții de sosuri), plating contemporan, porții mai mici, mai concentrate.
Important e ca, atunci când închizi ochii, să recunoști gustul copilăriei, chiar dacă forma e alta. Atunci știm că nu am pierdut tradiția, dar am dus-o mai departe.
Ce ingrediente românești credeți că merită puse mai mult în valoare de Sărbători și ar avea potențial internațional?
Avem foarte multe ingrediente cu potențial, dar aș menționa câteva: rasele locale de porc (Mangalița, Bazna) – pentru carne și grăsime de calitate excepțională; brânzeturile românești (telemea maturată, cașcaval afumat de munte, urdă); rădăcinoasele și legumele de iarnă (țelină, păstârnac, sfeclă, varză, morcovi); merele și prunele vechi, soiuri locale – perfecte pentru deserturi sau sosuri; mierea, nucile, macul – ingrediente de cofetărie cu identitate puternică; și, desigur, vinurile românești.
Toate cele de mai sus pot fi puse în valoare în meniuri de sărbători, în farfurii moderne, cu storytelling și cu pairing bine gândit.
Cum putem avea o masă de Sărbători mai responsabilă, în spiritul luptei dvs. împotriva risipei alimentare, fără să sacrificăm bucuria meselor festive?
Nu trebuie să renunțăm la bucurie, dar e ideal să nu facem exces. Aș propune câteva lucruri simple.
În primul rând, planificarea – să facem lista de invitați și să gătim pentru numărul real de persoane, nu doar „ca să fie”. Apoi, să ne concentrăm mai puțin la varietate și să ne uităm la calitate – în loc de zece feluri, alegem patru-cinci bine gândite. La fel, e important să gătim în porții controlate, nu să umplem cratițele din reflex.
Rețetele ar trebui gândite să aibă „a doua viață”. Sarmalele, friptura, cozonacul, toate pot fi transformate în preparate pentru zilele următoare. Iar ce nu mâncăm, putem congela în loc să aruncăm.
Foarte important mi se pare și să implicăm copiii în discuția despre risipă pentru că, dacă înțeleg de mici, schimbăm ceva pe termen lung.
Sursa https://www.hotnews.ro
